Linişte şi curăţenie

TIPĂREȘTE

Pension Cleopatra (de unde până unde le-o fi venit ideea cu numele ăsta n-am habar) e o clădire micuţă (7 camere) situată la o distanţă rezonabilă de centrul oraşului Târgu Mureş şi, în aceeaşi măsură, de cetate. Am folosit această cazare, fiind cu treburi în zonă, dar la fel de bine cred că se poate avea în vedere şi în scopuri turistice.

Spre lauda lor, faţă de prezentarea oficială nu există nicio diferenţă. Camerele sunt într-adevăr primitoare şi extrem de curate şi dichisite. Spaţiul a fost generos, mai ales pentru o triplă, care în multe cazuri înseamnă un pat suplimentar înghesuit într-o cameră dublă. Baia era mare, cu fereastră, duş perfect izolat (de mult n-am mai întâlnit uşi care să se închidă ermetic! - chiar şi la case mai mari), spaţiu de depozitare şi blat încadrând chiuveta, prosoape impecabile. Încălzirea, momentan se făcea cu ajutorul AC, caloriferele fiind reci, dar probabil spre iarnă se va trece pe centrală. Wifi funcţiona bine în cameră.

Aş menţiona totuşi câteva minusuri:

1. Becurile erau cam chioare şi insuficiente, dând mai degrabă o lumină difuză, ambientală. Dacă ai fi vrut să bagi aţă în ac, însă, era greu.

2. Aşternuturile, deşi prezentabile, nu erau practice. Poate aţi mai întâlnit varietatea aceea de material lucios, alunecos, satinat de pe care aluneci în toate părţile... Bine că n-am avut pijamaua de mătase la mine, că dormeam pe jos!

Altfel, plăcut. O linişte perfectă, având ferestrele spre curtea interioară.

Acum, despre personal câteva cuvinte. La check in, am găsit o tânără cam plictisită. Părea că nu mai văzuse de mult şi nici nu era dornică de clienţi. Asta e, am deranjat-o. Partea neplăcută este însă faptul că ne-a taxat cu câţiva lei pentru asta. Pur şi simplu a rotunjit generos cursul leu-euro şi a făcut pe niznaiul. Nu a fost o sumă exorbitantă, undeva sub 10lei, însă ideea e deranjantă. Poate n-avea mărunt să dea rest... ?

Dimineaţa am coborât devreme (7.20) la micul dejun pentru că treburile ne aşteptau şi citisem în pliantele din camere că începe de la ora 7. Era pustiu. Am aprins luminile în salonaşul de masă ca să ne convingem că bufetul e gol şi cafeaua nu există. Am dat o raită pe la recepţie, unde doar un tv mic susura ştiri. În cele din urmă am ieşit nedumeriţi în curtea interioară la o... gură de aer. Nu trec 5 minute şi apare un tânăr relaxat care venea cu paşi moi bălăngănind o sacoşică cu de-ale gurii (pâinea, mezelurile ce urmau să ajungă în farfuriile noastre) şi face ochii mari de surpriza vederii noastre. Ne-a explicat că micul dejun se serveşte după ora 8. Nu-i vorbă că, după aceea a fost rapid şi dibaci, ne-a adus cafelele mult visate, ne-a preparat şi în timp record bufetul şi ne-a poftit să ne servim. O mâncare frugală, dar proaspătă şi gustoasă. Altădată să întrebăm exact la ce oră se dă micul dejun, zic eu, deşi puteau şi ei să-şi actualizeze informaţiile din pliante.

Despre împrejurimi nu pot să spun mare lucru, decât dacă apelez la amintiri mai vechi. De data asta nu am avut timp de vizite şi plimbări. Seara am dat o raită până în centru, am mâncat un langoş cu brânză într-un gang fără nume (sau poate are dar nu-l ştiu eu), am băut un ceai la o terasă-bar lângă Luxor, am cumpărat şi am admirat mere la o expoziţie cu vânzare numită Toamna Mărului şi cam atât.

Per total, Cleopatra mi-a făcut totuşi o impresie bună, căci nu sunt cârcotaşă din fire. Am avut un loc absolut decent şi confortabil de odihnă între două zile de alergătură şi stres.

---

VIZUALIZĂRI: 1933 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI