Eleganta si rafinament

TIPĂREȘTE

17-19 decembrie 2010

Ninsoarea s-a pornit dimineata. Am sunat la Departamentul drumuri pt. a nu avea surprize neplacute. Drumul bunicel: Pitesti-A1-Gaesti-Targoviste-Moroieni-Sinaia. La Moroieni drumul a fost putin mai dificil, dar nu implica probleme majore.

Poposim in parcarea din fata hotelului, cu rezervare in prealabil (agentia ne-a recomandat acest hotel, la momentul acela prinzand si o oferta), la orele 17. Un angajat al primariei ne cere taxa pt. parcare (10 lei/zi) dar, inspirati, il rugam intai sa ne lase sa ne cazam. De ce? Pt. ca am beneficiat de parcare gratuita, la hotel Caraiman, deoarece hotelul nu dispune de parcare proprie.

Daca iti plac hoteluri elegante imbinate cu atmosfera unui trecut indepartat, acesta este alegerea potrivita. Amandurora ne-a placut de la prima vedere hotelul elegant si mai ales prezenta lui in mijlocul Parcului Ghica. Intrarea pe usa principala a hotelului se face din strada Octavian Goga, artera secundara a drumului DN1. Receptia este impunatoare. Marmura neagra drept podea, lemn masiv care imbraca elegant receptia si lifturile, candelabrele valoroase, marmura bej pe stalpii grosi si grizile inalte toate cu mirosuri ale unor timpuri in care eleganta si rafinamentul erau la ele acasa. Am completat formularele pt. turisti la invitatia receptionerului. Totul era pregatit pt. sosirea noastra, camera 215 ne era déjà alocata, doua cartele ne-au fost inmanate intr-un pliculet si am fost intrebati daca avem nevoie de cineva pt. a aduce bagajele de la masina. Amabilitatea si profesionalismul receptionerului au fost fara cusur. In fata receptiei, doua lifturi cu o singura comanda, accesai un buton si venea liftul care era mai aproape. Foarte silentioase si rapide. La fiecare etaj din cele 4 exista un living spatios cu mobilier din piele si lemn masiv, pe masuta din mijloc gasesti ceteva reviste sau ziare, este locul in care se poate fuma linistit, fara a mai fie nevoie sa te deplasezi in salonul de la parterul hotelului. Holurile hotelului au covoarele grena cu sigla hotelului, usile si peretii sunt de un bej cald, placut, candelabrele vechi lumineaza holurile lungi si largi. Cate un tablou bine realizat da o nota in plus elegantei intalnite la tot pasul. Impresia pe care ti-o lasa acest hotel este a unui palat.

Camera in care am fost cazati noi pastreaza atmosfera aristocratica gasita in restul hotelului, este inalta, destul de mare, cu obiecte de décor elegante, patul din lemn masiv, mobila la fel. Ferestrele din lemn alb, inalte pana la tavan pastreaza arhitectura hotelului. Daaaar, fiindca trebuie sa existe si un “dar”, in cazul nostru mai multi, in camera era foarte racoare. Un calorifer mare de fonta se afla langa ferestre, dar era decat pe jumatate cald. Un curent puternic intra pe langa tamplaria de lemn, iar caloriferul nu facea fata. Bineinteles ca m-am dus la receptie si am semnalat problema, iar receptionerul intr-un mod foarte placut mi-a spus ca problema se va rezolva in cel mai scurt timp, va trimite un instalator, daca nu, ni sa va schimba camera. Am coborat o ora mai tarziu sa facem o plimbare prin Parcul Ghica iar la intoarcere am fost anuntati ca s-a rezolvat problema cu incalzirea, dar din pacate frigul persista. La ora cinei, am semnalat iarasi problema, de data aceasta altei personae de la receptie care déjà cunostea problema noastra, primise informatiile de la colegul anterior. Am apreciat acest lucru, dar trebuia sa rezolvam problema. Ei bine, in final ni s-au propus alte doua camere, dar solutia gasita a fost introducerea unei aeroterme in functiune pt. a evita operatia neplacuta de a ne muta. Aeroterma a salvat situatia si a facut fata cu brio.

Acum, baia... baia utilata cu tot ce este nevoie, cosmetice, feon, halate, cantar, prosoape curate, toate obiectele sanitare sterilizate, dar… avea o cada reemailata care nu dadea de loc bine cu restul camerei chiar daca avea hartia de steril.

Minibarul din camera, foarte, foarte vechi, arata oribil, chiar daca era mascat de mobila, era plin cu de toate, miniaturi de vodka, gin, etc. , apa plata, sucuri la doza, ciocolata, alune etc. , toate contracost, foarte scumpe si n-am indraznit sa ne servim. Televizorul, deasemenea era model foarte vechi, dar functional. Langa televizor am gasit o mapa cu foi, una cuprindea lista cu cele din minibar, alta cu cele din camera, una cu informatii de folosire a telefonului, nr. receptie, nr. camere etc. , pliante turistice. Mi-a placut chestia asta. Peste ce nu mi-a placut am trecut destul de usor, aici luand in calcul si promtitudinea personalului si eficacitatea acestuia.

Despre privelistea de la fereastra camerei nu pot sa va spun dacat ca a fost minunat de alba, de frumoasa si de romantica. Parcul Ghica este, dupa parerea mea cel mai frumos parc pe care l-am vazut vreodata. Acum totul era alb, dar banuiesc ca vara este un monument verde al naturii.

La parterul hotelului exista cinci sali de conferinta care poarta nume célèbre: George Enescu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Emil Palade si Constantin Brancusi. Am vazut si un salon de cosmetica si masaj pe usa caruia scria ca trebuie facuta programare in prealabil. Barul aflat la demisolul hotelului este micut si cochet, pot sa spun un pic neconform cu restul hotelului, care are si o masa de billiard, cam singura distractie din cadrul hotelului.

Din receptie se trece intr-un salon in care exista o multime de canapele din piele cu masute din lemn. Este locul in care se fumeaza sau pur si simplu poti sa stai linistit sa admiri parcul sau trecatorii sau sa privesti la cele 2 LCd-uri mari de pe pereti. In seara in care am ajuns se impodobea bradul de Craciun, un brad de circa 3m inaltime, natural. Era atat de frumos si de perfect incat in prima faza am crezut ca este artificial, dar era 100% natural. In continuarea salonului se afla un balcon larg, luminat de ferestre care il inconjoara in totalitate. Imi este greu sa spun ca este balcon, dar alt cuvant nu gasesc acum, pentru ca este enorm, pastreaza inaltimea celorlalte incaperi, canapele si masute, flori ornamentale, candelabre mari minunate si ferestre inalte. Este locul preferat in care imi beam cafeau dimineata impreuna cu sotul si puneam tara la cale, adica ce vom face in ziua respective. Acest balcon dadea in spatele hotelului, direct in Parcul Ghica.

Restaurantul: sunt multe de spus despre el, dar nu am sa spun decat ca este foarte mare, foarte luxos si curat. In fiecare seara o formatie de muzica instrumentala ne purta in anii 70’-80’. Serviciile din restaurant sunt de exceptie, la fel ca si celelalte din restul hotelului. Atmosfera a fost foarte placuta si calda dar, preturile si denumirile din meniu te inghetau instantaneu. Nu existau cartofi prajiti, se numeau cartofi Catonne, nu exista un gratar gen-ceafa de porc ci numai denumiri sofisticate, nu exista o ciorba de burta ci numai supe de nu stiu ce. Preturi se inacadrau undeva la 100-120 lei o cina modesta, doua fripturi cu garnituri si salata plus o apa si o bere. Vinurile erau undeva intre 50-1000 lei, de la vinul romanesc pana la cel mai scump vin international intalnit pe piata de gen. In meniu gaseai de la icre negre pana la cea mai sofisticata delicatesa culinara, bani sa ai. Calitatea si cantitatea mancarurilor servite acolo nu erau de exceptie. Micul dejun inclus in pretul cazarii, la fel, nu era mare lucru, nu foarte diversificat iar in momentul in care se golea un platou nu se mai inlocuia. Cafeau foarte buna. Ceai, in prima dimineata decat negru si verde. A doua dimineata s-au mai adaugat cateva tipuri de ceai la cererea mea expresa. Ma gandeam ca daca as fi mers cu copiii, nu prea aveam ce sa le dau la micul dejun, nu tu cereale, iaurt sau lapte numai mezeluri, oua si alte cateva feluri. La ce pretentii se ridica hotelul, micul dejun era chiar slabut.

In ziua plecarii am anuntat la receptie ca s-ar putea sa intarziem deoarece mai avem cate ceva de vizitat si s-ar putea sa nu ne incadram in timp, pana la ora 12. Receptionera ne-a prelungit perioada de cazare si nu am avut probleme, dar cateva personae care nu anuntasera ca vor intarzia sau trezit cu cartelele de la camere nefunctionale.

Si acum ca o concluzie personala:

-recomand hotelul pe perioada verii, deoarece este curent, frig in mai tot hotelul, tamplaria din lemn lasa de dorit. Un angajat mi-a spus ca este problema majora a hotelului, iar din cauza arhitecturii hotelului putin probabil sa se schimbe ceva.

-mancarea, cum va spuneam, foarte scumpa si nu extraordinara.

-servicii de exceptie, cum nu am mai intalnit, oameni profesionisti de la cel mai tanar la cel mai in varsta.

-pozitia de exceptie a hotelului, in centrul statiunii Sinaia si in mijlocul parcului Ghica, aproape de multe atractii ale acestei statiuni: Cazino Sinaia, Muzeul Rezervatiei Bucegi, Manastirea Sinaia sau Cimitirul Eroilor din Sinaia

-si vi-l mai recomand pentru a avea prilejul de a bea o cafea de la fereastra unde acum 100 de ani, diferite personalitati din lumea politica, culturala sau de alta natura au pus tara la cale.

Si sa va spun si o barfa aflata de la un angajat… Stiti care este legatura dintre hotelul Palace si Cazinoul aflat la 100m distanta? …printr-un tunel subteran bine luminat si aerisit, clientii hotelului Palace puteau intra gatiti in toalete de seara direct in Cazino, astfel incat iubirile interzise erau ferite de privirile indiscrete ale trecatorilor, de… naravuri de odinioara. Ei bine, si am aflat si unde este intrarea in tunel, dar va las sa descoperiti singuri!

---

VIZUALIZĂRI: 3666 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI