Meteorele - nicaieri cerul nu e mai aproape de noi

TIPĂREȘTE

M-am hotarit inca din clipa in care am stiut ca voi merge in Grecia sa vad Meteorele. Atitea sentimente frumoase, pe care le-am simtit doar citind ceea ce au vazut altii m-au determinat sa traiesc pe viu experienta intr-o zi sfinta de Sf. Petru. Datorita faptului ca excursia era foarte lunga si obositoare nu am gasit partener de drum, oricum eram hotarita sa merg ceea ce am si facut. M-am trezit dimineata pe la 5 fara ceva, am incercat sa maninc ceva, fiindca era pregatit la restaurant un fel de mic dejun dar nu am putut fiinca eram cam adormita dar mai ales datorita emotiilor. Cred ca m-am trezit doar in momentul in care am fost invitata sa urc in autocar intr-o limba care conform amintirilor mele vagi era rusa pe care am invatat-o in generala. As fi facut probabil pasul de urcare daca nu venea autocarul agentiei cu care trebuia sa merg de fapt, si l-am recunoscut dupa numele care era scris pe el. In sfirsit am plecat, am luat de pe traseu si pe ceilalti turisti, am facut cunostinta cu ghidul, Vali, un baiat deosebit care are studii de religie fiindca tot drumul a fost o placere sa-l asculti cum imbina cunostiintele de istorie cu cele de geografie imbogatite acolo unde era cazul cu interpretari religioase.

Nici nu stiu cind am intrat pe soseaua de centura a Salonicului, poate doar in momentul in care ghidul ne-a spus ca parasim gradina Greciei, asa cum este considerata peninsula Halkidiki si ca va trebui sa ne obisnuim cu alte peisaje... si asa a fost. Am intrat pe autostada care duce la Atena, am lasat in urma Olimpul, care ne-a facut o surpriza si asa cum ne-a spus Vali sintem printre norocosi care l-am vazut fara sa fie acoperit de nori, bineinteles cu completarile istorice de rigoare. Dupa intrarea in valea Tembi am avut senzatia unui deja vu, senzatie care mi s-a risipit in momentul in care ghidul ne-a amintit despre asemanarea cu defileul Jiului. Asa este numai ca peisajele noastre sint mult mai salbatice si valea mai ingusta. Am mai retinut apoi ca am trecut prin Larissa, un oras nu foarte mare dar renumit fiindca aici s-a nascut Hypocrate, parintele medicinei, care are o universitate de medicina recunoscuta in toata lumea si ai caror absolventi sint renumiti si cautati oriunde.

Ne-am apropiat apoi de Kalambaka, orasul de la poalele Pindului, de unde incepe urcusul spre Meteore. De aici incepe o alta lume. Daca pina acum am povestit despre Grecia ca pamint al oamenilor, de aici incepe o alta lume. Numai cei care au fost acolo ma pot intelege cu adevarat. Nu sint cuvinte pentru a descrie starea aceea in care simti ca ramii fara aer, cind povestile ghidului sint intrerupte de exteriorizarile turistilor care mai de care mai diferite, de la admiratie si extaz la teama. Inainte de urcare am vizitat atelierul unde se fac icoane, unde nu are rost sa insist pentru ca tot s-a scris despre el, intimpinati de acelasi preot roman care ne-a povestit cum se produc acele icoane si ne-a oferit informatii despre ceea ce reprezinta cele pe care doream sa le achizitionam.

Un pont pentru cei care vor sa cumpere, contrar asteptarilor am gasit icoane mai ieftine la sf. Varlaam. Prima oprire am facut-o la manastirea Sf. Varlaam. Am respectat bineinteles obiceiul de a-mi lua o fusta care este obligatorie pentru femei si apoi am mers cu grupul vizitind tot ce se putea biserica propriu-zisa sau naosul, nu ma pricep prea bine unde se gaseste acea pictura cu Fecioara Maria imbracata in rosu, fiind singurul loc din lume unde aceasta apare asa. Am inteles din explicatiile date ca aceasta icoana aduce multa pace in casele care o gazduiesc si de aceea am vazut ca multi turisti au cumparat-o.

Au urmat apoi vizitarea locului in care se afla butoiul folosit la stringerea apei de ploaie pe care calugarii o foloseau la constructie, apoi scripetele folosit la transportul materialelor... dar cuvintele sint prea putine si greu de gasit pentru a exprima ceea ce am vazut si ceea ce am simtit... poate de aceea am uitat sa spun vreun lucru esential dar sigur voi fi completata de cei care au fost acolo.

MI-e greu si acum sa ma adun ca sa scriu aceste rinduri, de aceea am sa las pozele sa vorbeasca... oricum spun mai mult decit v-as spune eu. A urmat vizita la manastirea Rusanou, la fel de spectaculoasa. Am coborit apoi in micutul orasel Kalambaca, bineinteles ca drumul a fost presarat cu istorisirile lui Vali despre micile pesteri in care erau adusi calugarii care pacatuiau si multe altele care nu-mi vin acum in minte. Am luat masa in oras la un restaurant unde n-as putea spune ca serviciile au fost pe masura preturilor dar asta e... nu ajungi in fiecare zi la Meteora.

Drumul spre casa a continuat cu oprire la izvorul Sf. Paraschieva, unde am intarat pentru a lua apa care se spune care proprietati curative pentru ochi si chiar cred ca asa este fiindca in cazul meu si-a dovedit eficienta. Bineinteles ca Vali nu a uitat sa ne spuna legenda sfintei cu un farmec pe care multi turisti l-au apreciat. Chiar linga grota sf. Paraschieva este izvorul Afroditei unde bineinteles ca dnele au coborit sa se racoreasca cu o gura de apa rece si sa-si ude fata pentru a fi frumoase ca celebra zeita... doar nu credeti ca Vali a uitat sa ne povesteasca despre ea, nu... in nici un caz. Am continuat drumul cu peripetii... undeva pe autostrada am fost opriti de politie si ne-au tinut acolo cam o ora fara sa primim explicatii, timp in care au inceput sa se agite spiritele... avind si copii mici care erau obositi dupa o asa zi lunga. Ceea ce am remarcat in parcarea unde am stat a fost mizeria de pe margine a drumului, ducindu-ma cu gindul la ceea ce este la noi si nu pot sa nu fiu putin rautacioasa si sa nu concluzionez ca nici ei nu sint mai buni ca noi in multe privinte.

Am ajuns tirziu la hotel si de data asta nu pot sa vorbesc decit la superlativ despre reprezentantii agentiei care ne-au insotit, care au luat legatura la hoteluri pentru ca toti cei care fusesem in excursie si care am intirziat sa mai putem servi cina. Una peste alta a fost o experienta unica, obositoare dar pe care as repeta-o oricind cu mare placere.

Pot sa va spun doar atit: cei care ati fost in Grecia si nu ati vazut Meteorele sa stiti ca sinteti mai bogati cu citiva euro dar mult mai saraci spiritual...

---

VIZUALIZĂRI: 2175 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI