ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 07.04.2014
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Bucuresti
ÎNSCRIS: 15.04.10
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
APR-2014
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 12 MIN

Cişmigiul, într-o dimineaţă de primăvară.

Ilustrație video-muzicală
JEAN PAUNESCU-Te-astept deseara-n Cismigiu-EDIT


TIPĂREȘTE

În această dimineaţa mi-am adus aminte că luna asta se împlinesc patru ani de când am devenit membru afa. Patru ani în care am scris mult, am citit şi mai mult, mi-am făcut prieteni virtuali şi în carne şi oase pe care-i iubesc şi respect, am participat la întâlniri, într-un cuvânt am dat un sens timpului liber. M-am gândit să sărbătorim evenimentul şi cum se anunţa o zi frumoasă într-un şir de multe altele friguroase, ne-am hotărât să ne plimbăm prin Cişmigiu acum, la început de primăvară. Mă simţeam vinovată că am lăsat anii să treacă, împovăraţi de rutina zilnică şi nu mi-am oferit de mulţi ani această bucurie simplă. Mi-am adus aminte de parcul Ueno din Tokio, cu nimic mai frumos decât Cişmigiul dar în care mii şi mii de japonezi vin în aprilie să vadă cireşii în floare. Am coborât din troleibuz la staţia din faţa intrării principale de pe bulevardul reginaElisabeta, am mers puţin pe trotoar şi chiar înainte de a intra în grădină, ochii mi-au fost atraşi de covorul verde cu margini de albăstrele, punctat din loc în loc cu tufe galbene de forsythia.

Localizare.

Cişmigiul se întinde pe o suprafaţă de 15.5 ha în inima Bucureştiului. Este mărginit de două artere principale: la sud bulevardul regina Elisabeta cu două intrări în parc, la nord calea Stirbei Vodă cu intrarea în trepte şi pe laterale trei intrări dinspre str. Valter Mărăcineanu- Brezoianu şi în partea opusă cinci intrări de pe Schitu Măgureanu care e o stradă în pantă. Traseul de jur împrejurul parcului este de 1.4 km. Cişmigiul este mărginit de două construcţii emblemă: liceul Lazăr (al doilea ca vechime în Bucureşti, construit în 1860) pe bul. Elisabeta şi palatul Kretzulescu (construit la începutul sec XX în stil renascentist francez). Faţă în faţă cu parcul Cişmigiu, pe bulevardul Elisabeta nr. 47 şi 49 sunt două clădiri monumentale: Primăria Bucureşti şi Arhivele Nationale (în restaurare). Cişmigiul este cel mai vechi parc public din Bucureşti (vechea denumire de grădina Cişmigiu, este încă utilizată de cei mai în vârstă) şi este declarat monument istoric.

Ce trebuie ştiut.

Prima atestare documentară a unei bălţi pe locul Cişmigiului de azi datează din timpul lui Matei Basarab, sec. XVI. Balta era plină de stufăriş şi ţânţari şi era ascunzătoare de tâlhari şi hoţi. Pe locul pe care astăzi este parcul Cişmigiu, acum 300 de ani era proprietatea unui negustor pe nume Duru. În mijlocul proprietăţii numită gradină din cauza numărului mare de copaci se afla balta pomenită în hrisoave care nu seca niciodată din cauza izvoarelor de sub ea. În fiecare primăvară Dâmboviţa a cărei albie trecea pe acolo se revărsa până spre actualul Cerc Militar. Erau inundate puţurile oamenilor şi izbucneau epidemii. În 1799, Alexandru Ipsilante dă dispoziţie ca cişmigiul (echivalent cu inginerul hidrotehnist de azi şi care pe atunci se ocupa de cişmele) să construiască două, din care populaţia să ia apă curată în special în timpul revărsărilor Dâmboviţei. Aceste cişmele au fost amplasate una pe Strada Boiangii (în târgul Dinlăuntru, lângă Curtea Veche) şi alta aproape de mânăstirea Sărindar (pe locul căreia se află acum Cercul Militar). S-a construit o casă pentru Marele Cişmigiu şi pentru lucrătorii de la ape şi de atunci zona bălţii a început să fie numită Cişmigiu. În 1830 Pavel Kisselef în calitate de administrator al armatei ruse în Tara Românească a hotărât asanarea bălţii care în continuare era focar de infecţii. În locul ei urma să apară o grădină publică dar nimic nu se putea face fără schimbarea cursului Dâmboviţei. Lucrările de asanare a bălţii au început în 1837 de către arhitectul Fraiser. Domnitorul Gh. Bibescu materializează ideia unei grădini publice în 1848. El nu şi-a dorit una oarecare ci una care să rivalizeze cu cele din capitalele occidentale. A reuşit. L-a angajat pe peisagistul W. Mayer fost director al grădinilor imperiale din Viena care a conturat aleile principale ale grădinii în stil englezesc, nu vienez. Pentru nivelarea locului unde a fost balta au fost descărcate zeci de mii de care cu pământ. A adus şi plantat arbori din Viena. (platani, magnolii, rodendroni, frasini, sălcii plângătoarei). Dealungul aleilor, Karl Meyer a plantat specii arborescente spre a feri publicul de căldura verii bucurestene si de praful orasului. Pentru odihnă s-au prevazut colţuri izolate, linştite, cu bănci comode, adevărat paradis timp de un secol jumătate pentru liceenii chiulăi de la Lazăr sau Sava. Câţiva ani mai târziu grădina a fost împrejmuită şi s-au montat zeci de ˝ canapele˝ băncuţe de lemn fără spătar. Inaugurarea oficială a grădinii a avut loc în 1856 în prezenţa domnitorului Barbu Stirbei. Începând cu 1883, iarna pe lacul îngheţat se permitea gratuit patinajul şi se organizau concursuri. Au fost aduse lebede şi pelicani care s-au acomodat pe porţiunea de lac destinată lor. În 1879 a fost construit un chioşc de ziare care mai există şi astăzi. Arhitectul Ion Mincu a construit restaurantul Monte Carlo a cărui fotografie luată de pe net o voi posta aici. Restaurantul a fost distrus de bombardamente şi ceeace s-a reconstruit nu mai corespunde arhitecturii epocii. În partea de nord a grădinii, la Cetate s-au păstrat ruinele unor ziduri din 1750. De la această cetate se spune că un tunel secret de scăpare lega locul în care azi se află palatul Kretzulescu de râul Dâmboviţa.

Sculpturile din Cişmigiu

Cişmigiul poate fi considerat un muzeu în aer liber, aici fiind adunate lucrări ale celor mai mari sculptori români, în principal în rotonda scriitorilor dar şi pe aleile parcului. În rotonda romană care a fost construită în 1943, sunt expuse busturile lui N. Balcescu, . V. Alecsandri, I. L. Caragiale, I. Creangă, G. Coşbuc, M. Eminescu, B. P. Haşdeu, St. O. Iosif, Titu Maiorescu, Al. Vlahuţă, Duiliu Zamfirescu, Al. Odobescu. Sculptorii care au realizat aceste lucrări au fost C. Baraschi, I. Jalea, C. Medrea, O. Hahn dar şi alţii. În Cişmigiu mai sunt amplasate şi alte monumente de valoare patrimonială: monumentul de marmură al eroilor francezi de Jalea; monumentul scriitorului Traian Demetrescu sculptat de Filip Marin care înfăţisează o fată oferindu-i scriitorului un buchet de flori; monumentul Maicăi Smara scriitoare şi pedagogă, numită educatoare a poporului, sculptor Mihai Onofrei; izvorul Sissi Stefanidi în care o mamă îndurerată de moartea fiicei toarnă apă cu ulciorul, sculptură executată de Dimitriu Bârlad; monumentul obelisc al filantroapei Elena Perechyde născută Marghiloman care e înfăţişată ajutând o mamă cu copil, sculptor O. Spathe. Se mai pot vedea busturile scriitorului junimist Th. Serbănescu, făcut de sculptorul Filip Marin şi Gh. Panu, publicist, numit semănătorul de idei, cu un bust făcut de Gh. Horvath. Aşezarea acestor monumente este perfect integrată în designul parcului dându-i un plus de frumuseţe. Din reţelele de alimentare ale cişmelelor oraşului a mai rămas numai izvorul Eminescu amplasat spre intrarea Ştirbei Vodă unde vin bucureştienii să ia apă proaspătă.

La pas prin Cişmigiul de azi.

Am intrat din bulevardul regina Elisabeta şi prima construcţie pe care am văzut-o a fost vechiul chioşc de ziare care datează din 1910 şi despre care am scris mai sus. Cu lipituri de afişe puse unul peste altul, rupte de vânt şi pline de grafitti, acest chioşc parcă îşi plânge vremurile de glorie când domni eleganţi cu joben, monoclu şi baston cu cap de argint veneau să cumpere Universul. Am trecut de aleea plantelor perene şi am mers dealungul părţii din drepta lacului până la primul pod, numit Podul Mare de piatră de pe aleea platanului. Aici este un chioşc de construcţie veche cu dulciuri şi răcoritoare ieftine. Sunt amenajate locuri de joacă cu topogame şi scrâncioburi pentru copii. Am depăşit intrarea din piaţa Valter Marăcineanu şi am ajuns la Podul de Nuc, splendidă împletitură făcută să reziste timpului. Întreaga această zonă din dreapta lacului este aproape lipsită de monumente dar de aici poţi admira peisajul în frumuseţea lui. Şirurile de bănci aşezate pe aleile care mărginesc lacul sunt locul în care fără taxe de intrare sau programare, pensionarii se pot odihni sau, în singurătatea lor, înfiripa o conversaţie. Depăşim platanul secular din dreptul intrării din Şipotul Fântânii şi ajungem în dreptul grădinii cu trandafiri, din păcate neinfloriţi încă aşa că nu pot produce decât o fotografie cenuşie şi banală. Grădina are mici stâlpi de piatră legaţi între ei cu lanţuri pe care se agaţă şi înfloresc trandafirii. Chiar în faţa grădinii cu trandafiri se află monumentul obelisc al Elenei Perekyde născută Marghiloman, pe care acum l-am văzut pentru prima oară. În apropierea ieşirii spre strada Ştirbei am admirat bustul poetului Traian Demetrescu. Lacul lebedelor încă fără apă îşi aştepta păsările care fiind sensibile la frig, stau în adăposturi până ce nopţile vor avea temperaturi acceptabile. Ajunşi în faţa izvorului Mihai Eminescu a fost prima dată în care l-am găsit fără clienţi. De regulă sunt 5-6 oameni veniţi cu damigene sau sticle de 5 l. să ia apă. Tradiţie? Ecologie? Economie? Nu am mai urcat treptele spre ieşirea din parc spre Ştirbei Vodă şi am început să prospectăm alte locuri ale Cişmigiului. Am trecut de cartea de piatră dedicată eroilor aviatori americani căzuţi în 1944 şi am urcat la Cetatea aflată la extremitatea nord-vestică a parcului spre strada Schitu Măgureanu. De acolo priveliştea grădinii era încântătoare. În chioşcul în care cândva cânta fanfara militară ne-am tras puţin sufletul. Am ajuns în inima Cişmigiului în faţa restaurantului Monte Carlo. Acest restaurant care s-ar vrea o replică a celui construit de I. Mincu nu e decât o intruziune urâtă într-un ambient de epocă. Am trecut pe lângă debarcaderul gol pentru că bărcuţele nu au fost încă lansate la apă şi am admirat fântâna arteziană din mijlocul lacului (1910). Ori obosisem, ori ne atrăgea aroma, am intrat să bem o cafea la terasa Debarcader. De aici perspectiva asupra lacului, fântânii arteziene şi aleilor înverzite a meritat preţul ridicat a două cafele. Ultima sistematizare a Cişmigiului a avut loc începând cu 1910 când arhitectul peisagist F. Rebhun a schiţat lacul cu debarcader şi mai târziu imensul covor floral din centrul parcului, neîntrerupt de alei şi decorat de imensele vase de ceramică cu flori. Tot el este autorul aleilor mărginite de un rând dublu de tei toaletaţi astfel încât să asigure umbră trecătorilor. Am coborât să vedem monumentul izvorul lui Sissi Stefanide şi ne-am întors pentru rotonda scriitorilor numit şi rondul roman construit în 1943. Acesta e o platformă circulară cu diametrul de 20 m în jurul căreia pe o alee sunt expuse 12 busturi de scriitori români, toate sculpturile fiind declarate monumente istorice. O suită de panouri solare asigură iluminarea pe timp de noapte. Am oprit câteva clipe în dreptul colţului şahiştilor, tablagiilor şi jucătorilor de dame. Aceeaşi animaţie, aceeaşi împătimire în joc, aceiaşi chibiţi pe care îi văzusem acum 60 de ani. Scuze, animaţia era aceeaşi, oamenii erau alţii. Cu Movila, o ridicătură de pământ escaladată de copii am intrat în partea animată a Cişmigiului. Aici sunt puse în evidenţă două izvoare, probabil din cele care alimentau fosta baltă a Cişmigiului. Terase, cafenele, un chioşc rotund, vechi, de fier în care se vinde pepsi şi vată de sticlă, locuri de joacă pentru copii sau pentru câini, un alt loc cu aparate fitness gratuite în aer liber realizează o atmosferă veselă de iarmaroc. Măcar de-ar fi fost atât! Ochii mi-au fost zgâriaţi de şirul de tonete, nu una-două, nu zece-douăzeci, ci poate o sută care străjuiesc ca nişte soldaţi aleea principală. Deocamdată erau închise. Nici nu vreau să mă gândesc cum va arăta Cişmigiul când în aceste tonete se vor vinde mici, cârnaţi, eşarfe indiene din Turcia, floricele şi vin fiert. În aceste condiţii de lipsă de bun gust clasamentul din 1934 a Cişmigiului ca cea mai frumoasă grădină publică din Europa, rămâne o amintire nerepetabilă. Ca să nu fiu rea, kitschuri din astea am văzut şi în alte capitale, ca de ex. un circ în faţa primăriei din Bruxelles sau văcuţe tărcate de gips amplasate pe bulevardele metropolelor. Eu, -dar bineînţeles cine sunt eu? - dacă era musai să se încaseze taxe pe închirierea tonetelor şi să se fructifice vadul comercial, aşi fi îngrădit o zonă mai puţin importantă din parc, spre liceul Lazăr de exemplu, aşi fi asfaltat-o şi aşi fi înşirat acolo, rânduri, rânduri, tonetele. Înafară de toaletele ecologice gratuite foarte moderne şi curate nu aşi fi stricat cu nimic această minunăţie de grădină, iubită şi respectată de generaţii de bucureşteni. Am ieşit din parc trecând pe lângă ceasul placat cu aur, (achiziţionat în 2010 şi care a costat 90000eu), de data asta lângă liceul Lazăr. În Cişmigiu în următorii ani se vor face investiţii de 2 mil. eu din granturi norvegiene nerambursabile. Ca impresie generală Cişmigiul nu mai oferă atmosfera aristocrato- burgheză din prima jumătate a secolului trecut rămasă numai în fotografii şi în amintirea câtorva printre care mă număr şi eu. În perioada comunistă s-a continuat linia antebelică în care în Cişmigiu era interzis accesul vânzătorilor ambulanţi, gardienii veghiind la ordine, linişte şi curăţenie. Cişmigiul, şi-a pierdut din eleganţă şi frumuseţe fiind livrat otova tumultoasei societăţi de consum. Uitând repede de aceste palme de prost gust aplicate pe faţa bătrânei grădini, am rămas în minte cu frumuseţea aleilor, a covorului floral, a lacurilor şi monumentelor. Am aruncat o ultimă privire spre covorul verde cu margini albăstrui care se întindea până la cetate, ne-am urcat în troleibuz şi ne-am întors în lumea preocupărilor mărunte.

În loc de încheiere.

Despre Cişmigiu pe amfost acolo s-au scris numai două reviewuri şi acestea cu ani în urmă. Textul pe care l-am scris a fost doar un pretext pentru punctare şi aducere la zi a amintrilor. Fotografiile vorbesc mai mult. Regret calitatea lor dar ceeace aparatul slăbuţ sau nepriceperea mea nu reuşesc să imortalizeze în cadru, puteţi voi completa vizitând Cişmigiul. Nu lăsaţi să treacă anii fară a vă oferi bucuria simplă dată de grădina Cişmigiu primăvara. Amfostacolo!


[fb]
---
Trimis de Michi in 07.04.14 23:03:38
Validat / Publicat: 08.04.14 07:49:13
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.

VIZUALIZĂRI: 2001 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

10 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Michi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P47 La revedere Cişmigiu!
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 28100 PMA (din 29 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

10 ecouri scrise, până acum

mireille
[08.04.14 09:52:04]
»

@michi: Bună ziua, stimată şi scumpă doamnă... ce bucurie să deschid computerul şi să-mi răsfăţ ochii pe o veche grădină a capitalei, care mie îmi trezeşte un buchet de nostalgii, din vremea studentiei...

Am iubit mereu Cişmigiul... dar din păcate el e prea departe de mine acum şi rămăne doar o ,,amintire in căutarea timpului pierdut''... era odată ca niciodată, o bancă unde citeam romane pentru facultate, lăngă niste magnolii inflorite, si elevii de la liceul Lazăr, unde făceam practică pedagogică, se împleteau cu copacii seculari în joacă... treceam aproape zilnic prin el sau pe lăngă... si mă opream adesea cu colegii la o berică...

Da, Cismigiul e încă pentru mine un spaţiu integrat in ,,geografia personală''... parcul unde trecutul rămane nostalgic, iar prezentul invadează peisajul... nu stiu dacă aş putea să mă adaptez... prefer sa il vad ca altădată...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
alinaro
[08.04.14 10:00:57]
»

@Michi: Si mie mi-a placut sa citesc despre unul din locurile mele preferate de pe timpul facultatii. Nu intrece Muzeul Satului, unde mergeam ori de cate ori puteam, dar, fiind mai aproape de scoala, imi placea sa ma plimb pe acolo destul de des.

O zi frumoasa!

tata123 🔱
[08.04.14 12:20:20]
»

M-am plimbat şi eu puţin în acest sfârşit de săptămână rece prin Parcul Cişmigiu.

Bulbii de lalea încercau să îşi deschidă corola în ciuda frigului; o mulţime de mierle îşi adunau crenguţe pentru cuib; câteva raţe măturau cu ciocul fundul lacului...

Să amintim aici şi cârciuma La Buturugă (ridicată cred tot pe la 1910) - o imitaţie de ciment a unei tulpini uriaşe de copac (apare în fotografiile postate) şi cântarele albastre cu fise din perioada interbelică (ar trebui să fie două în parc).

În această perioadă se poate observa destul de bine şi Palatul Creţulescu (ori Kretzulescu) deoarece copacii nu au înfrunzit total.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Eugenia55* †
[08.04.14 12:44:37]
»

De la 5 la 25 de ani am crescut, m-am jucat, am citit, am fugit, m-am catarat, m-am lovit, am iubit in... Cismigiu!

De locuit, am locuit langa!

abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[08.04.14 13:06:16]
»

Bună observaţia despre liceenii din Lazăr şi Sava! La începutul anilor 90 am fost unul dintre ei (Sava). Aşa am ajuns să cunosc Cişmigiul şi nu numai. Avînd colegi care locuiau în centru m-am plimbat pe o mulţime de străduţe pitoreşti şi am văzut pe dinăuntru blocuri interbelice. Printre ele, unele dintre cel mai frumos amplasate blocuri din Bucureşti - cele de pe Şipotul Fîntînilor, o stradă cu nume de poezie, şi celelalte străduţe limitrofe, care îşi deschideau balcoanele direct în Grădina Cişmigiu, de care nu le despărţea nimic, nici o altă stradă, parcare, trotuar... Ţin minte balcoane largi, sufragerii umbrite de bătrînii arbori din parc, privelişti inedite pentru cel obişnuit cu asfaltul oraşului. Nu e puţin lucru să îţi aeriseşti casa cu aerul Cişmigiului, să deschizi ferestrele către o mare de vegetaţie şi rumoarea specifică parcurilor. Tot în zonă reţin, ca fond sonor de primăvară, sunetele ce ieşeau pe ferestrele Conservatorului, la repetiţii, cînd vremea făcea să se lucreze cu geamurile deschise.

Despre istoria parcului aş face o scurtă notă de subsol: acelaşi peisagist, Mayer, este şi autorul Parcului Kisseleff, amenajat într-un colţ al unei vechi păduri, prin care încă mai pătrundeau lupii, în iernile grele, ajungînd pînă aproape de Piaţa Victoriei, chiar şi în anii 1930. Acest parc însă nu şi-a păstrat acelaşi aspect de grădină clasică, cu excepţia vechimii copacilor. Dar este demn de menţionat că Parcul Kisseleff a fost inaugurat în 1847, deci e probabil o idee mai vechi decît Cişmigiul.

Şi totuşi, cu 14 ani înainte de inaugurarea parcului Kisseleff, se finalizau lucrările de amenajare a promenadei de pe Dealul Mitropoliei, unde se construise un bulevard lat, se plantaseră castani, se instalaseră bănci şi se amenajase un punct de belvedere. Totul din ordinele aceluiaşi general Kisseleff, acest reformator căruia îi datorăm începuturile modernizării ţărilor române şi a Bucureştiului. Astfel, Dealul Mitropoliei a devenit primul loc în care bucureştenii au putut ieşi la plimbare şi primul pas în transformarea oraşului într-un centru urban european. Ulterior, după deschiderea grădinilor publice Cişmigiu, Kisseleff şi a Şoselei, promenada de pe Deal a căzut în uitare. "Lumea" ieşea la plimbare în alte locuri.

Revenind la Cişmigiu, e îmbucurător faptul că, totuşi, am reuşit să îl păstrăm destul de aproape de aspectul iniţial, inclusiv prin amenajarea (în unii ani), a tradiţionalului patinoar de pe lac, în amintirea partidelor de patinaj de odinioară, despre care ştim numai din lecturi.

MichiAUTOR REVIEW
[08.04.14 13:25:17]
»

@abancor: Foarte bune şi utile completări. Am observat şi la reviewul despre Parcul Carol cât de bună cunoscătoare a Bucureştiului eşti. Felicitări şi aştept impresii noi!

webmaster
[08.04.14 13:53:20]
»

Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

abancor CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA
[08.04.14 14:00:50]
»

@Michi: Mulţumesc!

Cu o precizare: sînt cunoscător, nu cunoscătoare. Iar asta se trage de la o curiozitate înnăscută, combinată cu oportunitatea de a putea cunoaşte oraşul. Am locuit de mic lîngă liceul Şincai, deci îmi era la îndemînă să mă plimb prin centru (sau prin Parcul Carol). Mai apoi, făcînd liceul în centru, încă de la 13 - 14 ani am avut ocazia să mă plimb prin zone vechi, pe care descopeream cu încîntare şi uimire vile impozante sau căsuţe vechi, cu bolţi de viţă şi aer rural, prin centru, prin Cotroceni etc. Pe atunci nu dădea mai nimeni doi bani pe oraş, nu privea nimeni dincolo de praful faţadelor. Mergeam cu bicicletele, cu colegii de liceu (în 92 - 93), pe jos, ca să treacă timpul, aveam chiar şi o modalitate inedită de a face noi descoperiri: la fiecare intersecţie, dădeam cu banul încotro să o luăm. Aşa se face că, la 18 ani, cunoşteam tot perimetrul dintre Moşilor, Piaţa Romană şi Cişmigiu, cu case, biserici etc. Iar facultatea am făcut-o tot în centru, la ASE.

Pe atunci căutam cu pasiune informaţii în puţinele cărţi care se găseau despre istoricul oraşului (o librărie de referinţă era la Sala Dalles), luam notiţe, făceam liste şi tabele de clădiri, biserici etc. Era mai pasionant decît acum, cînd afli totul cu un click şi sînt zeci de site-uri care tratează istoria oraşului. Pe mine dezvoltarea internetului, în loc să mă anime, m-a dezumflat. Acum e plin de pasionaţi, specialişti sau amatori, care au siteuri, aşa că informaţiile nu mai au caracter inedit şi sînt şi uşor de găsit, deci tot farmecul surprizei şi al cercetării (de amator) e dus. Nu zic că e rău, de pildă un efect pozitiv este larga circulaţie a mii de fotografii vechi din arhive personale, care acum sînt devenite publice şi dau chip istoriei oraşului.

MichiAUTOR REVIEW
[08.04.14 14:30:37]
»

@webmaster: mulţumesc, e în nota retro a grădinii Cişmigiu

MichiAUTOR REVIEW
[08.04.14 14:34:52]
»

@abancor: Am bănuit că eşti o ˝ea˝, din cauza preciziei detaliului. Încă odată felicitări. Eu sunt destul de interesată de informaţiile de pe net care, fără a avea pretenţia de rigurozitate te pun în temă cu un subiect. Însă, cum mare e grădina lui Dumnezeu, sunt şi multe dezinformări sau greşeli, aşa că înainte de a scrie ceva, apelez ca ziariştii la mai multe surse.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
abancor, alinaro, Eugenia55*, Michi, tata123 🔱
Alte impresii din această RUBRICĂParcuri bucureștene:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.061282157897949 sec
    ecranul dvs: 1 x 1