GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
We will always have Paris (IV): spiritul gotic al catedralelor
Centrul Parisului este populat de obiective dintre care unele sunt mai mult cunoscute, altele mai puțin. O vizită mai puțin convențională, însă, ar trebui să ia în calcul nu doar marile obiective, ci și pe cele pe care Parisul le oferă, cu generozitate, trecătorilor: oricare dintre ele reprezintă un plus de experiență, într-o astfel de călătorie din care turistul pleacă îmbogățit din toate punctele de vedere. De exemplu, sectorul Notre Dame - Chatelet les Halles, despre care voi povesti în prima parte a acestui review, oferă nu mai puțin de 17 biserici și catedrale într-un perimetru restrâns, care poate fi acoperit în câteva ore.
Notre-Dame. Spre deosebire de anul 2000, de data aceasta (în aprilie 2015) am revăzut Notre Dame în miezul zilei, scăldată în soare, și cu o mulțime imensă de doritori de vizite, care formau o coadă solidă la intrare. Am așteptat o vreme să se creeze un moment favorabil, și l-am prins în curând: un moment în care mai toți oamenii care stăteau la coadă au intrat în biserică, iar în urma lor s-a creat o breșă (momentan nu erau alții care să formeze o coadă) - așadar, am reușit să intrăm în catedrală fără să stăm deloc la coadă. Am nimerit, de altfel, la slujbă, la care asista și suficient de mult public: mi-a părut bine, pentru că o biserică se cunoaște mai bine în contextul unei slujbe, care dezvăluie viața ei cotidiană. Slujba era pe sfârșite, iar după ce s-a terminat am putut să ne mișcăm mai mult în interior. Notre-Dame are o personalitate puternică, fără îndoială, însă cel mai important de reținut este că este reprezentativă pentru stilul gotic radiant, considerat varianta clasică a goticului (față de stilul gotic lanceolat și stilul gotic flamboyant). Parisul este foarte bogat în biserici, și nu ar trebui ratată nici una dintre cele care sunt deschise pentru vizită. De exemplu, foarte aproape de centrul Pompidou se găsește Saint Julien le Pauvre: una din cele mai vechi din Paris, atestată după 507, distrusă de către normanzi în 886, reconstruită și redată circuitului de cult în 1170. A treia cea mai veche biserică din Paris, alături de Saint-Germain-des-Pres și Saint-Pierre de Montmartre, este și una din cele care funcționează neîntrerupt de peste opt secole. O altă biserică încântătoare, peste care vizitatorii centrului Pompidou dau aproape fără să vrea, este Saint-Merri (construită în secolul XVI), cu un interior deosebit de finisat.
Atelierul lui Brâncuși se găsește lângă centrul Pompidou, în fața căruia este o piață generoasă, unde tinerii stau pe asfalt sau sub pomi și discută, în spiritul boem-turistic al Parisului: un stil de viață efervescent și relaxat în același timp. Atelierul poate fi vizitat gratis, însă (când am fost eu acolo, în iunie 2015) programul de vizită se termina la ora 18,00 (cam devreme pentru turistul însetat de obiective și cu un număr de zile limitat la dispoziție...). Intrând cu doar o jumătate de oră înainte, am avut puțin timp să vedem camerele atelierului - suficient, însă, să ne încărcăm cu liniștea și energia acelui loc (energie diferită, față de modernismul excesiv al Centrului Pompidou).
Un alt obiectiv foarte la îndemână pentru cine vizitează centrul Pompidou (cartierul Chatelet-les Halles) și din care se poate vedea o perspectivă frumoasă asupra Parisului este Turnul Saint Jacques (clopotnița rămasă și singurul vestigiu din biserica Saint-Jacques de la Boucherie, distrusă la Revoluția Franceză), monument arhitectural înalt de 54 de metri construit în stilul gotic târziu, la picioarele căruia se găsește statuia lui Blaise Pascal. Mica piață care se întinde la picioarele turnului este prima piață din Paris (numită ca atare la jumătatea secolului XIX).
Grădinile din centru. Poate cel mai cunoscut și mai la îndemână parc din centru este unul cu rezonanță istorică, care începe chiar de lângă Musee du Louvre și se termină spre Champs Elysees: grădinile Tuileries. De dimensiuni mari, acestea oferă un spectacol plăcut prin culorile variate ale florilor și spații generoase pentru plimbare sau stat pe malul unui mare bazin circular. De altfel, aceste grădini sunt locul potrivit de odihnă pentru turiștii care vor să lege între ele cele mai cunoscute obiective din Paris (Tour Eiffel și Louvre). Foarte aproape însă se găsesc alte grădini care impresionează mai mult prin belșugul de flori și prin proiectarea minuțioasă: grădinile Palatului Regal. Acestea din urmă, de formă pătrată și încadrate de clădiri pe toate laturile, sunt oarecum în afara unei plimbări întâmplătoare. Odată descoperite, însă, ele încântă vizitatorul prin rigoarea savantă a proiectării și prin asocierea între varietatea culorilor florale și statuile rococo. S-a scris, în alte caracterizări, că sunt niște grădini romantice: mie nu mi s-au părut deloc așa, dimpotrivă, totul era minuțios construit. Grădinile proiectate de arhitecții regilor Franței (aceste grădini sunt din aceeași familie cu grădinile muzicale de la Versailles, despre care am scris mai demult) sunt exagerat de cerebrale și reprezintă o culme a planificării și a combinării raționale a resurselor ambientale (a vegetației cu fântâni arteziene și bazine, sculptură și clădiri). Geniul acesta al proiectării unor grădini de excepție reușește să creeze o amintire persistentă pentru vizitatorul care nu ar mai pleca de aici, într-o zi însorită de primăvară…
Champs-Elysees. Plimbarea spre Champs Elysees începe de la Louvre, apoi prin grădina Tuileries, și apoi urmează cunoscutul bulevard, curat și comercial, plin de trecători de obicei. Bulevardul (destul de convențional mi s-a părut, cu magazinele de rigoare de o parte și de alta) se termină la Arcul de Triumf, în care se poate urca și unde se vede o priveliște frumoasă de la înălțime, din câte am auzit (eu nu am urcat, se lăsase seara și trebuia să ajung în La Defense).
A mai rămas de povestit despre muzee (în primul rând :) ), despre Montmartre și despre cartierul postmodern în care am locuit, La Defense (în curând) .
Trimis de diacrys* in 11.05.16 07:41:07
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA. A mai fost în/la: Nisa, Toulouse, Lyon
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (diacrys*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@diacrys - Citind articolul tău, de fapt le-am citit pe toate cele legate de Paris, mi-am reamintit anii de şcoală.
Diriginta din liceu, profesoară de geografie, pentru aşi lua un grad (cum era înainte de 90), am avut lecţie deschisă, subiectul fiind Parisul (dumneaiei era fascinată de Franţa şi chiar mergea acolo) cu toate obiectivele lui importante de prezentat la oră (pe atunci nu le spuneau turistice).
Eu am avut de prezentat Catedrala Notre-Dame, imaginează-ţi, să prezinţi o asemenea capodoperă după cărţi poştale aduse de diriga de la Paris.
În final totul a ieşit bine, doamne ce amintiri frumoase mi-ai trezit.
Atunci visam cum visez şi astăzi că voi ajunge intr-o zi la Paris să pot vedea totul.
Îţi mulţumesc pentru toate articolele scrise despre Paris şi felicitări.
@diacrys -
Acest articol mi s-a părut cel mai eclectic dintre toate cele patru de până acum. Deși el are ca subtitlu spiritul gotic al catedralelor, ai amestecat de-a valma Notre-Dame, Pompidou și Brâncuși, Jardin des Tuileries, Champs-Élysées.
În fine, merge și-așa...
Ceea ce nu înțeleg este ce ai vrut să spui cu titlul dat întregii serii: We will always have Paris
Măcar dacă era Nous aurons toujours Paris, cunoscută fiind aversiunea francezilor față de englezi și de engleză...
Oricum, tot nu pricep ce ai vrut să spui prin Vom avea mereu Parisul...
=====
@ANILU -
”Diriginta din liceu, profesoară de geografie, pentru aşi lua un grad (cum era înainte de 90), am avut lecţie deschisă, subiectul fiind Parisul
Tot așa este și acum. Procedura este aproximativ aceeași și implică, obligatoriu, o „lecție deschisă”, cum îi spui, adică o inspecție la clasă. De fapt este vorba de mai multe: inspecții curente (două) și o inspecție specială.
După ele urmează examenul, sau susținerea lucrării de gradul I.
Doar că acum aceste examene au devenit cam formale, toți cei care au vechimea legală se consideră îndreptățiți să beneficieze de aceste grade. La opt ani vechime, deja poți avea gradul didactic I.
Înainte, acest lucru nu se putea obține înainte de 13 ani vechime, plus că examenele respective erau selective, doar definitivatul era obținut aproape de către toți candidații. Spun „aproape”, pentru că știu și cazuri (foarte rare) de persoane care au ieșit la pensie fără a avea definitivatul.
În schimb, știu destui care au ieșit la pensie doar cu definitivatul, sau gradul al II-lea.
Acum nu mai e cazul...
@Costi - Multumesc pentru completările "tehnice" privind obţinerea gradelor didactice.
Eu am vrut să subliniez SUBIECTUL lecţiei deschise, acesta fiind Parisul.
Prin articolele scrise de diacris mi-am reamintit aceste lucruri.
Mie personal mi se pare foarte bun articolul, de altfel si celelalte trei dinainte. Mi s-a facut un dor nebun de Paris, unde am fost si eu acum doi ani si sper din tot sufletul sa revin.
Inca odata: Felicitari pentru impresiile tale!
@ANILU - Ce subiect frumos de prezentat la o lecție deschisă - Catedrala Notre Dame! Eu am terminat liceul în anul Revoluției și nu am prins deloc subiecte frumoase în școală.
Și pentru mine Parisul a fost un vis împlinit. În 2000 era mult mai greu de ajuns la Paris: cu invitație care a ajuns pe ultima sută de metri, cu cozi interminabile la ambasada Franței, cu mers obositor cu autocarul - două zile și o noapte...
Însă ceea ce aș sfătui pe oricine nu a ajuns încă la Paris este să nu renunțe la vis! Parisul merită și visarea, și așteptarea, și efortul. Nu este doar un oraș, este o întâlnire cu arta și cu civilizația universală, o întâlnire care catalizează autodescoperirea și dezvoltarea personală.
@angy12 - Mulțumesc! Parisul a fost cea mai importantă destinație din viața mea.
Dacă am reușit să readuc dorul de Paris în sufletul unui cititor, a meritat să scriu review-ul.
@Costi -Este dreptul dvs. să nu vă placă articolul (este o impresie subiectivă, la fel ca și impresiile exprimate de mine, autoarea articolului).
Pe acest Site scriem impresii de călătorie și informații care credem că vor fi utile altor turiști, prin urmare structurăm articolele fie în funcție de ordinea impusă de memorie, fie în funcție de anumite trasee pe care le propunem, iar singurele criterii de specializare sunt ariile, zonele și topicurile deja existente.
Un review trebuie votat de cititori pe baza unui element simplu: "le-a plăcut", "au apreciat informațiile", sau ignorat pentru că "nu le-a plăcut/ nu l-au considerat util".
Iar despre titlul serialului: am dat răspunsul în comentarii, la unul din episoadele anterioare (despre una dintre semnificații). Dar, dincolo de acel răspuns, titlul unui articol de impresii nu ar trebui pus în discuție - trebuie doar înțeles la nivel de mesaj (cititorii care au rezonat cu articolul vor înțelege și titlul - și motivul pentru care este în limba engleză, nu în limba franceză).
@diacrys: Frumos serialul parizian, si frumoasa descriere a acestui minunat oras, care mi/a trezit amintiri incantatoare. Astept cu bucurie sa revad locurile descrise mai sus la viitoarea calatorie, caci doar o saptamana la Paris nu iti ajunge sa vezi atatea frumuseti.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Sep.2019 Un parc tipic frantuzesc — scris în 16.09.19 de BristenaBrad din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Paris ziua 3 - Notre Dame, Luvru, Domul Invalizilor, Panteon — scris în 11.01.20 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Ce am vizitat în prima zi în Paris — scris în 25.11.19 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2018 Paris, obiective mai putin vizitate — scris în 04.01.19 de anihbo din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Dec.2017 Parisul pe repede-inainte — scris în 09.02.18 de Trank din SATU MARE - RECOMANDĂ
- Oct.2017 La Madeleine - povestesa unei rugaciuni ascultate si implinite — scris în 23.10.17 de arcrom din X - RECOMANDĂ
- Jun.2016 In cautarea Parisului ascuns — scris în 27.06.16 de Ammelie din BRAILA - RECOMANDĂ