Parcul Kiseleff - la 'vânătoare' de monumente 

TIPĂREȘTE

Dacă privești harta Bucureștiului, vei observa că Parcul Kiseleff este amplasat de o parte şi de alta a Şoselei Kiseleff, într-o zonă triunghiulară închisă între Bulevardul Ion Mihalache, Bulevardul Aviatorilor şi Strada Ion Mincu. Până de curând nu am fost niciodată la plimbare în Parcul Kiseleff. Desigur, am trecut pe lângă el de multe ori - cu mașina sau pietonal - dar n-am ajuns niciodată acolo pentru relaxare. De astă dată, pentru că știam că în parc sunt mai multe monumente de artă plastică, mai ales pentru faptul că auzisem păreri controversate despre unele dintre ele, m-am hotărât să le caut și să le văd și eu.

Era o zi călduroasă, de sfârșit de iulie, de aceea am scurtat plimbarea cât am putut de mult. Relaxare? Nici vorbă! Plecasem doar la "vânătoare" de monumente.

Ieșind de la metrou, în stația Piața Victoriei, am traversat și am continuat spre locul de unde începe Șoseaua Kiseleff (mai exact Şoseaua Pavel D. Kiseleff), loc marcat de trei dintre cele mai importante muzee ale României: Muzeul Național de Istorie Naturală "Grigore Antipa" - la numărul 1, Muzeul Geologic Național - la numărul 2 și Muzeul Național al Țăranului Român - la numărul 3.

Trec pe lângă Muzeul Național de Geologie adăpostit de o frumoasă clădire în stil neoromânesc, cu surse de inspirație din arhitectura mănăstirească a Țării Românești din sec. XVII-XVIII, ridicată după planurile arhitectului Victor Ștefănescu în 1906-1908. În curte, aproape de gard, remarc bustul lui Ludovic Mrazek, ilustru specialist geolog, cel care a înființat și a condus multă vreme Institutul Geologic. În fața intrării, un fioros dinozaur din plastic mă lămurește de ce în preajmă sunt atât de mulți părinți cu copii - veniseră la Dino Park, o expoziție cu dinozauri animați. La capătul clădirii Muzeului Geologic Național, aproape de intrarea în parc, expozițiia cu vânzare organizată de Institutul Geologic al României atrage prin frumusețea cristalelor, precum și a pietrelor prețioase și semiprețioase. Nu știi ce să alegi, dar chiar și numai privitul este o bucurie.

În sfârșit, intru în parc. Parcul Kiseleff m-a dezamăgit un pic. E drept că are un mic lac cu o fântână arteziană, are câteva alei și bănci umbrite, câte o zonă cu amenăjări de joacă pentru copii de fiecare parte a parcului, o zonă de fitness, spațiu de joacă pentru câini, toalete ecologice și chiar și un restaurant - Casa Doina căreia, personal, nu i-am dat nici o atenție la ora trecerii mele pe acolo. Cu aparatul de fotografiat pregătit, plecasem la "vânătoare" de monumente.

Primul văzut, primul ochit, a fost Monumentul Infanteriei Române, creaţie a sculptorului Ion Bolborea. Situat la capătul unei alei pietruite, în dreptul primului rond al Şoselei Kiseleff, monumentul a fost inaugurat la 27 aprilie 2000, cu prilejul împlinirii a 170 de ani de la înfiinţarea Infanteriei Române. Este o lucrare impozantă, impresionantă. Pe internet am găsit următoarea descriere pe care o reproduc integral: "O coloană robustă din bronz, traforată, cu înălţimea de 10,5 m, diametrul de 3 m şi greutatea de 50 tone se înalță străjuită de ostași. Eroii Primului Război Mondial și Celui De-al Doilea Război Mondial se înalță către cer sprijinindu-și trupurile frânte de coloană. Către înaltul cerului pare-se că însăși coloana se destramă, într-un amalgam de fier și trupuri frânte, ca o ofrandă adusă lui Dumnezeu. Este emoționant. Este devastator, considerând numărul infanteriștilor români care au murit pentru țară. "

Pe amplasamentul actualului Monument al Infanteriei Române a existat inițial un alt monument dedicat infanteriştilor căzuţi în Războiul de Independenţă şi în Războiul de Reîntregire a Neamului. Lucrarea inițiată în 1922 de un grup de ofițeri infanteriști, supraviețuitori ai războiului, ca omagiu adus camarazilor de arme căzuți la datorie, în slujba patriei, a fost realizată de arhitectul N. Georgescu şi sculptorul Ion Jalea. Inaugurat în anul 1936, monumentul fusese plasat în faţa statuii regelui Ferdinand și era alcătuit dintr-un obelisc, placat cu marmură, pe care erau încrustate denumirile principalelor bătălii din cele două războaie. Obeliscul era înconjurat de un grup statuar reprezentând infanterişti în plin asalt. În perioada interbelică (în 1939) acest monument a fost dezasamblat din ordinul lui Ion Antonescu la presiunile lui Hitler. Ulterior, în perioada comunistă, aici a fost amplasată Statuia Ostaşului Sovietic Eliberator, dar în 1991 și aceasta a fost înlăturată.

Ce am mai găsit în parc?

"Zona Apostu" reprezintă un ansamblu sculptural alcătuit din opt lucrări, unele dintre ele transpuse în bronz după originalele în lemn și piatră artificială. Cele opt lucrări aparținând sculptorului George Apostu au fost amplasate în anul 2001, câte patru de fiecare parte a unei alei. Cele de mai mici dimensiuni, dispuse circular, sunt o atracție pentru copiii care le călăresc și sunt fotografiați acolo. Dacă sunt frumoase? Nu sunt mai urâte decât multe dintre lucrările de artă plastică modernă pe care le-am văzut.

Bustul lui Ovidiu este una dintre lucrările mai vechi amplasate în Parcul Kiseleff. A fost realizat în anul 1927 de sculptorul Cornel Medrea, este din bronz și a fost așezat pe un soclu de travertin pe care scrie doar OVIDIU. Publius Ovidius Naso (20 martie 43 î. H. - 17 d. H.), poet roman, mai cunoscut sub numele de Ovidiu, a fost exilat de împăratul Augustus pe țărmul îndepărtat al Mării Negre, la Tomis (Constanța de astăzi). Chipul poetului exilat reflectă starea sufletească a acestuia, sculptorul surprinzând foarte bine tristețea din ochii ce privesc departe, parcă dincolo de întinderea mării, spre țara lui.

Dacă ai ajuns la cel de-al doilea rond al străzii, la intersecția Șos. Kiseleff cu Str. Ion Mincu, te afli deja în Piațeta Regelui cu o mică fântână arteziană și cu un monument dedicat regelui Mihai la împlinirea vârstei de 91 de ani. Inaugurat la 25 octombrie 2012, în prezența Majestății Sale Regele Mihai I al României și a primarului general al Municipiului București, Prof. Dr. Sorin Oprescu, monumentul are în mijloc bustul regelui în uniformă militară, lucrare în bronz realizată de sculptorul Valentin Tănase, iar pe laterale plachetele cu cronologia familiei regale și cu un fragment din discursul susținut de regele Mihai în Parlament, în 2011.

Intrând în parc, de cealaltă parte a Şos. Pavel D. Kiseleff, primul care îți atrage atenția este Bustul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea. Și această lucrare aparține tot sculptorului Cornel Medrea. A fost executată în anul 1920.

Bustul lui Nicolae Leonard a fost realizat în anul 1929 de sculptorul Oscar Han prin colectă publică organizată de revista "Rampa". Lucrarea este turnată în bronz și așezată pe un soclu înalt, din piatră de Câmpulung, pe care scrie: N. LEONARD 1886-1928. Pentru remarcabilele sale calități vocale și scenice, tenorul român Nicolae Leonard a fost supranumit "Prințul operetei românești".

Bustul lui Ovidiu, Bustul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea și Bustul lui Nicolae Leonard, cele trei lucrări de artă amplasate în Parcul Kiseleff, au fost înscrise în Lista monumentelor istorice în anul 2010.

Bustul lui Hakim Omar Khayyam este amplasat peste drum de Monumentul Infanteriei Române, aproape de primul rond al Șos. Kiseleff. Este un dar din partea Ambasadei Iranului la București, postat în septembrie 2001 pe locul în care era statuia regelui Ferdinand Întregitorul, creată de un sculptor croat și înlăturată de comuniști în 1948.

Bustul lui Omar Khayam, o lucrare în marmură albă, așezată pe un soclu înalt, recent refăcut, este situat dincolo de un bazin cu mai multe țâșnitori cu apă.

Placa de marmură inițială de pe fațadă menționa: "În numele lui Dumnezeu HAKIM OMAR KHAYYAM 1048-1123 Nishabour, Iran, poet, folozof, astronom și matematician iranian, unul dintre marii înțelepți care au adus glorie științifică Iranului. A scris opere prețioase în domeniul muzicii, algebrei și matematicii, filozofiei, literaturii și astronomiei. "

Alte două plăci, laterale, aveau înscrise câteva catrene - "rubayate" - din creația sa. Acum, după refacerea soclului, acestea nu se mai văd.

Aici mi-am încheiat plimbarea și ședințele foto în Parcul Kiseleff. Lăsând în dreapta Muzeul Țăranului Român, această construcție care m-a impresionat întotdeauna, din cărămidă roșie, cu arhitectură neoromânească de tip mănăstiresc, începută în 1912 și finalizată abia în 1941 după planurile arhitectului Ghica-Budești, m-am grăbit spre răcoarea metroului. Las pentru altădată, poate mai spre toamnă când soarele va fi mai blând, o plimbare relaxantă în parc. Deocamdată sunt mulțumită că am identificat monumentele de artă pe care le căutam.

Povestea Parcului Kiseleff

Parcul a fost amenajat după 1832, anul în care a fost trasată şoseaua prin pădurea de la marginea Bucureştiului. Istoria parcului este legată de cea a noului drum construit în timpul ocupației ruseşti care a urmat războiului ruso-turc (1828-1829). Guvernator al Principatelor Române a fost numit generalul rus, contele Pavel Dimitrievici Kiseliov (1788-1872), Kiseleff - în forma franțuzească. Guvernarea lui a fost benefică pentru români, multe schimbări în bine având loc atunci. Una dintre ele a fost șoseaua construită între 1832 şi 1835, cu cele trei ronduri care au rămas până în zilele noastre.

În semn de apreciere, s-a dorit a se înălța în capitală o statuie Pavel D. Kiseleff, dar generalul rus, reîntors între timp la Sankt Petersburg, a refuzat politicos sugerând ca fondurile colectate să fie utilizate pentru a se construi ceva util, "o fântână, un pod, sau altă lucrare folositoare".

Așa au ajuns banii destinaţi înălțării monumentului să fie folosiți pentru amenajarea unei grădini în jurul şoselei, în zona care până atunci era doar un spațiu verde, un loc de evadare la umbră, în perioadele călduroase.

Amenajarea parcului de datorează domnitorului Gheorghe Bibescu (1804-1873) și fratelui acestuia, urmașul său la tron, Barbu Știrbey (1799-1869). Wilhelm Mayer, fostul director al Grădinilor Imperiale din Viena, cel care contribuise și la amenajarea Grădinii Cișmigiu, a fost arhitectul peisagist după planurile căruia a fost amenajat parcul.

În Parcul Kiseleff amenajările au continuat şi în anii următori. Șoseaua care trece prin mijlocul parcului a fost pavată cu piatră, iar în parc s-au plantat flori, mulți tei şi diferite alte soiuri de arbori. S-au construit chioşcuri, iar aleile au fost acoperite cu pietriş, astfel că la mijlocul sec. XIX, Grădina şi Şoseaua Kiseleff deveniseră cele mai atractive locuri pentru protipendada vremii. Istoria consemnează inclusiv faptul că aici aveau loc celebrele "bătăi cu flori" la care uneori lua parte şi regina Maria, tradiţie care s-a stins după Primul Război Mondial. A fost începutul sfârșitului perioadei de glorie a Grădinii Kiseleff.

Personal, așa cum spuneam și mai sus, nu am fost deosebit de încântată de plimbarea mea prin Parcul Kiseleff. Și asta nu doar din cauză că ziua devenea din ce în ce mai fierbinte. Am văzut parcuri, chiar în cartierele mărginașe ale Bucureștiului, mult mai îngrijite, cu spațiile verzi curățate... Ce-i drept, acestea nu au o istorie atât de îndelungată și nici atâtea lucrări de artă semnate de artiști celebri.

---

VIZUALIZĂRI: 460 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI