Taurul din Lunca… Ioana cea Nebuna… Cum s-a impartit America dupa ce-a fost descoperita de Columb? ... Un singur cuvant: Tordesillas

TIPĂREȘTE

Localitatea se afla la doar cativa kilometri de capitala provinciei, Valladolid, si pe malul raului Duero, care luna trecuta a inundat muuuuulte localitati la pasul lui… Insusi locul in care se afla situata a facut ca Tordesillas sa fie un important nod de comunicatii. Notati cateva dintre caile de acces si distantele in km. Fata de orasele importante din zona:

A-11 spre Zamora (70km), A-62 spre Salamanca (89,5km) si spre Valladolid (31km), A-6 spre Madrid (182,2km) si spre La Coruña (409,4km). Daca mergeti cu trenul, cele mai apropiate gari sunt cele din Valladolid si Medina del Campo (24km). Exista foarte bune legaturi cu autobuzul. Cel mai apropiat aeroport este cel din Villanubla, de langa Valladolid, care se afla la 37km.

Origine si etimologie.

Nu se stie cu exactitate originea localitatii. In apropiere s-au gasit asezari care dateaza din cea de-a doua epoca a fierului. Este probabil ca in pesterile sale sa fi locuit triburi iberice si celte intre sec. V si III i. H.

Se afla pe teritoriu vacceu (despre vaccei v-am povestit la Coca), de aceea cativa autori cred ca este orasul Sarabis, iar altii Acontia.

Intotdeauna imi place sa citesc despre etimología toponimelor. In acest caz, s-au pastrat trei variante mai plauzibile, ca sa zic asa…

1) Prima varianta spune ca dateaza din epoca romana si vorbeste de preconsulul roman Quinto Cecilio Metelo ca posibil fondator al orasului in jurul anului 83 i. H. Acesta ar fi ordonat sa se construiasca un turn in onoarea dictatorului roman Lucio Cornelio Sila. Acest turn ar fi fost cunoscut sub numele de “Torreón de las Acercas” sau “Torre de Sila”. Daca aceasta varianta ar fi reala, turnul ar fi constructia cea mai veche din Tordesillas, iar numele localitatii ar veni de la Turris-Syllae.

2) Cea de-a doua versiune spune ca se trage din dominatia araba, mai concret de la Thor Shilah, adica fortareata Shilanilor, triburi arabe asezate in península in sec. VIII.

3) Iar varianta cea mai acceptata este cea care situeaza Tordesillas in Evul Mediu, tragandu-se numele din Oter de Sillas sau Oter de Cillas (in ambele cazuri cuvantul cheie este “Otero” care inseamna “loc inalt”, Tordesillas fiind asezata pe un loc mai inalt…) Cuvantul “sillas” (scaune) ar veni de la un mirador cu pietre in forma de scaune, aflat langa rau, iar pentru altii cuvantul “Cilla” are semnificatia de “pestera”, “crama” sau “depozit”, datorita numeroaselor crame si pesteri naturale aflate langa rau.

Tordesillas o mai vazusem de vreo doua-trei ori, insa niciodata nu-mi aduc aminte sa fi stat o zi intreaga. Mai mergeam la o cafea sau la o plimbare intr-o dupa amiaza splendida de primavara… De data asta, timpul mai indelungat l-a prilejuit vizita prietenului prietenei mele;), misionar elvetian, in prezent aflat in Algeria… Maria ar fi vrut sa mergem la Santander, insa in weekendul respectiv, de mijloc de martie, se anuntasera ploi si zapezi, mai ales in nord, asa incat, dupa o noapte de tapas si vinuri prin centrul orasului, mi-am strofocat creierii sa gasesc o solutie alternativa pentru a doua zi. Initial alesesem La Ruta de Los Montes Torozos, aflata la dois pasi de casa, insa am decis ca si acolo timpul frumos este imprescindibil. Pana la urma am mers in Tordesillas, pentru ca, daca ploua, aveam posibilitatea sa intram in orice moment intr-o biserica sau intr-un muzeu. Asa a si fost.

Iata-ne, deci, pe cei trei reprezentanti ai Elvetiei, Spaniei si Romaniei (ordinea este din politete, bineinteles) ajunsi in aceasta localitate plina de istorie, aflata pe malul raului Duero… Lasam masina la intrare, pe marginea strazii principale, care strabate municipiul de la nord la sud (sau de la est la vest? ;)) si ne indreptam spre Plaza Mayor, cu ideea sa ajungem in primul rand la Biroul de Informatii Turistice.

Plaza Mayor este axa centrala a localitatii. Este locul care, de-a lungul timpului, a adapostit comunitatea in toate activitatile publice: piata, jocuri medievale, sarbatori taurine, concerte, comedii, loc de “barfa” si intalnire. Structura urbana a acesteia aminteste pe cea a campurilor miltare romane (castrum), cu doua strazi care o traverseaza perpendicular si care duc pana la fostele porti ale oraselului.

Ca majoritatea pietelor principale din Castilia, are forma patrata si este in intregime inconjurata de “tunelele” de sub blocuri, cu stalpii aferenti. Aceste coloane sunt in stil toscan, si “sprijina” blocuri de doua etaje, cu balcoane si ferestre mari. Starea sa actuala coincide cu aceea care a inceput a se construi la ordinul Regilor Catolici, insa in realitate dateaza de la sfarsitul sec. XVI si XVII, cu reforme in sec. XIX si o restaurare importante in 1994.

Dupa pozele de rigoare, ne-am propus sa ne intoarcem mai tarziu, sa bem un pahar de vin intr-unul din barurile de pe marginea ei.

Continuand pe straduta din fata, cea care merge spre rau, am ajuns la Casas del Tratado (Casele Tratatului), in incinta carora/careia se afla si Biroul de Informatii Turistice, de unde am luat o harta micuta a localitatii, pe care domnisoara de acolo ne-a insemnat cele mai importante obiective, precum si programul de vizita. Atat de important a fost si este acest tratat in istoria Spaniei (si nu numai), incat am decis sa va vorbesc aparte de cladirea in care s-a semnat (si – din nou – nu numai;)).

Dupa vizita acesteia, mai aveam timp pana la ora mesei si, cum Iglesia de San Antolín se afla exact langa Casas del Tratado, am intrat repede, sa nu pierdem timpul. Si aceasta ese declarata Bun de Interes Cultural (la 30 aprilie 1998) si tot aparte o sa v-o descriu, pentru ca daca nu, ar insemna sa lungesc acest review la infinit…

Podul (pe care de data asta l-am admirat din miradorul Bisericii-Muzeu si de pe promenada din fata Casei Tratatului). Despre originea podului din Tordesillas nu exista nicio referinta, nici date, nici autori, nimic. Forma arcurilor sale ne duc totusi la originea medievala. Are zece “ochiuri”. Se stie ca in sec. X exista un pod, insa constructia actuala isi are originile intr-o profunda remodelare din sec. XV. Puterea curentilor a dus la consolidarea acestuia in sec. XVI si XVIII.

Localitatea si acest pod erau de trecere obligatorie, pentru ca uneau nord-vestul Peninsulei cu centrul acesteia, usurand astfel trecerea raului Duero.

Zidul. Inconjura intreaga localitate, si avea un caracter fiscal si militar. Era construit din piatra si caramida, si din el se conserva doar un turn, in partea de vest, numit “Torre de Sila”, cu un arc ce demonstreaza originea medievala. Ca de obicei, zidul avea cateva porti principale, patru in acest caz, care coincid cu cele patru puncte cardinale. In sud, Poarta Podului; in est, Poarta de Valladolid sau Poarta Orasului; in nord, Poarta Pietei, si in vest, Poarta cea Noua.

Dupa ce ne-am mai plimbat putin pe promenada din fata Bisericii San Antolin si a Casei Tratatului, facandu-ne poze langa statuia celei mai faimoase regine a Spaniei, Isabel La Católica, si dupa ce romanca le-a explicat povestea ei (a reginei, nu am romancii!!! ;)) celorlalti doi membri ai grupului (elvetianul ca elvetianul, n-avea de un’ sa stie sarmanul Maurice ce fapte mari a facut Isabel, insa prietena mea, spanioloaica get-beget, care pesemne a lipsit de la ora de istorie, este unica si mi-e un drag sa-i povestesc chestii despre tara ei…;)), deci… carevasazica dupa toate astea ne-am intors in Plaza Mayor ca sa ducem la bun sfarsit misiunea cu vinisorul ala rosu de Ribera care ne astepta si care ne-a incantat papilele gustative alaturi de niste crochete de-ale casei. Asta a fost aperitivul, iar dupa aceea am ales unul din restaurantele din apropiere ca sa luam pranzul. Despre asta in alta poveste.

Pranzul a fost extraordinar, pentru ca mancarea poate fi mai gustoasa sau mai putin gustoasa, insa compania unor oameni de exceptie este lucrul care poate infrumuseta si da savoare oricarei mese. Acesta a fost si cazul nostru. Sa amesteci un pahar de vin rosu, din cel fain, “de la tierra”, cu o discutie despre interculturalitate si toleranta… este una din marile mele placeri. Nu ma voi satura vreodata de ea.

In fine, ne-am ridicat cu greu de la masa, insa voiam sa profitam inca de timpul ramas. In imediata apropiere se afla Real Monasterio de Santa Clara, construita pe la 1300 si ceva. Stiam, insa, ca vizita ar fi durat destul de mult (intrarea costa 7 euro) si, dupa un scurt tur prin curtea acesteia, ne-am decis pentru alt muzeu. Probabil voi reveni in vara asta, special pentru aceasta manastire, a carei constructie a fost initiata de catre Alfonso XI si continuata de fiul sau, Pedro I, si care este considerata drept unul dintre cele mai bune exemple de stil mudéjar din Castilia si León (inca locuiesc aici doisprezece maicute).

In aceeasi zi se pot vizita si restul de biserici si manastiri din localitate. Iglesia de Santa María, declarata si ea – cum altfel? – Bun de Interes Cultural, are structura gotica si este cea mai mare biserica a localitatii. Iglesia de San Pedro este construita tot in stil gotic, la sfarsitul sec. XVI. Iglesia de San Juan are origine medievala, insa a fost refacuta in totalitate in sec. XVI, stilul devenind unul clasic. In prezent adaposteste CIDEVIDA (Centrul International pentru Apararea Vietii). Iglesia de Santiago se gaseste, in prezent, in stadiul de ruina consolidata. Se crede ca este cea mai veche biserica a localitatii. Manastirea San Francisco a fost transformata in Muzeul Felinarului, pe care il voi vizita, probabil, impreuna cu Manastirea de Santa Clara, data viitoare. Am vazut poze si stiu ca imi va placea. Convento del Carmelo a fost construita in timpul domniei lui Juan II.

Hospital del Mater Dei avea un caracter social, si se ocupa de bolnavi si saraci, fiind fondat in 1467 de catre Doña Beatriz, fiica regelui Dionís de Portugalia. Hospital de Peregrinos a fost fondat in acelasi secol, mai exact in 1499. Toata localitatea respira istorie dupa cum se vede….

Ar mai fi: Santuario de Nuestra Señora de la Peña, ceva mai departe de localitate, pe malul stang al raului Duero, si unde in timpul fiestelor de aici se organizeaza o romerie populara foarte frumoasa; Ermita de las Angustias, construita – ghiciti – in sec. XVI; Ermita de San Vicente, pe partea dreapta a raului Duero, mergand spre Torrecilla de la Abadesa; Ermita de Santa Marina, in prezent proprietate particulara; Palacio Real (disparut), unde Regina Juana I de Castilla a locuit timp de patruzeci si sase de ani.

Noi ne-am hotarat sa mai vizitam Muzeul Dantelei din localitate: Museo y Centro Didáctico del Encaje en Castilla y León (museoencaje.com). Se poate vizita de marti pana vineri intre 17h si 20h; sambata de la 12h la 14h si de la 17h la 20h, si duminica de la 11h la 13h. Noi am ajuns la 17h si, nefiind foarte bine indicat, a trebuit sa intrebam. Este instalat intr-o casa din sec. XVII, din centrul istoric al localitatii, acest loc fiind ales din motive istorice, pentru ca Regina Juana I, impreuna cu damele ei de companie, elabora aici broderiile si dantelele care s-au recuperat acum. Va povestesc separat si despre el.

Mi-au ramas deci, pentru data viitoare, cateva obiective demne de vizitat.

Muzeul Felinarului a luat fiinta cu scopul de a explica sarbatorile si traditiile cele mai genuine si specifice localitatii, precum La Virgen de la Guía, la Romería de la Peña, Los Encierros (cursele de tauri pe strazile orasului), el Toro de la Vega (traditie foarte impamantenita si vestita in toata Spania, cand i se da drumul pe camp unui taure enoooooorm, brrr), si alte obiceiuri si traditii la care mi-as dori sa pot participa intr-o buna zi, precum Los Cuartos, La Limonada, Las Carrozas, Los Gugantes y Cabezudos, La Diana, El Estradillo, El baile de Mantones de Manila, etc. Aceasta parada prin fiestele localitatii se opreste indeosbi la Parada Felinarelor, in care fiecare “peña” (v-am explicat ce inseamna aceasta “gasca” atunci cand v-am vorbit de fiestele din Zaratán) defileaza cu un felinar decorat cu motive tipice festive si care se tranforma, de multe ori, in adevarate opere de arta. Aceasta parada aduce aminte fostele ronduri de paza in jurul zidurilor care inconjurau localitatea. Muzeul se afla pe acelasi loc unde se afla fosta Iglesia conventual de la Orden tercera de San Francisco, din sec. XVIII. Aceasta era partial in ruine si a fost reconstruita si amenajata cu acest scop.

Muzeul Radioului (museoradiofv.com) Acesta nu mi-ar fi atras atentia in mod special; se poate vizita sunand in prealabil la 639.11.13.24, si se afla pe C/San Antón 1. A fost creat de don Félix Valencia cu scopul de a arata mare parte din colectia sa particulara, care se afla intre cele mai bune din lume. In el sunt expuse in jur de patru sute de piese catalogate ca piese de “alta colección”. Dintre cele mai deosebite si valoroase, se pot mentiona: un generator de electricitate statica din 1870, primul tripod, care dateaza de la 1903, un aparat al armatei americane din 1926 si un receptor realizat in atelierul scoala al lui Marconi in Genova. Sunt doisprezece sali de expozitie, intinse pe aproximativ patru sute cincizeci de metri patrati, ceea ce ne face sa avem o idee despre valoarea muzeului.

Cate o plimbare am facut in anii anteriori pe malul raului Duero, care marcheaza peisajul, pentru ca traverseaza localitatea de la est la vest. Nu si de data asta. Primavara si toamna sunt anotimpurile mele preferate pentru plimbari linistite in luncile raurilor…

Cam la zece kilometri de Tordesillas, pe rau in sus, cum zice proverbul sau cantecul, se varsa in Duero raul Pisuerga (cel care traverseaza Valladolidul, v-aduceti aminte?), pe dreapta, si Adaja pe stanga. Iar la doi kilometri pe rau in jos se varsa si raul Zapardiel tot pe stanga. Peisajul este unul placut, cel al unei lunci dominate de salcii si plopi care se unesc aproape cu intinsele paduri de pini ale zonei.

Inca o mentiune. Pana nu demult, cand se vorbea de Camino de Santiago, aproape toata lumea se gandea la Camino Francez, care traverseaza nordul Castiliei. Insa de cativa ani incoace, pelegrini entuziasti au inceput sa recupereze vechi drumuri (“caminos”) care strabat intreaga Spanie, cautand alternative pentru saturatul Camino Francez. Astfel, ruta pelegrinilor care trece prin Tordesillas este cunoscuta precum “Camino del Sureste” (“Drumul din sud-est”). Se naste la Mediterana, in Alicante, si strabate provinciile Albacete, Toledo, Ávila si Valladolid, de aici continua spre Benavente si se uneste cu Camino Francez in Astorga. Acest intinerariu se bazeaza pe textele Postasului regal Pedro Juan Villuga din 1546: «Repertorio de todos los Caminos de España, hasta agora nunca visto en el cual allara cualquier viaje que quiera andar muy provechoso para todos los caminantes», in care sunt mentionate localitatile prin care acesta trece si distantele: Ataquines, San Vicente de Palacio, Medina del Campo, Rueda, Tordesillas, Vega de Valdetronco, Mota del marqués, Villardefrades si San Pedro de Latarce.

Nu pot incheia fara sa va spun macar cateva cuvinte despre “Toro de la Vega” din Tordesillas. “Turneul Taurelui din Lunca”, cum este numit aici, este un eveniment taurin de origine medievala, unic in lume. Consta in urmarirea unui taure de catre sute de lancieri, care incearca sa-l strapunga cu sulitele, dupa ce l-au fugarit in prealabil pe ulitele/strazile localitatii si l-au scos la camp deschis. Daca taurele este foarte… brav, isi salveaza viata. Evenimentul are loc in fiecare a doua zi de marti a lunii septembrie si este, pe cat de inradacinat si iubit de multi, pe atat de urat si contestat de altii… In fotografii, langa podul medieval veti vedea si o statuie dedicata acestui animal care reprezinta, oricat de mult s-ar pune unii in contra, Spania.

O parere personala? Daca prima referinta in care se mentioneaza “taurii din Lunca” dateaza din 1534 in cartea Fratiei del Santísimo Sacramento de Santiago Apóstol din Tordesillas, in care se citeste “Tubo sus festexos de toros, con dos toros por la mañana a la Vega y seis por la tarde”, de ce sa pierdem radacinile? Terribilis est locus iste. Versa est avla dei et porta inferí. Fara radacini? Nu suntem nimeni si nimic……

Imi cer scuze ca m-am intins atat de mult. Tordesillas este o localitate cunoscuta in intreaga Spanie, un nume de referinta in istoria acesteia (dar nu numai). Merita cu prisosinta sa faceti un popas daca va aflati in zona. De fapt… dati un semn si va insotesc, nu ma voi satura niciodata de povestea reginei Isabel si a fiicei ei, Juana la Loca, si nici de peripetiile lui Cristofor Columb… Despre acestia… in Casele Tratatului, next pe lista;)

---

VIZUALIZĂRI: 1695 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI