La plimbare prin Hammamet

TIPĂREȘTE

Despre Orașul Stațiune Hammamet am spus câteva cuvinte pe site-ul nostru, vezi impresii, așa că acum voi pleca direct la plimbare.

Dar Sebastien – International Cultural Center, (Casa Sebastian – Centru Cultural Internațional) a fost prima noastră vizită în Hammamet. Se află la aproximativ 6 kilometri de Mediterranee Thalasso Golf Hotel unde eram cazați, pe care i-am parcurs în circa 10 minute cu un taxi, cost 10 Dt.  

A fost construită în anul 1926 de milionarul român Georges Sebastian ca o vilă de lux în arhitectura tradițională tunisiană, pe care Frank Lloyd Wright, unul dintre cei mai proeminenți și influenți arhitecți ai primei jumătăți a secolului 20, creatorul arhitecturii organice, proiecta în armonie cu umanitatea și mediul înconjurător, a numit-o „cea mai frumoasă casă pe care o cunosc” .  

Casa a plăcut și altora. Churchill a preferat să doarmă în camera de oaspeți, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial feldmarșalul britanic Montgomery și-a planificat strategiile militare sub arcadele piscinei iar feldmareșalul german Rommel și-a instalat în 1943 cartierul său general. Ne-a plăcut și nouă și sunt convinsă că va place și celor ce citesc aceste rânduri.  

Elegantă și luxoasă, Dar Sebastian este și astăzi una dintre cele mai frumoase și mai admirate reședinte din Tunisia.  

Se află în Avenue Des Nations Unies 97, are telefon +216 72 280 410, cont pe FB și poate fi vizitată de luni până sâmbătă între orele 9 și 17 cu o taxă de 5,5 Dt. 

Am achitat la Casa de bilete taxa de acces și încă 4 Dt pentru două consumații la Vilă, nu era obligatoriu dar nu citisem atentă informațiile, am primit două vouchere și am plecat prin imensul Parc ce înconjoară Vila.

Am trecut pe la impresionanta Frescă „Tunisia de-a lungul timpului” , de 9,50 metri lungime și 2,10 m lățime, pictată cu email pe cupru și am ajuns la Teatrul neo-grec, teatrul în aer liber construit în anul 1964 pentru prima ediție a Festivalului Internațional de la Hammamet (FIH), festival anual de artă și muzică. Când Am Fost Acolo se făceau pregătiri pentru ediția cu numărul 61 ce urma să aibă loc la sfârșitul lunii iulie, începutul lunii august. Specificul antic cu influențe elisabetane, cele 1200 de locuri îl fac, cu siguranță, unul dintre cele mai mari și mai frumoase teatre „în aer liber” .  

Am stat și noi pe scaunele de piatră din amfiteatru, am privit spre scena pe care se desfășoară recitalurile artiștilor, privind și ascultând marea din apropiere.  

De aici am mers la Oranjerie, Ecomuzeul Oranjeria cum este denumit oficial, mai întâi la Livada demonstrativă ce prezintă tehnici și cunoștințe despre irigații, inclusiv un Bazin cu apă. Am mers apoi pe lângă un Arboretum de citrice unde am văzut specii endemice sau naturalizate, exemplarele din întreg parcul fiind prezentate cu numele arab și francez, cu denumirea științifică și am ajuns la Zonă de recepție, expoziție permanentă având ca temă grădinăritul.  

Apropiindu-mă de Vila inspirată de arhitectura locală am rămas surprinsă de simplitatea ei, pereți albi cu câteva accente de negru.  

Am fost întâmpinați de un domn din personalul Centrului care ne-a ghidat prin cădirea ce aștepta musafiri. Ne-a vorbit în franceză, înțelegeam destul de bine chiar dacă nu am mai vorbit de mulți ani.  

Am intrat în Sala principală de recepții, sală mare, cu arcade și tavan boltit și am trecut în Patio, curtea interioară pavată cu dale de marmură, înconjurată cu arcade, răcorită de „Fântâna” din mijlocul ei unde extravagantul milionar își întâmpină musafirii de pe un piedestal și dintr-o ramă, „Bustul și Tabloul lui Sebastian” . Lângă ea vechea Baie cu o „Cadă din marmură pentru patru persoane” . Am văzut apoi Dormitorul din dreapta cu „Saună” și „Baie” , apoi, în stângă, Terasa și Piscina și ne-am oprit în Bucătăria cu „Șemineu” și „Berbeque” dar și cu un „Frigider” adus în anul 1932 din America; să nu uităm că doamna Sebastian era americană și că domnul Sebastian avea atracție spre America, marea lui dragoste cu care a locuit la Hammamet după divorț fiind tot din America, un artist, pictor și ilustrator de modă.  

Am urcat la etaj pe o „Scară din Marmură neagră de Carrara” unde erau Dormitoarele și, în dreapta o Terasă cu tavan de lemn, închisă.  

Am văzut, am pozat iar am văzut și am coborât parăsind Vila pe o ușă laterală, apoi prin Grădină am ajuns la terasa unde se putea servi ceva, inclusiv folosind cele două vaucere primite, am renunțat la ele și după circa o oră și un sfert părăseam Dar Sebastian.

Am luat un taxi cu care am mers circa 3 kilometri, cost 5Dt, până aproape de Fort, destinația următoare a zilei și am continuat mergând pe jos. Am trecut pe la „Sirenele din Hammamet” Statuia realizată de artistul tunisian Brahim Azzabi, trei sirene tinere de 20 de ani ce încântă turiștii cu grația lor, mi-ar fi plăcut să ne încânte și cu muzica lor, ne-am oprit puțin la Inscripția „I LOVE HAMMAMET” și am ajuns la Fort.  

Kasbah (Fortul) Hammamet se află în Avenue de la République și, cu o taxă de 8 Dt, poate fi vizitat zilnic între orele 8 – 19 de la 1 mai la 15 septembrie și de la 8:30 la 18 în restul anului. Construit în secolul 9 Fortul de doar 13 metri fiind așezat pe o înălțime, oferă o fascinantă, impresionantă vedere panoramică asupra orașului și a pitorescului port de pescuit. Are formă pătrățoasă și arhitectură maură, se vizitează doar curtea interioară unde am văzut câteva Tunuri folosite la apărarea fortului și Mausoleul Sidi Bou-Ali Mohamed ce comemorează profetul, fost soldat al Fortului în a doua jumătate a secolului 15.  

De neratat este plimbarea pe ziduri și pozarea împrejurimilor, am urcat și m-am plimbat și eu, am pozat Marea și Plaja, Portul și Faleza, iar, în depărtare Sirenele păreau că plutesc pe mare. Am pozat și prin Medina, inclusiv Marea Moschee ce strălucea în soare, pe care o voi vedea și de aproape, puțin mai târziu.

Amatorii pot bea o cafea sau o răcoritoare în timp ce admiră și pozează.

Am coborât și, prin Bab Bhar (Poarta Mării) , am intrat în Medina și am pornit  pe Străzi – Bazar cu de toate, suveniruri și produse tradiționale, îmbrăcăminte și încălțăminte, artizanat.  

Am ajuns la Kabir Mosquée, (Marea Moschee) în franco-arabă ce a fost construită în prima jumătate a secolului 12 dar fără minaretul un exemplu remarcabil de arhitectură islamică tradițională, ce a fost adăugat în secolul 15.  

Albă, strălucitoare, iese în evidență pe cerul albastru iar Minaretul ei, pătrățos, suplu și înalt de circa 20 de metri, placat în partea superioară cu ceramică decorativă aurie domină împrejurimile. Mi-ar fi plăcut să urc în el, dar nu se vizitează nici măcar moscheea. M-am mulțumit cu câteva poze și mi-am continuat plimbarea pe lângă Centrul Comercial „Hammamet” , apoi pe pitoreasca Strada Sidi Abdelkader am ajuns la Bab Errahma (Poarta Milosteniei) din Zidul estic al Medinei pe unde am părăsit Medina continuându-ne plimbarea de-a lungul lui.  

Am ajuns în Piața Martirilor, la Memorialul Martirilor din 9 Aprilie 1938, zi în care a avut loc o revoltă a tunisienilor împotriva protectoratului francez, începuturile luptei tunisiene  pentru independență. Hammametenii cinstesc acest monument și-l numesc cu mândrie „micul lor Turn Eiffel” sau Turnul Alb. Am adus și noi un pios omagiu acelor patrioți și am continuat plimbarea pe lângă Cimitirul Musulman până la Cimitirul Creștin în care se află Mormântul lui Bettino Craxi, politician și prim-ministru socialist italian în anii 1980, care, acuzat de corupție a fugit în Tunisia, până să fie judecat, se poartă și la alții, și acolo a rămas. Am ajuns la Faleză și Plajă dar nu am făcut nici plajă și nici baie, ci, din Piața El Chalma, am intrat iar în Medina. De aici, pe Alei înguste, umbroase și răcoroase, vezi pozele, am părăsit Medina ajungând la Sensul Giratoriu de la intersecția Bulevardelor Habib Bourguiba și Republicii cu Strada Imam Sahnoun, spații largi, generoase, însorite și călduroase.

Am luat de pe stradă un taxi până la hotel, 3,5 kilometri, cost 5 Dt, nu am mai mers la stație deși era aproape, în plus taxiul luat din stradă costă mai puțin decât luat din stație.  

Cam asta-i tot ce am vizitat în Hammamet, în plus ne-am plimbat și am văzut împrejurimile hotelului Méditerranée Thalasso Golf Hotel în care eram cazați, cu locuințe, cafenele, restaurante și un Carrefour Market la circa un kilometru și jumătate.  

Mi-a plăcut vizita, am prins o dimineață însorită cu o temperatură de circa 24 de grade, cu vânt ușor, tocmai bine de a vizita câte ceva. Casa Sebastian, Fortul dar și Medina sunt locuri frumoase, deosebite. Medina era mai mică ca dimensiune, dar a fost un preambul pentru Medina din Sousse, mi-au plăcut aleile, casele, zidurile și porțile ei. Cele prezentate mai sus merită văzute de cei ce ajung în Hammamet. Mergeți acolo și nu veți regreta!  

---

VIZUALIZĂRI: 1335 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI