O gazdă perfectă în centrul Timișoarei

TIPĂREȘTE

În ianuarie, pe ultima sută de metri, ne-am trezit și noi să vizităm expoziția Brâncuși de la Timișoara. Despre drum v-am povestit la scurt timp după întoarcere, pentru mine a fost ceva inedit să călătoresc cu trenul de noapte și a fost, oarecum, ... o întoarcere în timp 😊. În fine, azi o să vă povestesc despre cazare.

Așa cum fac de obicei, am antamat-o în avans, via celebra platformă de rezervări. Voiam ceva în centru, cu mic dejun inclus, decent la făptură și la preț. Am ales Old Town Hotel, 4*, o cameră dublă, 2 nopți = 1080 lei. Rezervare garantată cu cardul, plata la fața locului.  

Precum îi sugerează numele, hotelul se află în centrul vechi al urbei, mai precis pe str. Emanoil Ungureanu nr. 2 (asta e adresa din buletin, dar de fapt intrarea se face din str. Eugeniu de Savoya). Ar fi trebuit să ajungem pe la 7 dimineața, dar, ca să nu se dezmintă, trenul CFR a întârziat vreo 2 ore. De la gară am luat un taxi care ne-a lăsat cât de aproape a putut, în fața Spitalului Militar, de acolo am mai făcut câțiva pași pe jos, zona fiind preponderent pietonală.  

Hotelul este găzduit într-o clădire interbelică de culoare roz-somon, cu 4 niveluri, împreună cu una dintre locațiile cunoscutei francize Tucano Coffee. Intrarea în dormitorie este marcată cu steaguri: al României, al UE, plus 2 steaguri albe pe care flutură numele hotelului. Am pătruns în holul spațios, placat cu marmură bicoloră, amenajat în stil modern, cu fotolii plușate. N-am avut timp să le admirăm prea mult, nici chef, eram varză de obosiți, cel puțin eu, care dormisem puțin și prost. Recepția se află imediat ce intri pe stânga, un domn zâmbitor ne-a întâmpinat în dulcele grai bănățean și, spre marea noastră bucurie, ne-a informat că poate să ne cazeze imediat, hotelul nefiind foarte aglomerat (oficial, check-in-ul începea la ora 15). Iu-huu, ce bine! O mare, mare, uriașă bilă albă din start!

Am primit camera 202, la etajul al doilea. Hotelul beneficiază de scări și de lift. Camerele sunt dispuse de ambele părți ale coridoarelor mochetate, a noastră avea să ofere vedere spre zona din fața hotelului (nu cine știe ce, doar niște clădiri vechi, unele de-a dreptul părăginite). N-am nicio idee despre priveliștea de pe partea opusă... În fine.

Ușa se deschide cu cartelă magnetică, aceeași ce activează mai apoi alimentarea cu curent electric. Habitatul mi s-a părut generos ca spațiu, atmosfera intimă și plăcută datorită combinației cromatice odihnitoare: nuanțe de bej și maro, un pic de turcoaz. Structură clasică: hol, baie, dormitor.

Camera de dormit conține un pat dublu încadrat de noptiere, cu accesorii (saltea, lenjerie) de o calitate fără cusur. Pernele cam leșinate, dar măcar au fost 2 de căciulă, deci au făcut cât o pernă sănătoasă. Veioze fixate sus, deasupra noptierelor și un tablou în culori vesele pe peretele alăturat.

Vis a vis, restul mobilierului: birou cu minibar încastrat, o măsuță de cafea, 2 scaune, TV-ul, suportul pentru bagaje. Pe birou, frumos grupate, chestiile de făcut ceai/cafea: espresor modern, 2 „pastile” cu cafea de calitate (nu le-am consumat, așa că nu știu dacă a doua zi am fi primit altele, poate că da), pliculețe cu zahăr și îndulcitor, pahare de carton. Minibarul l-am găsit plin cu băuturi de toate felurile, cred că erau și vreo 2 croasante ambalate. Pe cealaltă măsuță, câteva pliante turistice.  

Holul e dotat cu un dulap în 2 uși dublate cu oglinzi pe exterior. Înăuntru, loc suficient de depozitare, precum și un seif, o pilotă suplimentară (chiar a fost util să avem fiecare pilota lui), papuci de unică folosință, umerașe.

Baia conține toate cele necesare. Cabina de duș este spațioasă, de tip walk in, iar chiuveta se sprijină pe un blat lung cât tot peretele, deci e loc suficient să-ți înșiri efectele (nu că am fi avut prea multe). Am primit și consumabile: săpunele ambalate, flaconașe cu gel de duș și șampon, căști de baie și... ce-o mai fi fost prin cutiuțele alea. Hârtie igienică pe săturate, prosoape asemenea, în mai multe mărimi, pahar pentru periuțele de dinți, uscător de păr – de toate! Totul a funcționat perfect, curățenia a fost exemplară.

Cât despre suprafețe, baia este îmbrăcată în gresie și faianță, așa cum se obișnuiește, restul spațiului este mochetat integral. Ferestrele sunt dublate de perdele și draperii groase. A fost cald numai bine, nici n-am văzut termostat-ceva, probabil că hotelul dispune de încălzire centralizată. Wi-Fi există, dar nu l-am încercat.

Micul dejun se servește într-o încăpere de la demisol, în timpul săptămânii între 7 și 10, în weekend programul e un pic mai relaxat. Formula este cea consacrată, de bufet suedez, preparatele mi s-au părut proaspete, de calitate, destul de diverse. N-o să le enumăr – chestii obișnuite. Am pozat farfuria mea din prima dimineață și o să vă faceți o idee. Ca în multe alte locuri, ouăle se gătesc pe loc, sub forma cerută de client; noi acasă nu prea mâncăm ouă, în deplasare aproape întotdeauna și preferăm ochiurile. (E drept, acasă de obicei urmează o zi de stat cu fundul pe scaun, în deplasare mai facem și ceva pași...) Cafea bună, de mai multe feluri, preparată la un aparat din acelea de preparat cafeaua.  

Abia la plecare am constatat că de fapt spațiul de la subsol este restaurantul hotelului, pe numele lui Vibe. Asta pentru că mi-a căzut sub ochi un pliant în timp ce Tati plătea la recepție. Poate nu era funcțional în perioada aceea, nu știu, n-am întrebat. Dar pe pliant scria că-i deschis zilnic între 12 ziua și 12 noaptea și că oaspeții hotelului ar beneficia de un discount de 10%. De verificat data viitoare 😊.

Alte servicii: cameră de bagaje (gratuit), bar în lobby (n-am văzut pe nimeni în cele 2 zile cât ne-am foit pe-acolo), transfer la aeroport (contra cost).  

Împrejurimi. Cred că bănuiți: de toate pentru toți; o sumedenie de restaurante, baruri, cafenele, dar și magazine și principalele obiective turistice pot fi accesate la pas. Gara se află cam la 30-35 minute mers pe jos (n-are rost să te nevoiești, mai ales dacă ai bagaje) și 5-10 minute cu mașina. Până la aeroport nu știu cât ai face, probabil tot undeva la jumătate de ceas. Până la Aquapark Amazonia, tot cu mașina, vreo 15 minute.

Ne-a plăcut foarte tare Timișoara, o mai vizitasem, în fugă, cu aproape 5 ani în urmă, așa că am putut sesiza progresele făcute în reabilitarea centrului vechi. Ne-au plăcut oamenii – fețe zâmbitoare, vorbă molcomă, inimi calde. Ne-a plăcut expoziția pentru care bătusem atâta drum și la fel de mult am fost impresionați de colecția permanentă a Muzeului de Artă ce a găzduit-o. Ne-a plăcut mâncarea și... berea! Ne-a plăcut să ne bălăcim în apele termale de la Amazonia. A fost scurt, dar intens, deci ne-am întors acasă cu amintiri bine conturate și cu dorința de a recidiva cu prima ocazie! Când, cu siguranță, în condiții similare (adică să n-avem nevoie de parcare, că parcare n-are) aș alege tot Old Town Hotel!

---

VIZUALIZĂRI: 345 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI