Trecutul unui om ce traieste prin mostenirea lasata pentru prezent si viitor – Parcul si gradina zoologica Nicolae Romanescu

TIPĂREȘTE

“Astazi, acolo pe unde pana mai deunazi iti astupai nasul si gura ca sa poti trece, acum se ridica un parc majestos, parc al carui plan lucrat de marele peisagist E. Redont, a obtinut, la Expozitia din Paris, medalia de aur, cea mai inalta distinctiune ce s-a putut acorda de comisiunea celor mai insemnati higienisti din lume” Nicolae Romanescu.

Asa incepe cartea ce povesteste despre acest parc si intemeietorul lui. Povestea parcului merge putin mai in trecut, la inceput de secol XIX, mai precis perioada 1809 – 1899 capitol intitulat “Bibestii si gradina lor” in care se povesteste despre familia Bibestilor (pornind din secolul XVII) dar si despre gradina acestora asa cum era ea la 1809, precum si planurile pe care le-au avut pentru amenajarea gradinii pentru ca in 1838 aici sa fie cunoscuta o gradina frumoasa, loc de intalnire al protipendadei.

La 1842 aici apare si “Chioscul muzicii” similar cu cel construit in acelasi an la Viena si se gaseste si astazi in parcul Romanescu. Gradina va fi amenajata in 1843 de un gradinar neamt in stil frantuzesc iar in 1846 este deschis publicului in zilele de sambata si duminica spre sfarsitul secolului XIX ajungand insa sa fie lasata in paragina.

Acum ar fi momentul sa spunem cateva cuvinte si despre Nicolae Romanescu. S-a nascut la Craiova in data de 18 februarie 1854 si a murit tot aici dar in 1931. In perioada 1870-1876 a studiat in Franta (liceu si studii universitare), remarcandu-se prin cunostinte temeinice de urbanistica, sociologie, istorie, filozofie, istoria artei, literatura clasica si moderna.

A fost om politic dar si un mare filantrop si tot in aceasta carte am citit despre multe dintre operele de binefacere pe care le-a facut. A fost primar al Craiovei in cinci randuri: noiembrie 1898 – aprilie 1899, apilie 1901-octombrie 1902, noiembrie 1902-decembrie 1904, martie 1914-noiembrie 1916, martie-iunie 1929, avand realizari remarcabile de fiecare data.

In acest prim mandat se pun si bazele celui ce va deveni cel mai frumos parc din Craiova. Pentru aceasta transformare si-au facut oferta un architect peisagist din Frankfurt si arhitectul Edouard Redont din Paris, fiind aleasa oferta acestia din urma ca fiind cea mai avantajoasa.

Redont l-a intrebat pe Romanescu se stil doreste pentru realizarea proiectului la care raspunsul a venit: “Sa studiezi tablourile pictorilor romantici francezi, olandezi, romani si altii, care reprezinta peisaje frumoase, si sa le transpui in proiectul dumitale.”

Proiectul a fost gandit in stil romantic, in care sa se regaseasca toate formele de relief, dar si paraie, cascade, alei cu banci pe ele. Tot aici va fi construit un hipodrom (al treilea ca marime din tara la acel moment), dar si o gradina zoologica si vor fi plantate 250 de specii de arbori si arbusti,

Planurile parcului au fost medaliate cu aur la Expozitia Universala de la Paris din 1900 iar constructia a inceput in 1901 si a fost finalizata in 1903. Totusi acesta nu este anul in care s-au facut chiar toate insa in principiu cam acestia sunt anii. Parcul s-a numit de-a lungul timpului Parcul Bibescu, Parcul Independentei, Parcul Poporului pentru ca dupa 1989 sa se numeasca Parcul Nicolae Romanescu.

Suprafata totala a parcului este de 90 de hectare (asa cum este scris pe placuta de la intrarea in parc), tot aici regasim o gradina zoologica (inaugurata in 1906), un hipodrom, un amfiteatru. Parcul este considerat cel mai mare parc natural din estul Europei, dar ca intindere este pe locul 2 in Europa, dupa parcul Herastrau (cunoscut acum ca fiind parcul Regele Mihai I).

Si daca tot am ajuns si la generalitatile despre parc, pot sa va spun ca prima impresie pe care o ai cand patrunzi in parc este ca nu stii pe unde sa o iei, este atat de impresionant parcul incat ai vrea sa ai niste clone si fiecare sa parcurga cate un drum. Cum insa suntem in era in care clonele sunt doar un vis, o sa va spun ca ma intai am facut ceva poze in zona, am fotografia bustul lui Romanescu (dezvelit in data de 6 decembrie 1943) dar si mausoleul din spate, numit cat se poate de artistic “Domul Belvedere” si care este totodata si locul in care in 1978 au fost inhumate ramasitele lui N. Romanescu.

Si pentru ca totusi noi aveam un plan, ne-am propus sa ajungem mai intai la gradina zoologica. Inceputul de iarna are o frumusete aparte, frunzele pomilor asezau un covor colorat la radacinile pomilor, lasandu-i pe acestia ca niste siluete ingemanate, unele plecandu-si capetele in fata trecatorilor din parc, altele cu siluete semete pline de mandrie.

Parcul este ingrijit, cu alei frumoase si banci spectaculoase (o sa va arat ceva poze), cu ceva sculpturi “plantate” prin copaci, sau casute de pasari gen Pinonchio, un loc de joaca pentru copii si altul pentru exercitii in natura, si uite asa, pas cu pas, am ajuns si la gradina zoologica. Aceasta este foarte interesant gandita, sa o vizitezi de jur imprejur fara sa fie nevoie sa intri la interior, desi am facut si acest lucru ca sa vedem terariul.

Asadar, la exterior o sa vedeti ceva animale (unele nu le-am vazut, cum ar fi tigrul, leul, cred ca stateau la caldura) dar am vazut strutul Emu, strutul african, pauni, nutria, ursul brun, cerbul carpatin dar si cerbul lopatar.

Foarte impresionant terariul, unde eram singuri la acea ora asa incat, sotul meu care este ceva mai guraliv, a intrat in vorba cu unul dintre angajati si a aflat mai multe amanunte despre acest loc, dar si despre faptul ca se pregateste locul si pentru serpi, si ca in momentul in care locul a fi amenajat, numaidecat va fi populat, serpii fiind deja “contractati” . Soparlele care mai de care mai simpatice, cu nume amuzante, fiecare specie era povestita pe un alt panou cu informatii privind originea, si cu o mica harta ca sa vedem cam de unde ar proveni, asa incat am dat peste exemplare care se numeau (de exemplu):

- Acanthosaura capra, o specie de soparle din familia Agamidae, numita dragonul cu coarne de munte, sau cameleonul chinezesc pentru ca in caz de pericol isi schimba culoarea. Poate fi intalnita in Cambogia, Vienam, Thailanda si poate ajunge la o lungime de 40-50 cm si se hraneste cu greieri, gandaci si larve de muste.

Cam asa sunau informatiile despre fiecare specie prezentata aici si era placut nu doar sa vezi animalutul ci sa si citesti cate ceva despre el. Alte tipuri de soparle se mai numeau: soparla cu guler sau soparla Australiana, iguana verde, cavalerul cubanez, dragonul cu barba, si altele.

Am pornit mai departe prin parc, admirand frumusetile ce se iveau la fiecare pas, fie cate un bust, le-am vazut astfel pe cele ale lui Eminescu, dar si Tudor Arghezi (executat de sculptorul C. Medrea), am admirat lacul, debarcaderul, micile elemente de decor prezente pe langa lac sau micile cascade realizate artizanal.

Exista banci si pe aleile principale, dar si la malul lacului asa incat totul arata spectaculos. Pe unele dintre dealuri am ajuns si la “Castelul Fermecat” care ti se pare desprins dintr-o poveste, de altfel pe unul dintre ziduri exista “plantat” un cavaler ????. Se pare ca acesta a fost candva un restaurant, dar initial a fost un acoperis pentru bazinele de apa care ajutau la irigarea lacului dar constructia trebuia sa fie un punct de atractie asa inca seamana cu un castel.

De aici ajungem in final si la Podul Suspendat construit in perioada 1901-1902 si refacut in urma cu unul sau doi ani, asa incat azi il regasim in splendoarea de alta data.

Am mers pe pod (eu), mama, sotul si flacaii pe sub pod pe langa apa. Este spectaculos si de la nivelul solului, dar de pe pod ai o priveliste cu adevarat spectaculoasa, vezi lacul, copacii desfrunziti majoritatea, Era o zi rece, dar pe de alta parte ma gandeam ca era destul de pustiu parcul pentru ca lumea participase probabil la manifestari locale fiind 1 Decembrie, pentru ca ceva mai tarziu parcul a inceput sa fie mai animat, oamenii avand in maini stegulete tricolore, eu insa, recunosc cinstit, m-am bucurat sa vad parcul asa, mai liber.

Hipodromul a fost inaugurat in 1903 insa nu am ajuns la el. Din anul 2000 aici nu se mai desfasoara concursuri importante insa functioneaza o scoala de echitatie dar se doreste modernizarea lui, asa ca cine stie ce vom vedea acolo peste cativa ani.

Am vazut si “Lacul Lebedelor” …. nu celebrul balet al lui Ceaikovski, ci un mic lac care se numeste asa, cu o vedere ca de poveste, cu o constructie micuta pe o mica insulita, o barcuta aflata la mal si cu doua lebede ce se aflau pe lac si care s-au indreptat spre noi in speranta a ceva de mancare, sperante desarte insa pentru ca nu eram pregatiti pentru asta.

La final am ajuns de unde am plecat, si am admirat inca o data, de data aceasta mai de aproape domul Belvedere, locul din care Nicolae Romanescu vegheaza asupra prezentului si viitorului acestui parc.

Este un loc unde imi doresc sa mai ajung, pana atunci insa ma voi multumi cu amintirea unei zile de iarna si cu vizualizarea pozelor, dar si a filmuletelor si va invit si pe voi sa o faceti.

---

VIZUALIZĂRI: 807 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI