ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 20.07.2016
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Buzău
ÎNSCRIS: 03.09.11
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
JUL-2016
DURATA: 2 zile
familie cu copii
2 AD. + 1 COPII

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
95.00%
Mulțumit, aproape încântat

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
95.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 6 MIN

Legendele de la Curtile Zmeilor

TIPĂREȘTE

Asa cum promiteam acum citiva ani cind am scris primele mele impresii despre Curtile Zmeilor aflate in padurea de la Tatarusi, impresii pe care va rog sa le cititi inainte de a parcurge aceste rinduri (vezi impresii) am revenit in zona cu o pofta mai apriga de a afla misterele si legendele acelor locuri, si cu interes mai mare pentru a culege informatii turistice pentru voi.

Padurea Tatarusi se afla in comuna cu acelasi nume care, din anul 2000 in baza legii 5, a fost declarata Rezervaie Naturarala si se intinde pe o suprafata de 50 de hectare. Este in apropierea Manastirii Probota, la o distanta de vreo 3 kilometri. Am aflat asta abia acum, incercind sa ma documentez despre istoria, cultura, folclorul si legendele acestei zone ale copilariei mele. De citiva ani, primarul acestei comune a obtinut fonduri europene cu care a modernizat comuna, atfel incit la intrarea in Tatarusi, turistul este intimpinat de o poarta moldoveneasca prin care afla ca a patruns in Mica Bucovina. I se spune asa deoarece aici inca se pastreaza traditiile stravechi. Tot la intrare se afla o "padure" de eoliene, semn ca tehnologia si-a facut loc si aici.

Legenda spune ca numele acestei localitati atestata documentar inca din jurul anului 1398 vine de la faptul ca pe timpul bataliilor cu tatarii, cind acestia pierdeau lupta, erau luati ca robi si pe mosiile manastirii Probota au lucrat astfel de robi tatari care s-au stabilit aici impreuna cu romanii. Unul dintre ultimii tatari s-ar fi casatorit cu o rusoaica si au avut multi copii carora li se spuneau "tatarusi". Aceasta este doar o explicatie poetica nu si stiintifica.

O alta legenda spune ca pe vremuri, carele cu bogatii care traversau aceasta zona au fost praduite de catre tilhari si acunse in padure, la Curtile Zmeilor, loc cu o alta legenda.

Curti, in vremurile stravechi, erau denumite palatele zmeilor. Aceste curti se afla si in ziua de azi pe dealul cel mai inalt al padurii. Zmeii erau si personajele din poveste, dusmanii lui Fat frumos dar cu numele asta au fost numiti si voinicii satului care stateau de paza in paduri. Acestia probabil ca aveau un aspect mai neingrijit cind ieseau din padure, astfel ca parintii, ca sa isi tina odoarele cit mai pe linga casa, le spuneau sa nu mearga in padure ca o sa ii manince zmeii... Legenda mai spune ca pe dedesubt ar fi niste pesteri. Au venit cercetatori care nu au descoperit dovezi ca ar fi fost vreo incapere subterana care ar fi fost locuita. Am gasit ca si acum zeci de ani, niste bolovani care erau pusi in dreptul unei asazise intrari de pestera sau tunel. Anul asta am vazut si niste inscriptii, insa nu imi dau seama daca sint de demult sau au fost facute de vizitatorii perioadei noastre. Strabatind cu masina drumul forestier de la marginea padurii si avindu-l cu noi pe bunicul cel secular, acesta ne-a spus unde sa oprim pentru a urca pe jos la Zmei. Nu exista nici un indicator in zona, desi pe copaci se afla citeva marcaje ale vreunui traseu turistitc. Ne-a iesit limba de un cot urcind acel dimb, nu mai mult de 10 minute. Locul era mult mai frumos (daca pot sa spun asta) in trecut decit acum. Daca din stejarul vechi de peste o suta si ceva de ani atirnau liane cu care noi ne dadeam huta, acum nu mai era nici craca de care erau atirnate acestea si nici lianele. Frunzele au napadit intrarea in scorbura zmeilor si abia se mai vad cei doi bolovani mari care nu am idee cu ce, cum si de ce au fost adusi acolo. In schimb, am aflat ca Zmeilor le plac bomboanele Rafaelo si semintele de floarea soarelui, vazind astfel de ambalaje primprejur. N-am avut norocul sa ne cinsteasca si pe noi cu astfel de bunatati. Dupa ce ne-au piscat tintarii infometati de secole (si acum dupa 3 zile, am blinde care ma ustura) am coborit la Fintinita cu 3 cruci. Tot un loc stiut de bunicul. Se afla intr=o poiana daca urmati drumul citeva sute de metri. Aici, pe linga fintina si un izvor cu apa buna de baut,puteti gasi ambalaje de tot felul de la gratarele "zmeilor". Am gasit aluni insa fructele acestora nu erau coapte. Poate pe la sfirsitul lui august sa fie vremea lor. Mure erau cit pamintul, insa si acestea necoapte.

Tatarusiul este o localitate cu vechi traditii si folclor autentic. Dupa fotografiile care s-au pastrat si din amintirile batrinilor satului ,in comuna s-a infiintat un muzeu care pastreaza unelte si piese din portul popular. Specific acestei zone este ia romaneasca cu numarul 3, covoarele tesute cu fire vopsite natural.

Si acum sa va povestesc ceva haios :In ultima vizita la bunicul, am gasit o lada de zeste veche ce adapostea vreo 10 astfel de covoare. Abia am ales si eu doua bucati pentru ca erau deteriorate atit de vreme cit si de molii. Am facut un palton care a fost apreciat atit in tara cit si peste hotare. Am aflat de la o matusa ca exista un covor nou- nout, covor ce va fi pus pe caruta cu care bunicul va fi dus pe ultimul drum. Desi casa e foarte simplu mobilata, cu paturi de lemn si saltele de paie, citeva rafturi si cufere, nu am reusit sa descopar locul unde e ascunsa acea comoara din care eu as face vreo doua paltoane. Am inteles ca acesta se va da de pomana unuia dintre insotitorii carului mortuar. Ca si gluma, le-am zis matusilor ca ma tin de covor pina la cimitir si cind sicriul va fi luat eu am sa si zbor cu covorul precum Aladin si presul fermecat!!! Desi imi doresc enorm acel covor tesut de bunica, nu vreau sa ma grabesc sa intru in posesia lui si ii doresc bunicului sa apuce suta de ani. Mai are 5 si gata secolul.

Cel mai cunoscut culegator de folclor a fost Alexandru Vasiliu 1875-1945, primul invatator calificat in comuna, cel al carui nume a fost dat Caminului Cultural. Prima scoala a fost infiintata in 1865. Acest invatator a purtat costumul national la toate activitatile pe care le avea. A fost o figura apreciata chiar la nivel academic, el coresponda cu Iorga, cu Sadoveanu...

Comuna este incojurata de paduri de fag, cu exemplare seculare ce au inaltimi de peste 40 metri si diametrul de 50 centimetri, de stejari si carpeni. Aici vietuiesc animale salbatice precum capriorul, veverita, pisica salbatica, mistretul, vulpea, precum si broasca rosie de padure. In adincul ei, al padurii, se afla o balta, Balta Ruja, despre care legenda spune ca a inghitit o manastire. Aici se gaseste o specie de broasca testoasa. Pe vremuri erau haite de lupi insa ultimul exemplar a fost vazut acum 4 ani.

Ca si flora, aici se gaseste si o specie de planta carivora (nu am stiut), feriga si multe plante medicinale.

In rezervatie nu e voie sa se intervina cu mina omului. Astfel ca in plimbarea mea am vazut destui copaci rupti de vreme si fenomene naturale insa nu erau luati de acolo pentru a se curata locul.

Nu am inteles un singur lucru. Desi primaria face promovare turistica pentru zona Rezervatiei de la Tatarusi si invita calatorii ca guste deliciile acestei paduri, fructele precum mure, fragi, zmeura, alune, cirese amare. Imi aduc aminte ca ciresii aia erau atit de inalti, nu aveam nici o sansa ca sa ne pridem de vreo creanga. Si daca gaseam pe jos vreuna cazuta, o mincam de parca cine stie ce bunatate era. Stiam ca daca e rezervatie nu ai voie sa culegi nici fructe nici bureti, nici plate, nimic.

Am auzit ca aici se pot organiza partide de vinatoare, daca aveti aceasta pasiune, puteti contacta autoritatile in acest sens. Turistul poate merge la stina sa vada cum se face casul, poate sa deguste aceste bunatati si poate cumpara. Se mai fac vizite la stupina sau la potcovarie. In unele gospodarii inca mai exista cuptoare vechi la fel ca cele unde isi cocea bunica piinea, cozonacii si colacii de Sfinta Maria.

Cert e ca in cele doua jumatati de zile cit am petrecut in catunul de linga padure am uitat de toate problemele si m-am incarcat cu energie pozitiva, aer curat, miros de iarba proaspat cosita. Am mincat brinza cu smintina ce avea inca gustul din copilarie. zmeura si fructe din copaci. Nu am reusit sa ma scald in piriul ce trece prin apropiere datorita vegetatiei abundente ce a crescut intre timp mai mare decit casa.

Daca treceti prin zona, faceti macar un popas la marginea padurii. Nu va va parea rau.


[fb]
---
Trimis de adri-nico in 20.07.16 23:20:49
Validat / Publicat: 21.07.16 09:16:22
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în PAȘCANI.

VIZUALIZĂRI: 3722 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

18 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (adri-nico); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P05 gustul copilariei
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 19550 PMA (din 20 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

18 ecouri scrise, până acum

liviu49
[21.07.16 13:34:59]
»

@adri-nico - Ce-avem noi aici? O zana care se plimba prin padure, dar nu singura, ci cu bunicul. Am citit indemnul de la inceputul articolului de a citi intai " vezi impresii " si dupa aceea articolul. Asa voi face, ca doar sunt ascultator. dar tot nu m-am putut abtine sa trag cu coada ochiului prin poze si sa ma dumiresc cam ce poate fi in articole. Am dat cu semnatura la votat poze si recunosc ca iar gasesc o zona, care pare linistita, dar are un anume aspect de natura nedistrusa (inca!). Sper sa nu ma insel, poate oamenii de acolo nu au invatat ca natura se si poate distruge, nu numai admira si ingriji si sa intre in randul lumii, distrugand si ei natura.

Poza P15, cea cu aluna, imi aminteste de un concediu la Voineasa, cand in penultima zi de concediu, intr-o plimbare pe malul Voinesitei, departe de statiune, am gasit intr-o poiana sus pe munte, cativa aluni, care in semn de bucurie ca ii vizitam ne-au dat voie sa culegem cateva alune. Dar cateva, apoi alte cateva, pana am umplut o sacosa pe care o purtam la mine in buzunar. Alunii nu s-au suparat pe noi, mai ales ca lasasem si lor pentru veverite destule alune si ne-au invitat si anul urmator, care insa nu a mai sosit de atunci.

A doua zi, cand au venit copiii cu masina sa ne ia acasa au ramas tablou, cand pe langa trei sticle de 2.5 l, pline cu mure culese in acea dimineata, am carat la masina si o traista cu alune.

Pana la citirea celor doua articole, numai bine si calatorii placute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
adri-nicoAUTOR REVIEW
[21.07.16 13:41:29]
»

@liviu49 - Natura e neatinsa de zeci de ani. Cintind impresiile de data trecuta, puteti face comparatie intre poze si sa va dati seama ca nimic nu s-a shimbat in rau.

M-a bucrat ca pe drumul din padure nu circula camioane incarcate cu busteni si nici zgomot de drujba nu se auzea. doar pasari, greieri si tintari, astia erau singurii care rupeau linistea padurii.

Abia astept comentarii dupa ce veti printa si citit articolul, ca doar v-am invatat obiceiurile.

Zoazore
[21.07.16 15:10:21]
»

@adri-nico -

Stiam ca daca e rezervatie nu ai voie sa culegi nici fructe nici bureti, nici plate, nimic.

Ba eu cred ca ai voie. Adica nu distrugi nimic. Vulpea nu mananca bureti si mure.

Zmeii n-au aparut, pana la urma?

adri-nicoAUTOR REVIEW
[21.07.16 15:27:24]
»

@Zoazore - Bine ca m-ai lamurit pentru ca altfel stateam pe marginea drumului si nu ma mai infruptam din bunatati.

Acum multi ani in urma, vreo 30 sau mai bine... am fost impreuna cu o matusa de la Buzau. Cred ca de pe atunci am primele amintiri despre acel loc cu toate ca bunicii sustineau ca m-au mai dus pina atunci. Ajunsi la Curti dupa o calatorie de citeva ore bune prin padure, am fost dezamagiti ca nu am gasit macar zidurile vreunui castel, daramite vreun palat in functiune... Si grota aia era adinca pentru ca noi, tot zgiindu-ne inauntru si stind in dubii daca sa intram sau nu, la un moment dat au iesit vreo doi baietandri si noi ne-am pus pe ris zicind cu voce tare "mai, ia uite ce zmei locuiesc inauntru!!! " Si, tinindu=se cu mina de burta, matusa mea, la vremea aia avea vreo 25 de ani, nu mai mult... s-a dat pe spate si a alunecat. Vreti sa stiti ca s-a dus la vale pe un sant pe unde se scurgea apa si n-am mai vazut-o decit jos, in vale. Dupa cum v-am zis, Curtile sint situate pe cel mai inalt virf de deal al padurii... Acea amintire e de neuitat... la cite frunze a trebuit sa isi scoata de prin anumite locuri.

buterfly*
[22.07.16 02:06:42]
»

Hei, sa inteleg ca ai descoperit inca un loc misterios pentru mine?! Zmeeeeei! Fuga dupa ei!

adri-nicoAUTOR REVIEW
[22.07.16 08:22:01]
»

@buterfly - Chiar te rog! Poate prinzi tu vreunul sa ne jucam cu el!

alinaro
[22.07.16 17:57:03]
»

@adri-nico - Tot reviewul e frumos (și cu ocazia asta l-am recitit și pe primul, ăla de mă emoționase mult), dar cel mai mult și mai mult mi-au plăcut pozele cu bunicul, Dumnezeu să-i dea sănătate încă mulți ani de aici înainte.

liviu49
[22.07.16 22:23:04]
»

@adri-nico - Printre distractii cu pliscoace icisea la Munchen, reusii sa citesc si eu articolul si sa ma minunez de cate frumuseti ascunde tara asta. Ma gandesc la aventurile noastre din copilarie cand mergeam in padurea Balanoaia, de langa Giurgiu, de unde ne intorceam cu trotil, ii spuneam noi. Mai tarziu am aflat ca erau niste capse denonatoare, iar distractia noastra era sa le lovim cu ciocanul de bordura si sa bubuie. Tot atunci cand am crezut ca mi-a mai crescut ceva minte (eram militar pe atunci) am aflat ca totusi eram destepti ca le bubuiam pe rand si nu le aliniam si sa le fi bubuit cam in acelasi timp. Putea sa iasa o distractie care ne califica pentru cersit, ca invalizi.

No, hai ca am luat-o pe aratura. Interesante legendele despre locurile in care v-ati petrecut copilaria, de fapt acesta e rolul legendelor.

Ma gandeam la urmele lasate de zmei prin trecerea lor prin padure. Acum, e posibil ca pe vremea lor sa fi fost bomboane Raffaelo, sau seminte de floarea soarelui, ambalate, ori inca mai traiesc in zilele noastre. In sensul acesta cred ca se impune o cercetare amanuntita, ori i-ati descoperit si i-ati pastrat numai pentru dvs. Nu stiu daca Zana Fluturas s-ar bucura!

Daca vreti sa culegeti alune, la inceputul lui septembrie puteti sa dati lovitura. Eu am experienta de la Voineasa.

Va invidiez pentru bunicul pe care ni-l prezentati si ii doresc sa apuce, sanatos, centenarul.

Prezentarea comunei ma zgandareste sa scriu, deocamdata pentru mine, un set de articole despre padurile din Branesti, mai ales ca sunt paduri si garle din belsug. Prezenta padurilor pe marginea baltilor (evident nu pun in discutie rapirea si sechestrarea mea de catre viitoarea, atunci si actuala, acum sotie) m-au determinat sa devin taran de Bucuresti si nu regret. La Branesti, in ce parte te uiti e imposibil sa nu vezi cel putin un corp de padure, deci material de articole si pentru poze e din belsug.

Deja imi fac planuri pentru un premiu Nobel pentru literatura!

Pana atunci felicitari pentru bunic, in primul rand, articol si poze.

Numai bine si calatorii placute!

PS. Marcajul din poza P21 nu este marcaj turistisc. Este marcaj forestier de limitare a unei margini de corp sau partida de padure.( cred ca imi amintesc corect termenii ).

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
adri-nicoAUTOR REVIEW
[23.07.16 03:57:42]
»

@liviu49 - Ma gindeam eu ca din cauza teroristilor astora n-o sa mai am ecouri la zmei.

Va multumesc pentru aprecierile pe care le-ati facut bunicului si sa dea Domnul sa ii sarbatorim centenarul. Sa vedeti atunci legende si povesti... adevarate.

Cit despre marcaje, vazui si eu niste linii pe copaci si m-am gindit ca-s pentru vreun traseu turistic. Nicidecum ca vreo bucata de padure ar incepe si s-ar termina tocmai de la poarta zmeilor.

N-am prins niciodata sezonul alunelor pentru ca din vacanta ne intorceam imediat dupa Sfinta Maria. Doamne, mi-a venit in gind o amintire frumoasa. Prima mea calatorie cu trenul a fost la bunici, si pe vremea aia, acum vreo 35-37 de ani... locomotiva era cu aburi. Cind venea trenul in gara, taica-miu ne tinea strins lipite de piciorul lui ca sa nu ne pierdem prin aburul degajat de locomotiva. Toata viata am avut frica de scara trenului care era atit de inalta incit nici mare nu puteam sa o urc fara ajutor. Acum cind s-au modernizat vagoanele si scarile s-au facut mai accesibile, n-am mai avut ocazia sa calatoresc prea des cu acest mijloc de transport.

Uite ca am inteles de ce esti dumneata Zina cu nr 5 (parca), pentru ca Zmeul pereche e sotia care v-a rapit din padurile de la Branesti. N-am auzit de ele. Singurele locuri din judetul ala, pe care eu le-am vizitat, au fost la Comana, in timpul unei sarbatori a bujorului si la Belciugatele, loc unde am cintat romante toata seara.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
adri-nicoAUTOR REVIEW
[23.07.16 13:45:20]
»

@alinaro - imi scapase ecoul tau. multumim frumos de urari! (si emotii).

liviu49
[24.07.16 14:28:11]
»

@adri-nico - Asta e ora de scris ecouri? Cand esti, fie cu noaptea in cap, fie cu dimineata in vine? Cred ca e o greseala cu ora, la "[23.07.16 03:57:42]", (am citat din autor), oamenii au alta treaba. Dar o zana e altfel!

Acum 67 de ani la ora dadeam din maini si din picioare si faceam taraboi sa ies afara din burta mamii, sau eram in ciocul berzei in drum spre casa, nu mai stiu exact (ii spunem adevarul, sau il lasam sa moara prost? , vorba lui Bula), asa ca acest ecou ar fi cu adevarat primul cadou pe ziua de ieri.

Mie despre tren neuronul imi sopteste o amintire. In 1960, mergeam in a treia mea tabara scolara (dupa cele de la Predea si Varteju), iar la iesirea din Predeal, spre Timis, eram cu ochii pe geam sa admiram peisajul. La un moment dat, noi fiind pe partea dreapta a drumului, calea ferata face o curba la dreapta si dintr-odata ne trezim intr-o nuca nesparta, asa era de intuneric. Nimerisem intr-un tunel. Si pentru ca intunericul nu era de ajuns, tot fumul de la locomotiva navaleste in compartimentul nostru. Pana la Brasov nu am scapat de fum si mai ales de mirosul lui lui. Noroc ca la Brasov ne-a schimbat locomotiva si pana la Blaj nu am mai avut parte de fum de locomotiva. Poanta este ca am inchis geamurile.

Si ca sa nu uit, tot intr-o tabara, doi anu mai tarziu, eram la un concurs de orintare turistica in padurea dintre Budila (unde era tabara noastra) si Zizin. Orientarea se facea atunci cu niste sageti de orientare prinse intr-un cui pe niste pomi in padure spre niste cutiute in care se aflau intrebari de cultura generala. Firea mea, mai zburdalnica, ma indeamna sa intorc o sageata, singura la care ajungeam, spre o alta directie. Noroc ca in urma noastra nu mai erau decat doua echipe, ca altfel si acum am fi cautat toti copiii din tabara prin padurea de acolo. I-am fi gasit cu barbi pana in pamant, ca piticii din Alba ca Zapada. S-au facut echipe de detectivi, eu fiind intr-una din ele. Fiind primul, am gasit sageata buclucasa, care intre timp, se miscase cu varful in jos. Cred ca ii era si ei rusine de glumea mea!

La intoarcerea in tabara, cu toata trupa, profesorul meu de muzica, unul dintre instructori, m-a luat de-o parte si m-a mangaiat de mai vad si acum stele verzi cand imi amintesc de palma lui.

Si acum, daca as avea ocazia as rasuci acea sageata, la un concurs.

Numai bine si calatorii placute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
adri-nicoAUTOR REVIEW
[24.07.16 23:35:33]
»

@liviu49 - La multi ani cu sanatate si voiosie! Din cauza de luna plina nu am putut sa dorm, mai ales ca mi-a venit ideea sa mai trag o fuga pina la Castelul nostru, al zinelor.

CO.COS1410
[23.08.16 11:16:46]
»

@adri-nico -

Iată că am răscolit prin arhiva foto în căutare de copaci...

Ţi-am zis de stejarul de la Iorcani... uite nişte imagini cu nişte zmei fără curţi, doar aşa nişte bezmetici şi pierde vară. Nu e de anul ăsta fotografia, dar sper ca stejarul să mai existe şi să mai reziste multe ierni de-acum încolo, că cel de la ,,Curţile zmeilor'' s-a cam şubrezit.

Coordonate GPS

47°23'20.6"N 26°31'57.5"E

47.389046,26.532626.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
adri-nicoAUTOR REVIEW
[23.08.16 11:55:32]
»

@CO. COS1410 - Draga coleg de copilarie... ma crezi asa desteapta sa inteleg io hieroglifele astea? Baga pozele pe mail ca nu stiu unde sa le vad.

Si daca esti la capitolul oferit de informatii noi, as vrea sa stiu povestea Fintinitei cu trei cruci.

Ce stii tu despre ea? Cine si de ce a construit-o in inima padurii?

CO.COS1410
[23.08.16 14:01:03]
»

@adri-nico:

Pentru a nu întina în niciun fel articolul tău şi imaginile postate de tine, am pus fotografiile în ,,O zi în zona Paşcani".

Dacă le poţi vedea dă de ştire, dacă nu le trimit pe email.

În ceea ce priveşte hieroglifele, pentru a evita o altă dilemă cu stânga-dreapta, trebuie să introduci datele în minunea asta mică de telefon deştept, şi gata! te duci glonţ acolo; fără indicatoare, fără stânga-dreapta, fără babe şi moşnegi care să-ţi dea sfaturi. OF of of! (of/on) Na, s-a strâmbat lumea de tot.

Despre Fântâniţa cu trei cruci, normal că am fost şi eu curios să aflu mai demult cine şi de ce a făcut-o acolo în mijlocul pădurii. Din nefericire din ce-am aflat nu este rost de nicio legendă sau mit legat (normal!) de Ştefan cel Mare, ci de o treabă mult mai practică.

Prin pădure erau multe izvoare cu apă limpede şi rece de te dureau dinţii numai când te uitai la unda translucidă, iar tăietorii de lemne ca să nu mai care apa tocmai de la ultimele case de la marginea pădurii au încercat să sape o fântână în locul unde era un izvor mai puternic. În timpul săpăturilor se pare că s-a surpat pământul şi unul dintre ei a murit.

De ce sunt trei cruci nu a ştiut nimeni să-mi spună, dar ştiu că au fost altele mai vechi care au putrezit şi au fost înlocuite de cele de acum.

Când am trecut pe acolo am băut din apa rece şi abia apoi am văzut pe margine o broscuţă mică, maronie ce îşi bulbuca ochii a mirare către aşa arătare cu două picioare. Cum naiba trăia ea în apa aia aşa rece nu ştiu, cert este că n-am făcut nicio boală.

Iaca aşa. Dacă or mai trăi bătrâni care să depene alte amintiri, apoi musai să ştim.

adri-nicoAUTOR REVIEW
[23.08.16 14:15:11]
»

@CO. COS1410: Of, Doamne! Daca stiam ca imi spui o asa poveste trista nici nu te mai intrebam. Mi-a promis tatal meu ca o data o sa ma duca la "Lelea Maria", singura din sat care mai stie legenda Curtilor Zmeilor. Sa stii ca am vazut un film pe internet, unde o babuta imbracata in costum national, spune un fel de balada. Cred ca despre dumneaei e vorba si tare mi-ar placea sa o cunosc si sa aflu povesti stravechi.

Numai ca, de proasta ce sint, nu imi pot stapini lacrimile si din cauza asta amin vizita de fiecare data. Ma impresioneaza maxim Batrinii Satului.

Cit despre telefoane destepte, afla ca eu am unul primitiv care nu permite decit introducerea numarului de telefon la care vrei sa suni. Dar sint sigura ca o sa ne descurcam, sotul meu a facut "ore de supravietuire in padure" si am de gind sa ii arat doar poza cu copacul si sa ii spun "gaseste-mi-l!!! ".

Cit despre maimutele din copaci, foarte frumusele si cu figuri vesele.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
CO.COS1410
[23.08.16 14:28:30]
»

@adri-nico:

Da. Maria P. o cheamă. Are peste 80 de ani. Cântă şi povesteşte cât e ziua de lungă dacă are cui. Şi merge zilnic pe jos cam cât merg eu într-o lună.

Ca şi bunicul tău de altfel, care duminica vine pe jos de acasă până la biserică la Vâlcica, apoi se duce până la târg să mai vadă ce-i pe-acolo. Cam 10 km dus-întors după mine.

Ştiu că prin zonă se cultivă haldani (cânepă) pe marginea lanurilor de porumb. Oare de la asta să li se tragă?!?

Eiii, de fapt oleacă di mers pi gios nu strâcî... Da' ci-i mult zăci kilometri pi zî???

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
cristicostan
[07.09.19 14:02:20]
»

Buna ziua!!! Este un bătrânel in comuna Tătăruși sat uda Costa Gheorghe zis bazarică după polecra la 94 de ani ai lui va povestește multe lucruri si de război si de curțile zmeilor pe langa altele multe căutatul ai veți avea ce scrie pe sait!!!

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
adri-nico, alinaro, buterfly*, CO.COS1410, cristicostan, liviu49, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂO zi în zona Pașcani:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.088940143585205 sec
    ecranul dvs: 1 x 1