Pensiunea Anca Desești

TIPĂREȘTE

Foarte tare aceasta pensiune la care am stat un week-end la început de vară in Desești. Nu e cine știe ce mare lucru de văzut in sat, trebuie să mergi cu mașina daca vrei sa vizitezi una-alta, așa că proprietarii, foarte inspirați, au pus la punct tot ce trebuie pentru a tine turiștii legați de glie: piscina, ciubăr încălzit si mai ales: mâncare buna. S-o luam pe îndelete.

Pentru cazare sunt doua corpuri de clădire, construite probabil succesiv, pe măsura ce turiștii au început sa vina într-un număr tot mai mare. Sunt chiar la marginea drumului, mă temeam sa nu fie cumva o problema cu zgomotul traficului (mai ales ca drumul e bun, se poate merge cu mare… zgomot), dar n-au fost probleme, am stat in cameră doar noaptea, când nu era trafic, iar restul zilei am petrecut-o in foișor, unde zgomotul traficului ar fi fost sa zicem, pe o lista de la 1 la 10 ca gravitate așa, pe la 2-3 :), vedem mai încolo de ce. Corpul de clădire in care am stat e din lemn, camera nu foarte mare, si fără mari pretenții, un pat mare si încă un pătuc suplimentar, baie cu duș si aerisire către exterior. Sunt foarte multe haine, șube, trăistuțe, vase cu motive populare pe pereții camerei dar si pe hol, multe din ele sunt autentice, mai mare dragul sa le ai in preajma. Este și un televizor mic, n-au fost probleme de curățenie, cazarea e deci mulțumitoare, după cum spuneam, nu camerele-s marele centru de atracție.

Celălalt corp de clădire are o sala festiva ceva mai mare (aici in una din seri s-a ținut un majorat al unor copii din sat, cu manele pușcate pana târziu in noapte, asta n-a fost tare fain) si cu o piscina la parter. Piscina e foarte bine îngrijită si pusa la punct, are sa zic 4 pe 5 metri, cu apa pana la piept, pentru copiii mai mici e nevoie de colaci, apa încălzită, când am fost eu acolo avea 29 de grade, curat, totul ok, poți petrece cu plăcere câteva ore cu copiii.

In curte este si un ciubăr cu apa încălzită, foarte sărată, încap vreo 10 oameni buni, depinde acum cât de mult loc are nevoie fiecare sa-si administreze paharul cu bere rece, de la dozatorul din foișor. Ne tot apropiem de foișor in descrierea mea, o sa vedeți voie de ce…

Mai sunt în curte o salină – e încăpere cu o grămadă de blocuri de sare, nu mă pricep tare mult, cred că e buna sa stea copiii in ea, pentru sinusuri, in timp ce adulții stau in ciubăr si spun bancuri, hă hă, este si un loc de joaca, vreo trei bazine cu păstrăvi (lângă locație curge un parau repede de munte, afluent al Marei), cușcă cu iepuri, pălincie proprie, hala de sortat ciuperci, ce mai, o gospodărie –complex turistic in toata puterea cuvântului.

Ei, v-am tot ținut in suspans, iaca am ajuns si la punctul culminant: foișorul. E loc mare, sunt mese cu băncuțe, tot soiul de obiecte vechi, cuptor, plită boxă pentru petreceri… he he, credeați că despre asta e vorba in povestea mea cu suspansul? Nooo, e vorba dragii mei de mâncare. Locația asta e parca făcută pentru pofticioși si mâncai, toate-s bune si mănânci de te spargi. Sincer, nu știu ce s-ar fac aici mofturoșii din naștere, cumpătații din fire sau doamne ferește raw veganii; dac-as fi eu in asemenea condiție, ambiția mea ar fi pusa la grea încercare odată cu supa, si înfrânta definitiv la cozonaci.

Festinul începe la micul dejun, pe lângă toate cele de trebuința, mezeluri, slănini si altele, ai de-a face cu brânza proaspăta, tocmai tăiată dintr-un bolovan adus de la stâna de curând, cu ceapa si roșii. Pâinea, sa zicem din capul locului o face gazda in cuptorul din foișor, stai împreuna cu colegii de foișor si adulmeci mirosul inegalabil de pâine bună, proaspăt coaptă ca pisicii pe pragul surii când gospodina mulge vaca. La prânz si cina: orgie, prieteni! Tocăniță cu ciuperci, dar nu cu din cele din supermarket, ci hribe proaspăt culese, bune de tot, platouri cu afumaturi si alte asemenea + ceapa verde +pălinca din partea casei, supă, gulaș la ceaun simplu si delicios, păstrăvi fripți care cu un sfert de ora in urma înotau de zor in bazine, ce să vă povestesc, o minunăție! Credeți ca s-a terminat aici? Pe când am zis gata dom ’le, nu se mai poate, nu mai încape nici măcar un pai, a venit gazda cu prăjituri de casa cu brânza, cu gem, din alea foarte bune nu foarte dulci de poți manca cate o covată deodata. Si au încăput si astea, de era cat pe aici sa nu mai rămână loc pentru bere, vin, vișinată sau pălincă -- deși astea au alta gestiune :), dar a fost loc pentru toate pană la urmă. Ba pentru mofturoși a gătit jupâneasa gazda si alte cele „extra-meniu” (gen cartofi prăjiți sau piept de pui la grătar) fără probleme, si cu toții s-au simțit bine in această magnifică frăție a ghiftu-inelului.

Foarte bune toate, si cel mai important oferite cu drag de gazde, povestite, cu răbdare si toate cele. Or fi fost si lucruri nu tare bine aranjate, gen cate o țeava trasa alandala prin curte sau o ușă la baie care nu se închide, sau tămbălău si muzica data cam tare -- de alții, noi nu… :) -- dar cum spuneam mai demult, daca atitudinea e potrivită, te mai faci că nu vezi, închizi ochii si te pui pe înghițit bucate minunate :)

La Pensiunea Anca se face turism așa cum trebuie după părerea mea, bravo lor. In cele două zile cat am stat acolo au ajuns mai mulți turiști si toți păreau din cei care se reîntorc, se salutau cu gazda cu mare bucurie de revedere, din aia sincera, nu ca-n filme, asta spune tot de fapt, nu?

---

VIZUALIZĂRI: 999 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI