O pensiune dragutza

TIPĂREȘTE

Iubesc Sighisoara foarte mult; e un loc care ma incanta de fiecare data cand merg acolo si parca ma linisteste si imi incarca "bateriile".

Venind de la Budapesta si fiind constienti ca e drumul prea lung pana acasa, ne-am decis fara sa ezitam sa innoptam la Sighisoara.

Am consultat un site de specialitate, am notat cateva pensiuni, iar la intrarea in tara am sunat ca sa vedem daca ne accepta doar pentru o singura noapte.

Am inceput cu Pensiunea Ana-Cristina, d-na a fost foarte amabila si mi-a spus ca ne asteapta cu placere.

Am ajuns tarziu la ora 20.30, am gasit putin mai greu adresa, insa am ajuns cu bine.

Pensiunea nu e in centru si nici in cetate, insa e aproape de padure.

Pensiunea are loc de parcare, o curte micuta dar draguta, amenajata cu un gratar, balansoar, mese cu scaune si un soim intr-o colivie.

Camera in care am fost cazati (nr. 5), e o camera dubla aflata la etajul 1.

Atat camera cat si baia sunt curate.

Un minus mi se pare absenta unui mini-frigider in camera.

Deoarece vila este construita din lemn si are parchet pe jos, in momentul in care au fost cazati alti turisti la etajul 2 (deasupra noastra) (au ajuns dupa ora 24), ne-am trezit brusc din cauza galagiei: scarile scartaiau si fiecare pas facut de acestia era foarte bine resimtit de noi.

Pensiunea nu ofera mancare (cred ca trebuia sa se numeasca vila), dar poti comanda la un restaurant cu care locatia are o colaborare si o primesti in 15 min...

Dimineata am fost invitati de catre gazde sa servim o cafea din parte casei.

Am inteles ca la dispozitia turistilor exista o bucatarie, insa n-am vizitat-o.

Pretul pe care l-am platit mi s-a parut unul bun si recomand aceasta pensiune, cu conditia de a sta la ultimul etaj.

---

VIZUALIZĂRI: 1797 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI