Palatul domnesc al lui Al. I. Cuza de la Ruginoasa

TIPĂREȘTE

La 12 km de Paşcani şi 20 km de motelul Cabana Codrii Paşcanilor unde am înnoptat, la Ruginoasa pe DN28A se găseşte muzeul memorial, respectiv palatul domnitorului Al. I. Cuza. Palatul a fost grav afectat în timpul celui de al doilea război, rămânând din el câteva ziduri fără acoperiş. Refacerea lui a început în perioada 1967-1978 şi apoi după 2006. Mă aşteptam să-l găsesc în ruină, ceva de genul Palatului Trianon de la Floreşti sau castelului Banffy din Bontida. Când colo, am găsit un palat perfect restaurat cu o faţadă impunătoare, cu camere şi saloane demne de rangul familiei domnitoare. Reconstituirile succesive, cele din perioada 2006-2010 fiind finanţate din fonduri europene şi dotarea cu mobilier de epocă au reuşit să sugereze atmosfera unui palat domnesc din sec. XIX. Palatul a fost deschis publicului în 2013, programul fiind marţi- duminică de la orele 9-17 cu taxa de vizitare 12 lei şi reducere pentru pensionari la 6 lei, elevi şi studenţi 3 lei.

La fel ca şi castelul de la Miclăuşeni pe care l-am vizitat în aceeași zi, palatul de la Ruginoasa care iniţial a aparţinut aceleaşi familii Sturdza este construit în stil neogotic. Ansamblul monumentului istoric cuprinde în afară de palat, un parc, un zid înconjurător de piatră cu turnuri şi o biserică domnească, toate cu o vechime de 200 de ani. Lângă biserică a fost îngropat vremelnic Al. I. Cuza ale cărui rămăşiţe se găsesc din 1946 în biserica Trei Ierarhi din Iaşi dar şi cei doi copii ai săi loviţi de morţi tragice în plină tinereţe. Istoria palatului este următoarea: marele vistiernic Săndulache Sturdza stăpânea la Ruginoasa la începutul sec. XIX o moşie de 8000ha. El a comandat unui arhitect vienez renumit refacerea şi dezvoltarea casei boiereşti de pe moşia Ruginoasa cât şi construcţia unei biserici şi a unei fabrici de postav la care să fie aduşi lucrători nemţi. De asemeni un grădinar german a amenajat parcul cu statui, bănci ascunse printre copaci şi un iaz cu lebede. Palatul a fost construit iniţial în stil neoclasic. În jurul anilor 1850 Costache Sturdza, fiul lui Săndulache, cu ajutorul unui alt arhitect german a refăcut palatul în stil neogotic, stil care se păstrează şi azi şi surprinde prin liniile drepte şi unghiuri înguste. Au fost executate trei scări interioare din lemn de stejar, uşi masive, sobe de faianţă albă, vopsitoria interioară şi tapetele. Construcţia impunătoare a palatului a plăcut atât de mult încât practic a fost reprodusă în același stil neogotic în 1880 la Miclăuşeni. În urma unor datorii neplătite, familia Sturdza a pierdut palatul care a fost scos la licitaţie. A fost cumpărat în 1862 cu 52000 galbeni din banii proprii ai domnitorului Moldovei Al. Ioan Cuza. Domnitorul dar în special soţia sa Doamna Elena au renovat palatul dotându-l cu o scară principală de marmură, candelabre de cristal, mătase adusă de la Paris pentru tapetarea pereţilor şi piese scumpe de mobilier. Palatul a fost inaugurat oficial în 1864 şi până la alungarea domnitorului în exil în 1866, Al. I. Cuza a locuit destul de puţin în el. În timpul cât a locuit aici a promulgat legea de împroprietărire rurală de care au beneficiat 400000 familii de ţărani. A fost un mare reformator, lui datorându-i-se reforma învăţământului şi obligativitatea învăţământului primar, secularizarea averilor mănăstireşti, reforma justiţiei cu coduri de inspiraţie napoleoniană, o nouă constituţie aprobată prin plebiscit, organizarea armatei. etc. A fost învins de monstruoasa coaliţie formată din reprezentanţi ai partidelor şi bisericii şi moşierimii care se opuneau reformelor dar şi datorită firii sale uşuratice şi nestatornice care scandaliza societatea. A murit la Heidelberg în 1872 la numai 53 de ani şi conform ultimei sale dorinţe, rămăşiţele au fost aduse la Ruginoasa şi îngropate într-un cavou alături de fiii săi. Cum linia frontului trecea prin apropiere, de teama profanării mormântului, osemintele au fost mutate în 1944 la Curtea de Argeş şi după război la biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Palatul de la Ruginoasa, numit în epocă ˝Ruşinoasa˝ ascunde poveşti de dragoste, crime şi trădări. Cel de al doilea proprietar al său Costache Sturdza era căsătorit cu o femeie de o frumuseţe uluitoare Marghioliţa Ghika-Comăneşti de care se îndrăgostise boier Roznovanu (în casa acestuia funcţionează actuala primărie din Iaşi). Ca s-o ferească, Costache şi-a trimis soţia şi fiul la Ruginoasa. Boier Roznovanu a tocmit o ceată de arnăuţi care au năvălit în palat, în busculadă l-au ucis pe tânăr şi au furat-o pe Marghioliţa. O altă dramă este viaţa nefericită a Elenei Doamna, soţia lui Al. Ioan Cuza. Ea a asistat fără nicio ripostă la nenumăratele escapade amoroase ale soţului dintre care cea mai serioasă şi care avea să contribuie şi la exilarea domnitorului a fost legătura cu Maria Obrenovici. Elena Doamna a suportat cu stoicism toate umilinţele, bai mai mult, a crescut pe cei doi fii ai amantei (recunoscuţi de domnitor) ca pe proprii săi copii. Nenorocirea a venit când unul din copii, Dimitrie, s-a sinucis la Paris în urma unei legături cu o femeie de moravuri uşoare pe care Elena Doamna a alungat-o din casă; celălalt fiu, abia căsătorit cu Maria Moruzzi a murit de TBC la Madrid pe când era în voiajul de nuntă. Elena Doamna a fost cea care s-a îngrijit de aducerea rămăşiţelor celor doi fii ai domnitorului la Ruginoasa în cavoul familiei. Soţia fiului mort de TBC, Maria Moruzzi a avut o legătură scandaloasă cu tânărul Ionel Brătianu pe care l-a găzduit la Ruginoasa. Rămânând gravidă cei doi amanţi s-au căsătorit şi divorţat în aceeaşi zi pentru a da un nume viitorului copil care a devenit istoricul I. Gh. Brătianu. Numele lui I. Gh. Brăzianu este înscris pe o placă la intrare în muzeu. Elena Doamna nu a tolerat comportamentul fostei nurori, a dat-o în judecată şi ca urmare Maria Moruzzi a trebuit să părăsească palatul pe care Doamna Elena l-a donat unui spital. Retrasă la Iaşi şi apoi la Piatra Neamţ, doamna Elena a continuat să facă opere de caritate până la sfârşitul vieţii

Am intrat în parcul palatului şi imediat pe stânga am întâlnit o galerie de busturi ale marilor oameni care ne-au marcat istoria urmând cu personalităţi ale culturii noastre. Busturile au fost sculptate de studenţi la Arte Plastice. Mai departe în curte sunt expuse o caleaşcă şi o sanie de lemn din sec. XIX. Palatul domnesc este o clădire pătrată cu feţele simetrice pe fiecare găsindu-se câte un balcon. Este îmbrăcat în lespezi de piatră de culoare cenuşiu deschis separate între ele. La capetele faţadelor sunt turnuleţe triunghiulare. Parterul palatului conţine fotografii care ilustrează viaţa domnitorului. La etaj sunt camerele de locuit şi de protocol. Se pot vizita: biblioteca cu cărţi legate în piele; biroul domnitorului în care este o hologramă a domnitorului.Se aude un discurs ţinut de Cuza; o sală de consiliu cu o masă lungă cu scaune pentru miniștri; un salon de bal în care două manechine îl reprezintă pe domnitor şi Elena Doamna sau Maria Obrenovici? ; sufrageria cu masa aranjată cu veselă de porţelan de Sevres, pahare de cristal de Baccara şi tacâmuri de argint cu însemnele Principatelor Unite; biblioteca domnitorului; salonul Doamnei Elena; dormitorul Elenei Doamna în care poţi admira îmbrăcămintea sobră; dormitorul domnitorului; camera copiilor; cămara, obiecte personale, uniforme militare, etc. Toate încăperile au mobilier de epocă sculptat de nuc, draperii, covoare, tablouri care se ridică la pretenţiile unui palat domnesc. În parc se află biserica domnească ridicată în 1803 pe care am găsit-o închisă dar şi mormintele lui Cuza (gol) şi al fiilor lui Dimitrie şi Alexandru.

---

VIZUALIZĂRI: 3360 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI