2 - Un număr norocos

TIPĂREȘTE

A venit toamna, tristețea se așterne pe fețele oamenilor, grijile sunt o povară pentru suflet, vântul le taie respirația, ploaia le udă gândurile și privirea.

Eu nu las nimic din toate astea să-mi taie zâmbetul de pe chip, astfel încât după o săptămâna infernală, dureroasă, pornesc alături de soțul meu spre Baia de Fier, Pensiunea Andreea, vineri la ora 17.

250 de km i-am parcurs în 5 ore și jumătate. Atmosfera din mașină era în ton cu trista toamnă, gândurile mă copleșeau, așteptam distracția mult dorită, alături de prieteni dragi.

Aveam întâlnire acolo, toți ne așteptau, eram șapte familii, doream cu toții să învingem toamna cea urâtă.

În Baia de Fier, această pensiune este ușor de găsit, există indicatoare peste tot în comună.

Intrăm pe poarta impunătoare, pe un drum de servitute, în capătul acestuia este o parcare mare, pe dreapta mai multe clădiri, recepția micuță și goală, parcăm alături de mașinile prietenilor noștri.

La ora aceea, o tărie era remediul ideal pentru a intra în atmosfera fierbinte ce-o aveam în fața ochilor. În ”sala de mese”, o sală cu o capacitate de 50 de locuri, plină până la refuz, patru lăutari întrețineau atmosfera.

Masa noastră - 24 de persoane. Pupici, îmbrășișări, ne așezăm pe cele două scaune rezervate nouă, un whisky pentru început, o țigară ”delicioasă”, râsul meu era acoperit doar de cântăreața ce se chinuia cu o horă dar nimeni nu mișca în front, ringul era gol.

Pereții încăperii erau plini cu tablouri interesante, portrete în marea lor majoritate, flori la ferestre, într-un colț două fotolii pentru relaxare, două plasme măricele atârnate pe pereți, oamenii erau veseli, erau pe gustul meu.

După câteva minute, prietenul care a organizat întâlnirea, împreună cu gazda, mă invită sa merg în cameră. Era păstrată special pentru mine, eu fiind ultima ajunsă la pensiune, mi-au ales-o prietenii, știind problema mea cu balconul.

Singura cameră liberă din cele 24 era camera numărul 2. Deschid ușa, o cameră micuță, curată, cu două paturi single lipite, două noptiere cu veiozele aferente, un tv micuț, un șifonier încăpător, caut balconul.

Tânăra îmi spune că în pensiune nu sunt decât două camere cu balcon și acelea-s ocupate, dar mă asigură că nu-i problemă cu fumatul, se poate fuma în cameră sau la numai câțiva pași, unde beneficiam de un micuț balcon ce aparținea camerei cu numărul 6. Acest balconaș avea fotolii și măsuță, scrumieră, ghivece cu flori.

Mă întorc în cameră, caut baia. Aceasta este mare, curată, cu cabină de duș, un geam ce dă-n acoperiș, prosoape subțirele dar albe, parfumate, săpunele, șampon și h. ig.

Pardoseala camerei era din parchet laminat, la geamuri erau perdele și draperii, nuanța de verde îmi dădea o senzație de prospețime, de primăvară, căldura din cameră era plăcută, nu uscată.

Numărul 2 e norocos, e ziua mea de naștere, mi-a adus mereu bucurii și satisfacții.

Un pic dezamăgită de lipsa balconului, cobor în sala de mese, aflu că ceilalți prieteni sunt cazați în alte clădiri, nu au acces direct la o terasă. Menționez că pentru cei care doresc liniște și relaxare este perfectă cazarea în celelalte corpuri deoarece sala de mese nu este antifonată corespunzător.

Mă remontez, atmosfera s-a încins, gresia din încăpere era antiderapantă, era perfect.

M-am culcat la ora 4 dimineața, după ce am cărat bagajele din mașină, pe scări, la ora 7 dimineața eram în curtea pensiunii, cu aparatul foto de gât.

Mi se luminează fața, ce văd este o plăcere pentru retina mea obosită.

Alei pline cu flori, gazon, patru foișoare (cu mese și scaune) unite prin punți din lemn, grătar, cuptor, rotisor, mese de ping-pong, trambulină, leagăne, câteva clădiri, o parcare încăpătoare, câteva terase cu fotolii și măsuțe. Un arhitect peisagist sigur a trecut pe acolo.

Apar și muncitorii. Fetele de la bucătărie lucrează în ture, sunt patru, câte două pe tură, foarte amabile, bucătarul Vali foarte haios, zidarii își fac simțită prezența și ei, apare și patronul, un domn între două vârste, calm, respectos, își salută angajații, rămâne uimit de prezența mea matinală. Facem cunoștință, socializăm, intrăm în sala de mese pentru cafea și micul dejun.

Nu credeam că în România există o locație unde poți să mănânci cât vrei, ai cafea la expresor la discreție, suc natural din mere, apă plată, fructe și legume, delicioase preparate din carne, omlete și ouă ochiuri, brânzeturi proaspete, lactate. Toate acestea sunt la dispoziția turistului de la ora 8 la ora 10,30.

Eu am coborât cu o cafea făcută în cameră, priveam șocată la vitrina frigorifică de unde cu o seară înainte turiștii se serveau cu nonșalanță, nimeni nu ținea nici o evidență la ce se consuma. Întreb gazda și-mi spune că se bazează pe corectitudinea oamenilor, fiecare trebuia să țină minte câte beri/sucuri/apă consumă.

Îmi savurez cafeaua, sunt servită și cu un expresso, intru pe net, wi-fi funcționează foarte bine.

La cina de vineri am avut platouri cu gustări reci, preparate tradiționale românești și o delicioasă friptură din mușchiuleț de porc cu sos alb și ciuperci, eram în ton cu muzica populară ce se auzea în difuzoare.

Prânzul de sâmbătă a fost următorul: țuică fiartă, țuică fiartă, țuică fiartă și într-un final o ciorbiță de burtă/vită/perișoare, la alegere. Sâmbătă seara am servit un purceluș drăguț (la proțap) asezonat cu murături delicioase.

Eu, ”un cusurgiu fără cusur”- vorba lui Dinică, vă pot spune că lipsa balconului a fost un mare câștig pentru că am fost nevoită să cobor în sala de mese pentru a fuma și într-un timp relativ scurt m-am împrietenit cu toți oamenii întâlniți acolo.

Bucătarului, Vali i-am promis că-l fac vedetă, îi pun poza pe site, îi voi lăuda preparatele. Cele mai multe vacanțe din viață le-am petrecut în Oltenia, unde mâncarea nu a fost pe gustul meu. La această pensiune am simțit că bucătarul are darul de a găti, totul e făcut cu suflet, nimic din ce am mâncat acolo nu seamănă cu preparatele oltenești.

Eu am fost acolo pentru distracție, pentru a mă vindeca de dorul de mare, de soare, de nisip. M-am întors răgușită, liniștită, gata să întâmpin iarna ce bate la ușă.

Recomand cu drag acest loc pentru distracție și/sau relaxare.

---

VIZUALIZĂRI: 2665 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI