Palatul Cantacuzino - București, Muzeul Naţional “George Enescu”

@webmaster: Vă rog, atașați

https://www.youtube.com/watch?v=bZ1X8ieSjOM

Mulțumesc!

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Alte muzee ale Bucureştiului, BUCUREȘTI" (deja existentă pe sait)

--

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

Mutat în rubrica "Palatul Cantacuzino și Muzeul Naţional George Enescu, BUCUREȘTI" (nou-creată pe sait)

@iulianic: Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

@webmaster26: Da, este OK!

@iulianic: Da' stiu ca in seara asta am bafta de primul ecou!

Cladirea este, si dupa parerea mea, cea mai frumoasa cladire din Bucuresti. Si e prima data cand recunosc cinstit acest lucru si mai gasesc pe cineva care imi da dreptate.

In anul 1969, la STACO, la cursul de istoria arhitecturii, profesorul nostru, arhitectul Justin Vladescu, ne-a dus, mai ca era la doi pasi de noi, sa vizitam aceasta cladire. Din pacate am vizitat-o numai pe exterior, pentru ca inauntru, cu toate insistentele sale, nu am putut vedea nimic.

Respectivul profesor, ne-a plimbat prin curte cam doua ore (o ora academica) si ne-a tot vorbit de cladire asa de convingator ca pe foarte multi ne-a entuziasmat aceasta cladire, pe care nimeni dintre noi nu o vedea pentru prima oara. I-am ramas recunoscator acestui dascal pentru felul in care ne-a invatat invatat istoria arhitecturii romane si multe din lucrurile pe care le stiu i le datorez.

Desi am mai trecut de multe ori pe langa cladire, pana in anul 1995, cand lucram la IPIPS Bucuresti, pe Calea Victoriei, nu am mai avut timpul si, de ce sa nu recunosc, tentatia de a vizita macar Muzeul Enescu.

Iti multumesc pentru aceasta bucurie pe care mi-o faci cu acest articol.

Numai bine si calatorii placute!

Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”

— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);

— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.

Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.

(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)

===

Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

Cred ca mai este un muzeu George Enescu si langa Dorohoi. L-am vizitat cand eram mai tanar.

@webmaster: Mulțumesc!

@Radu Tudoran: Da, știam că mai există o modestă Casă Memorială "George Enescu" în Liveni, satul în care s-a născut și care astăzi îi poartă numele. Enescu n-a locuit acolo mult timp, dar locul e important pentru noi, pentru istoria muzicii, pentru că acolo s-a manifestat de foarte timpuriu talentul de muzician al marelui Enescu. Dacă vom ajunge vreodată și în acel îndepărtat colț al României, cu siguranță nu vom ocoli Casa Memorială "George Enescu". De altfel Județul Botoșani - în care nu am ajuns încă niciodată - are multe de arătat.

@liviu49: Mă bucur că articolul meu a reînviat frumoase amintiri pentru tine. Pentru fiecare dintre noi întoarcerea la vremurile tinereții este o mare bucurie.

Eu nu mă pricep la arhitectură, dar am un oarecare simț al frumosului care vibrează puternic în mine ori de câte ori trec pe lângă o construcție deosebită. Mi-ar fi plăcut să iau parte la lecția de istorie a arhitecturii desfășurată în curtea Palatului Cantacuzino. Cu siguranță, aș fi înțeles mai multe lucruri decât am înțeles acum, privind pur și simplu niște pereți frumoși. Din păcate, trecerea timpului își pune tot mai serios amprenta pe zidurile exterioare. Chiar și în interior, în sălile care se vizitează - adică în cele alocate muzeului - am observat din loc în loc, pe decorațiuni, lipite bucățele mici de hârtie. Am dedus (nu știu dacă chiar foarte bine) că acelea sunt porțiuni care cer o grabnică renovare.

Mulțumesc pentru ecou și îți doresc numai călătorii frumoase în viitor! Poate chiar și la Palatul Cantacuzino - Muzeul Național "George Enescu".

Dragă Iulia, jos pălăria! Ești un mare ”enescolog AFA”.

Dar cu acel, nu ne mai rămâne decât Casa Memorială Rosetti - Enescu de la Tescani, la 37 km de Bacău, , nu cred că s-a terminat ”Suita Enescu”. Te rog, dacă tot stai în București, fă o vizită și fotografiază monumentul funerar al Nababului din Cimitirul Bellu. Te descurci tu, îl găsești. Trage un rev. despre ce este acolo, că ai ce spune. Oho... și încă câte altele...

Dar, acelnu ne mai rămâne decât Casa Memorială Rosetti - Enescu de la Tescani, la 37 km de Bacău, stai așa că tot nu s-a încheiat. Mormântul marelui Enescu din Pere Lachaise, Paris, unde odihnește alături de Maruka lui.

Dacă vei continua cu mausoleul, amintește de mormântul său și eu te voi premia adăugând o poză, în cazul când nu ai vreo una.

Te îmbrățișez!

@iulianic:

Am vizitat „Casa cu Lei” - cum i se mai spune Palatului Cantacuzino - cred că prin 2005. Mi-am luat atunci concediu de odihnă tocmai pentru a descoperi locuri și clădiri pe care mi le doream de mult să le văd.

Atunci am avut bucuria să merg la Mogoșoaia (să văd Palatul în stil Brâncovenesc, unde scriitorii români se retrăgeau să scrie), la Buftea, (să văd Palatul Stirbey - unde regina Maria își petrecea, uneori, timpul), la Mânăstirea Pasărea, Căldărușani și-n alte locuri renumite.

Spre bucuria mea am văzut în interior casa din spate, unde - pentru o perioadă au locuit soții Enescu, cred că după naționalizarea casei, impusă de comuniști.

Mi-a fost dat să văd acolo simplitatea în care au fost obligați să trăiască pentru o perioadă, de necrezut, parcă, după ce Maruca trăise în lux, ca noră a Nababului.

Am văzut acolo obiectele de strictă necesitate ritualului toaletei de dimineață a ambilor soți -băi mici, separate -desigur, patul, dulapul de haine, scaunul și masa mică - la care mai compunea muzicianul, ce să-ți mai spun?! Cuvântul potrivit ar fi că acea simplitate m-a „izbit! ”. Acolo am avut voie să fotografiez, și-am făcut poze.

În Palat am intrat și l-am vizitat, însă, la acea vreme fotografiatul cu aparatul era taxat cu o sumă destul de mare, care mai că m-a speriat, și am renunțat. Pentru filmat plata era de peste 200 lei, parcă!

Felicitări pentru articol și poze! Am votat cu drag!

@doinafil: Cuvântul potrivit ar fi că acea simplitate m-a „izbit! ”

Simplitatea înseamnă libertate sunt cuvintele marelui Enescu. Când îmi este mai greu și mă încurc de țoale prin casă, îmi amintesc de Enescu, câtă dreptate a avut!

@mihaelavoicu: Mulțumesc pentru aprecieri!

Da, "Suita Enescu" nu se termină cu cele trei case în care a locuit muzicianul - temporar, pentru că un artist ca el are o viață mai aparte. Casa din satul natal este trecută pe listă, dar cine știe când îi va veni rândul? Casa Memorială Rosetti - Enescu de la Tescani este mai în drumul nostru spre Moldova copilăriei mele, de aceea sper că ne va fi mai ușor să ajungem acolo. Cât despre mormântul lui Enescu din Pere Lachaise… nu știu ce să spun. La Paris încă nu am ajuns.

Referitor la celălalt aspect - vizita la Cimitirul Bellu. Știu, n-ar fi o problemă să găsesc monumentul funerar al Nababului. Am fost de mai multe ori la Cimitirul Bellu, iar în primul meu an de AFA, am și scris un review așa cum m-am priceput. Este vorba despre Bellu - orașul celor dispăruți, articol care a stârnit mare vâlvă la vremea respectivă. S-a lăsat cu câteva cartonașe de penalizare, precum și cu închiderea firului de discuții care deraiase destul de mult.

@doinafil: Mulțumesc pentru aprecieri!

Într-adevăr, Bucureștiul are multe de arătat celor care doresc să se întoarcă pentru câteva momente în trecut. Și împrejurimile lui abundă de obiective interesante. Palatele Bucureștiului, fiecare cu povestea sa, cu personajele sale, sunt ca niște filme... adevărate.

Din câte știu, Enescu și soția lui au locuit în casa din spatele Palatului Cantacuzino în 1945-1946, în anul următor plecând pentru totdeauna la Paris. Unele scrieri spun că Maruca - ultima moștenitoare a domeniului din București - a donat totul statului român. În ce condiții s-a înfăptuit acest lucru… nu știm, dar aproape știm. Cert este că locuința lui Enescu de la Palatul Cantacuzino este astăzi abandonată și - din cauza rezistenței sale slăbite - nu mai poate fi vizitată.

@mihaelavoicu: Așa e, Mihaela! Aș adăuga că mai înseamnă și frumusețe!

Și eu mă „împiedic”, câteodată, prin casă, dar nu de țoale vechi, ci de suveniruri adunate de pe unde am umblat. Închipuie-ți că am adus într-o casă ce am adunat, fiecare separat (eu și Mihai, înainte de a ne stabili la el). Aș mai renunța la unele din ele, daaaaar, mi-s dragi și-mi stârnesc amintiri plăcute despre locurile acelea.

Ba, mai mult, de pe unde mai mergem acum, împreună, tot mai cumpăr câte un lucru frumos, pe care nu prea mai am unde să le pun.

Mulțumesc pentru că ai citit ecoul meu!

@iulianic: Cred că ai dreptate, nu am făcut „săpături” pe net să aflu mai multe!

Cum s-a făcut „donația” Palatului către comuniști, bănuim!

De aceea au concediat personalul de-acolo și s-au mutat ei. Naționalizarea cred că s-a făcut mai târziu.

Mulțumesc pentru răspuns!

@iulianic: Am citit reviewul cu Cimitirul Bellu. Superb! Am aflat că autorul bustului lui Benvenitto Celini de pe Ponte Vechio Florența, Rafaello Romanelli, are lucrări în cimitirul Bellu, dar că este și înmormântat acolo. Eu zic, dar uite că acest ultim amănunt, nu-l mai rețin exact, dacă este sau nu înmormântat la Bellu, pentru faptul că cititind, mă gândeam la ce spui tu acum, cum că au fost discuții contadictorii. Oamenii sunt diferiți și foarte bine că ecourile unora au dispărut. O curățenie din când în când, nu strică.