Knidos — orașul Afroditei nude

TIPĂREȘTE

Motto: Knidos este un oraș atât de frumos, de parcă este construit de Afrodita, cea mai frumoasă zeiță, pe cea frumoasă peninsulă.

Strabon, geograf, filosof, istoric din antichitate

Cine n-a auzit de Afrodita, „frumusețea” celebră a antichității, zeița dragostei, a fertilității, a frumuseții și a procrăerii? Nu cred să fie cineva care, cel puțin tangențial, să nu fi admirat farmecele zeiței în sculpturi sau picturi.

De Afrodita ne-am „lovit” și noi în cele mai recente vacanțe, fie în Cipru, fie în Turcia, căci în primul caz toată insula stă sub semnul zeiței, fiind locul său de naștere, iar în cel de-al doilea, am vizitat două orașe antice în care aceasta era venerată mai înaintea altor zeităţi, dintre care primul, Knidos.

Knidos este situat în punctul vestic extrem al peninsulei Datça, chiar „la capătul pământului” și nu exagerez cu nimic când spun asta, destul de aproape de insulele grecești Kos, Giali, Nissyros, Tilos și la 40 km de orașul Datça. Cum Knidos era cap de afiș al listei de must-do în vacanța din Datça, am pornit spre cel mai îndepărtat loc, într-a treia zi de vacanță, după ce ne odihniserăm un pic și după ce luaserăm pulsul plajelor peninsulei.

Pe jumătate de distanță, drumul se prezintă în stare bună, deși este plin de serpentine abia rezemate de marginea râpilor, iar pe cealaltă jumătate se îngustează tare în timp ce urcă și coboară pe dealurile din areal. Peisajele din cea de-a doua parte a drumului sunt idilice, sate nu prea se mai întâlnesc ca în prima jumătate, iar gândul că din sens opus ar putea veni vreo altă mașină dă fiori reci, fiindcă nu prea e loc de trecut una pe lângă cealaltă, dar nici de retras în spații un pic mai late, așa că totul se negociază fiind la latitudinea bunăvoinței șoferilor.

În antichitate, Knidos era amplasat strategic pe „muchia” continentului, lângă capul Krio și pe insulița vecină, Triopon de care îl despărțea un pod. La rândul său, podul separa portul în două, fiind considerat granița dintre Marea Egee la nord și Marea Mediterană la sud, astfel încât orașul se bucura de privilegiul de a avea ieșire la cele două mări. În același timp, portul la Marea Egee, ceva mai mic, era considerat a fi cel militar, iar cel la Marea Mediterană, mai larg, cel comercial. În decursul timpului, podul s-a dovedit a fi inutil, fiindcă spațiul de sub acesta s-a colmatat, devenind un istm, iar insula parte din continent.

Ce-i drept, imaginea cu cele două porturi surprinsă de pe colina cu vestigii antice este absolut superbă, în capătul peninsulei Triopon, pe creastă tronând farul.

Knidos (Cnidus) are o istorie de peste două mii de ani, dar în acest loc a fost întemeiat abia în sec. al VI-lea Î. C., când grecii dorieni au decis strămutarea sa din mijlocul peninsulei, de la periferia orașului actual Datça, și alăturarea la Hexapolis, adică vechea ligă a celor șase orașe antice: Kos din insula Kos, Halicarnassus sau Bodrum-ul de astăzi, Ialyssos, Camiros și Lindos din insula Rodos. A prosperat mai întâi ca oraș elen, pe urmă roman, apoi devenind parte din Imperiul Bizantin, iar în jurul secolului al VIII-lea D. C., a fost distrus de cutremure devastatoare și abandonat.

În decursul existenței sale, Knidos a căzut victimă imperiului persan, iar după cel de-al doilea război persan, a făcut parte din Liga de la Delos sprijinind Atena, mai apoi trecând de partea spartanilor, revoltându-se împotriva Atenei. Însă, cel mai important este că a fost mereu un oraș înfloritor, un oraș care s-a îmbogățit pe seama comerțului și s-a dezvoltat continuu, devenind, printre altele, un oraș al culturii, ştiinţelor și artelor. De asemenea, Knidos a fondat colonii în insulele Liparice, la nord de Sicilia, și în Marea Adriatică la Corcyra Nigra, astăzi insula Korčula (Croația).

Odinioară, Knidos era vestit pentru câteva lucruri remarcabile, demne de subliniat. Unul dintre acestea ar fi faptul că a contribuit în două rânduri cu tezaure la Delphi, orașul sfânt al lumii antice, oferind daruri scumpe. Prima dată ar fi fost prin anii 550 Î. C. când clădirea concepută pentru a depozita ofrandele către divinitate a uimit lumea prin folosirea cariatidelor (coloane formate din trupuri de femei). Era în premieră când o construcție din Grecia continentală, realizată integral din marmură, folosea un astfel de element arhitectural, exotic și creativ deopotrivă.

Un alt element cu care se putea mândri anticul Knidos era existența unei statui uriașe, din marmură pentelică, reprezentând un leu, care ar fi fost creată pentru a sărbători victoria din marea bătălie navală de la Knidos din 394 Î. C. Statuia ar fi fost descoperită în anul 1858 și se presupune că era așezată în vârful unei clădiri monumentale gen mausoleu. Astăzi, statuia este cunoscută drept leul din Knidos (≈3m lungime, ≈2 m înălțime și ≈6 tone greutate) și se află la Londra, sub acoperișul Marii Curți de la British Museum.

Din Knidos, orașul culturii, științelor și artelor, erau originari câțiva dintre oamenii a căror faimă s-a păstrat peste veacuri: astronomul Eudoxus care pusese bazele unui observator astronomic, fizicianul și istoricul Ctesias, Sostratus, arhitectul celebrului Far din Alexandria. La vremea respectivă, în oraş exista şi o prestigioasă şcoală medicală.

Un alt nume celebru ce și-a legat numele de Knidos, nefiind, însă, un fiu al acestuia, este sculptorul antic Praxiteles, o figură reprezentativă a artei cioplitului în marmură, cel mai mare sculptor al secolului al IV-lea Î. C.

Praxiteles este autorul celei mai cunoscute opere ce a a fost găzduită de Knidos: statuia zeiței Afrodita sculptată nud. Era prima oară în antica Grecie când o zeiță era sculptată dezbrăcată, ba mai mult, într-o mână ținând haine, iar cealaltă așezată pe pelvis. Povestea acestei prime statui nude spune că, în jurul anului 330 Î. C., Praxiteles, primind sarcină de la mai-marii insulei Kos să realizeze o sculptură a Afroditei, a creat două opere: o statuie reprezentând-o pe zeiță îmbrăcată, alta goală după chipul unei curtezane faimoase ce-i pozase drept model. Oamenii din Kos s-au îngrozit la vederea celei goale, alegând-o pe cea cu haine, cei din Knidos, văzând că varianta nud este ceva mai ieftină, n-au pregetat și au cumpărat-o, instalând-o într-un templu frumos pe măsura frumuseții acesteia, la loc de cinste, venerând-o ani de-a rândul. Dacă la început, aceasta a constituit motiv de controversă și critică aprigă la adresa conducătorilor Knidosului, până la urmă locuitorii săi au privit totul cu mândrie, căci orașul devenise loc de pelerinaj pentru curioșii veniți să se închine Afroditei nude. Datorită senzualității și a frumuseții sale, lucrarea a fost considerată una dintre cele mai erotice din lumea antică, o reală atracție turistică.

Statuia nu a rezistat în timp, ultima oară fiind văzută la Constantinopole în anul 476, dar a fost copiată sau a inspirat realizarea multor opere asemănătoare care au dăinuit până în zilele noastre.

Orașul antic Knidos a fost descoperit de către un reputat arheolog (Charles Thomas Newton), iar excavațiile au început prima dată să scoată la lumină minunățiile de aici abia în jurul anilor 1857-1858. Cele mai valoroase piese aduse la suprafață au fost trimise la Londra, în țara natală a arheologului.

Surse de informare:

https://www.expedia.com/Knidos-Marmaris. d6131413. Vacation-Attraction

https://www.britannica.com/place/Cnidus

Peisajul ce ni se deschisese în fața ochilor întrecea ceea ce priviserăm în poze sau pe internet, la fața locului totul avea un farmec sporit: marea pe care navigau vase de croazieră și iahturi, colinele și peninsula Triopon situată față în față cu orașul antic, farul cocoțat în vârf de deal.

De cum am coborât din mașină, am avut impresia că am găsit închis, fiindcă în ghereta de la poarta sitului nu era nimeni, deși mă uitasem pe internet și văzusem că situl ar fi deschis zilnic. Un pic cam bosumflată, fac câțiva pași mergând în recunoaștere și inima îmi vine la loc când îmi dau seama că mai în față exista o altă poartă de acces, o parcare mai mare, iar aceea lângă care opriserăm, nu mai era funcțională.

În calea spre chioșcul de la intrare, ne iese o fetiță de la țară, cam de 8-9 ani, cu plete lungi, bălaie, care ar fi vrut să ne vândă plante aromatice uscate, îi fac semn că nu înțeleg ce spune și o zbughește către omul de la gheretă strigând cât o țineau puterile: „Yabancı, yabancı (străini, străini) ! ” Ups, ăștia n-au văzut prea des turiști străini, îmi zic în gând! Păi, cine ar veni până-aici decât niște „duși cu capul” ca noi, înnnebuniți după pietroaie?! îmi răspund singură.

Domnul din gheretă ne zâmbește cam forțat și cum la salutul nostru „Hello! ”, nu ne răspunde, încercăm și „Merhaba! ”, dar la fel, nu primim binețe, după o pauză lungă auzim de la el „Aleikum salam! ” Aha, așadar trebuia să grăim „Salam aleikum! ”, dar nu ne venise ideea! Plătim cele 10 TL/persoană, contravaloarea biletului, cer o hartă a sitului, nu primesc pe motiv că nu există, primesc în schimb sfatul să pozez un panou cu harta arealului (mamă, ce idee bună, de parcă mie nu-mi trecuse prin cap!), după care pornim la drum printre „pietroaie”.

În sit se lucra intens și am înțeles repede că este foarte întins, de la venire observaserăm că zidurile antice (multe porțiuni din ele încă în picioare), se desfășoară pe o distanță de 4 km înainte de intrarea propriu-zisă în orașul antic. Ceea ce este mai interesant este că acolo încă se sapă asiduu și încă se scot la lumină multe obiecte, multe artefacte, de aceea accesul către unele dintre cele mai de seamă obiective din sit este restricționat.

Orașul antic era situat în trepte, începând de la nivelul mării, urcând apoi pe coline, culminând cu acropolisul, aria intramurală fiind de peste 200 de hectare. Era organizat după planul urbanistic hippodamian care presupune străzi drepte, paralele și perpendiculare cu marea. Situl arheologic este amenajat cu poteci de acces bătătorite, delimitate de bucățele de piatră albă, date cu var, pe alocuri cu săgeți și panouri informative despre obiectivele în preajma cărora se află.

În partea situată la cota mării având deschiderea cea mai amplă, se află rămășițele mărețului templu al lui Dionysos, ale străzii cu colonade și o agora imensă. Peste tot se află numai fragmente de coloane, ce-i drept frumos aliniate, numai câteva coloane stând în picioare acolo unde era odată strada cu colonade și multe prăvălii. Imediat lângă aceasta se află calea de marmură pe care se urca alădată către partea superioară a orașului. Noi am mai zăbovit ceva timp cutreierând spre portul militar în căuaterea vreunei plaje, după cum citisem că ar exista, apoi negăsind decât țărm stâncos și multe ruine ale unor bazilici din perioada creștină timpurie, ne-am îndreptat către următoarea terasă. Știam că aici se afla propylon-ul sau poarta piramidală care avea coloane în stil ionic, după care două temple, unul mai mare decât celălalt umpleau terasa. Despre cel mai mic, cunoscut ca templul roz după culoarea marmurei din care era edificat, nu se știu prea multe. În schimb, celălalt care era templul închinat lui Apollo Korneios, este descris ca fiind unul dintre cele mai importante temple din oraș având central, în interior, statuia impunătoare a zeului luminii. O dată la patru ani, cele șase cetăți din Hexapolis organizau jocuri doriene în onoarea lui Apollo, Poseidon și a nimfelor, la încheierea cărora se depuneau ofrande la altarul din acest templu.

Însă, cu siguranță cel mai faimos, cel mai atrăgător și cel mai vizitat templu din oraș era cel al Afroditei, situat pe treapta a treia, cu o perspectivă excelentă asupra orașului și a mării. Dacă celelalte două temple erau de mari dimensiuni, paralelipipedice, construite în stil doric, cel al Afroditei era micuț și circular, o adevărată bijuterie arhitectonică, cu coloane în formă de inimă alungită, în mijlocul căruia trona statuia controversată a zeiței. Astăzi se pot vedea cele câteva rânduri de piatră dispuse în trepte de la baza sanctuarului. Noi ne-am și cățărat pe ele vrând să admirăm peisajele ce se deschideau privirilor de acolo.

Urmărind săgețile și indicatoarele care ne conduceau prin sit, am dat de o zonă în care era vestigiile împrăștiate ale bouleuterionului (mic edificiu în formă de teatru unde se întâlnea consiliul conducător al orașului), ale unui mic templu corintic și, cele mai de seamă, ale observatorului astronomic al lui Eudoxus, în baza căruia se măsura timpul sau se stabileau anotimpurile.

De acolo, accesul către trei mari obiective era interzis, pe motiv că se lucra la excavații. Este vorba de marele amfiteatru care găzduia circa 20.000 spectatori, templul muzelor și templul Demetrei care adăpostea statuia superbă a zeiței culturilor agricole așezată într-un jilț. Am rămas cu regretul de a nu le fi putut vedea, dar cine știe, poate că în viața asta, drumurile ne vor mai duce odată pe-acolo, și-atunci vom găsi tot orașul antic dezvelit și-l vom putea admira în întregime.

Ne-a rămas accesul liber pe o altă cărare ce ne-a condus către teatrul mic, până la care am mai văzut multe resturi de pietre și coloane ale unor bazilici din perioada bizantină, pe unele remarcându-se și câteva scrieri cu caractere arabe, din perioada în care raidurile piraților deveniseră dese și distrugătoare. Toată zona, acum plină de ierburi și buruieni, era împânzită odinioară de casele locuitorilor Knidosului.

Teatrul mic, cu o capacitate de 5.000 de persoane, reprezintă atracția majoră și punctul terminus al vizitei prin sit, fiind dispus cu fața la portul cel mare, cel de vase comerciale, iar de sus, de la cel mai înalt rând de scaune, se poate surprinde o priveliște de ansamblu, încântătoare. Deși se muncea și în interiorul teatrului, am putut coborî pe una dintre aleile antice de piatră ce ne-a dus în miezul terasei de la primul nivel, am trecut pe lângă ruinele templului lui Dionysos și am ieșit pe poarta pe care intraserăm cu câteva ore în urmă.

-statuia senzuală și senzațională a Afroditei nude, simplu, pe motiv că nu mai există. Există mai multe copii, una dintre ele, Venus Pudica, chiar în Musei Capitolini din Roma, alta în Muzeele Vaticanului;

-leul din Knidos care se află la British Museum;

-un vas (amforă) de aur, de dimensiuni considerabile, găsit în apele mării, se află în prezent la British Museum;

-statuia superbă a zeiţei Demetra şezând, la fel, de cum a fost descoperită, a fost trimisă la British Museum.

Knidos a fost un reper de seamă al lumii antice grecești din acest colț de lume, un polis de vază timp de peste o mie de ani pe care noi am fost bucuroși că am ajuns să-l vizităm. Am ales să venim la Knidos cu maşina noastră, însă la fel de bine puteam ajunge aici cu microbuzul din Datça sau în croazieră pe mare, luând o excursie opţională din portul Datça. Cum orice ghid turistic al zonei îl recomandă ca obiectiv ce nu trebuie ratat, nici eu nu pot fi decât de părere că merită cu prisosință.

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=ymZtLFA38qo

---

VIZUALIZĂRI: 2018 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI