La plimbare prin Topliţa şi prin împrejurimi

TIPĂREȘTE

Una dintre zonele pe care nu le mai vizitasem până acum, dar unde am ajuns în această vară este municipiul Topliţa. Localitate aflată pe meleaguri harghitene, Topliţa beneficiază de un cadru natural deosebit, oraşul fiind situat în partea nordică a Depresiunii Giurgeu, la confluenţa Mureşului cu pârâul Valea Topliţei. Localitatea a fost menţionată documentar pentru prima dată în anul 1567, a fost declarată „oraş” în anul 1956, iar din 2002 a trecut la rangul de „municipiu”. În ceea ce priveşte denumirea, aceasta înseamnă „izvor de apă caldă”.

Mai trebuie spus că la Topliţa se intersectează două drumuri naţionale – DN 12 cu DN 15 (cel de-al doilea făcând legătura cu zona Moldovei).

Întrucât am ştiut cu ceva timp înainte că urma să vizităm Topliţa, am căutat pe internet câteva informaţii cu privire la potenţialul turistic al zonei. Deşi localitatea este una relativ mică (la recensământul din 2011 au fost înregistraţi aproape 14000 de locuitori), am identificat nişte atracţii turistice pe care ne-am propus să le vizităm.

- Primul loc unde am făcut un scurt popas este Mausoleul Eroilor Români căzuţi în Primul Război Mondial. Monumentul se află la aproximativ 8 kilometri depărtare de Topliţa, pe marginea DN 15. Acest mausoleu este realizat pe un tăpşan, astfel că obiectivul nu poate fi ratat dacă ajungeţi în zonă. O alee cu trepte pietruite ne-a condus imediat la baza monumentului, iar pe o placă de marmură am putut lectura că „În acest mausoleu se află depuse osemintele a 771 de ostaşi români căzuţi în timpul Primului Război Mondial”. De jur-împrejurul monumentului sunt amplasate alte plăci de marmură pe care sunt inscripţionate numele mai multor ofiţeri căzuţi la datorie, dar şi cuvinte ce elogiază jertfa acelor eroi.

În partea stângă a impunătorului monument se află o troiţă de lemn, iar în partea opusă există un alt monument mai mic care aduce un omagiu pentru 3 bravi ostaşi „căzuţi în Războiul Antifascist 1944-1945”. Puţin mai jos, de o parte şi de alta a aleii de acces spre mausoleu, sunt amplasate două tunuri ce amintesc de armele care au semănat atâta durere pe câmpurile de bătălie. Să sperăm că astfel de arme vor rămâne de-a pururi doar elemente decorative sau piese de muzeu şi că noi sau generaţiile ce vin nu vom trece prin chinurile trăite de înaintaşii noştri! :( Să revenim la prezentarea Topliţei şi a altor atracţii turistice din zonă...

- Trebuie să precizez că, atunci când am ajuns în oraş, am identificat rapid în zona centrală clădirea Centrului de Informare şi Promovare Turistică Topliţa. Acest centru de informare se află lângă Casa de Cultură a municipiului Topliţa şi în vizita de câteva minute pe care am facut-o acolo am obţinut unele informaţii care ne-au ajutat să petrecem o zi reuşită în zonă. La plecare, doamna de la centrul de promovare ne-a oferit o hartă a municipiului Topliţa şi o broşură cu obiectivele, traseele şi principalele unităţi de cazare din zonă.

- Pe partea cu centrul de informare, la două-trei minute de mers pe jos, se află monumentul Lupa Capitolina. Statuia a fost realizată din bronz (fiind reprezentaţi Romulus şi Remus, întemeietorii Romei, alături de lupoaica-mamă) şi pe soclu apar efigiile lui Traian şi Decebal, iar pe o placă de marmură sunt inscripţionate cuvintele: „Ad perpetuam originis latinae memoriam”.

- Peste stradă de această statuie se află Parcul Central al municipiului Topliţa. Nu este vorba despre vreun parc de mari dimensiuni (l-am vizitat la pas în mai puţin de 10 minute), însă locul este frumos amenajat - cu bănci amplasate la umbra copacilor, cu alei pietonale mărginite de flori şi cu o frumoasă troiţă de lemn ridicată „Întru slava eroilor topliţeni”. Tot în acest parc sunt amplasate busturile câtorva personalităţi ale neamului românesc – este vorba despre Nicolae Bălcescu, Miron Cristea (primul Patriarh al României), „poetul nepereche” Mihai Eminescu şi poetul Grigore Vieru (acesta din urmă a fost declarat în anul 2005 „Cetăţean de Onoare” al oraşului Topliţa).

- Plimbarea noastră prin Topliţa a continuat cu o vizită la Mănăstirea „Sfântul Ilie”. Aflat pe lista „monumentelor istorice” din zonă, acest lăcaş de cult se află aproape de ieşirea din localitate în direcţia Reghin, pe partea dreaptă a străzii Ştefan cel Mare. Există două porţi sculptate în lemn prin care se poate intra în curtea mănăstirii. Lăcaşul de cult este un adevărat colţ de rai: alei pietruite mărginite de brazi falnici şi alţi arbori ornamentali, gazon îngrijit şi o mare de flori! Nu cred că am vizitat vreo altă mănăstire unde să fi găsit atât de multe flori!

În partea centrală a curţii se află o bisericuţă de lemn, ctitorită în anul 1847 ca biserică parohială într-o comună vecină. Această bisericuţă de lemn a fost adusă de către Patriarhul Miron Cristea la Topliţa în anul 1910 (în satul vecin se construise o biserică mai mare), acesta dorind să întemeieze o mănăstire pe pământul familiei sale. Lucrările pentru realizarea lăcaşului de cult au început în anul 1923 şi au continuat până în anul 1928, când a fost resfinţită bisericuţa, luând astfel fiinţă mănăstirea (au venit acolo câţiva călugări de la alte mănăstiri).

La demisolul acestei mici biserici de lemn se află o criptă în care îşi dorm somnul de veci părinţii Patriarhului Miron Cristea, cele două surori ale acestuia, dar şi Arhiereul Emilian Antal (înhumat în centru). Acel spaţiu fusese iniţial păstrat pentru Patriarhul Miron Cristea, însă el a fost înmormântat la Catedrala Patriarhală din Bucureşti.

Continuându-ne plimbarea prin superba curte a mănăstirii, am ajuns lângă bustul ctitorului – Miron Cristea, primul Patriarh al României. La fel ca orice alt locşor din incinta acestei mănăstiri, monumentul este înconjurat cu ghivece de flori.

Aleea de vizitare ne-a purtat apoi paşii către paraclisul mănăstirii, acest spaţiu având hramul „Izvorul Tămăduirii”. Paraclisul are o turlă înaltă şi este încadrat de clădiri care adăpostesc chilii şi stăreţia, acestea fiind prevăzute cu cerdac susţinut de stâlpi din lemn. Am admirat şi noi vreme de câteva minute frumoasele fresce interioare ale paraclisului, apoi am reluat plimbarea prin curte. Nu ne mai venea să plecăm de acolo, atât de frumos este locul! Am făcut multe fotografii, am băut apă de la fântâna din curte şi apoi ne-am îndreptat agale spre ieşire. Dacă ajungeţi la Topliţa, vă recomand să nu evitaţi acest obiectiv! Mai multe informaţii despre Mănăstirea „Sfântul Ilie” puteţi lectura în acest articol foarte util scris de către colega noastră mariana. olaru.

- Noi am revenit în zona centrală a oraşului şi am traversat podul peste râul Mureş, cu intenţia de a ajunge la cascada mezotermală de la Topliţa, zonă declarată „rezervaţie naturală de tip geologic şi peisagistic”. Am avansat pe bulevardul Nicolae Bălcescu şi, imediat după ce am trecut podul, am virat către stânga pe Strada Cascadei. Întrucât accesul pe respectiva stradă era interzis (se executau nişte lucrări la covorul asfaltic chiar în zona cascadei), am parcat maşina pe marginea străzii şi am pornit la plimbare spre obiectivul nostru. Am mers pe jos cam 10 minute pe lângă calea ferată (dincolo de care se află albia Mureşului) şi am ajuns. Din păcate, debitul cascadei nu era prea mare atunci, doar câteva mici şiroaie se prelingeau pe depunerile de travertin. Cu ocazia scurtei vizite la Centrul de Informare Turistică, am aflat că apa cascadei provine din izvoarele care alimentează ştrandul Banffy şi că această cascadă este mai bine pusă în valoare în zilele când apa din ştrand este înlocuită.

Referitor la această cascadă, mai este interesant de precizat faptul că apele sale îngheaţă foarte rar şi că această cădere de apă este unică în ţara noastră şi printre puţinele de acest fel din lume. După mai multe fotografii la cascadă, dar şi câteva poze cu lunca Mureşului, ne-am întors la locul unde lăsasem maşina.

- Un ultim obiectiv pe care l-am vizitat la Topliţa în acea zi a fost Mănăstirea Doamnei, lăcaş de cult cu o istorie îndelungată. Ctitorită în anul 1658 de către Doamna Safta (soţia voievodului Gheorghe Ştefan al Moldovei), mănăstirea este un loc interesant, unde se află o bisericuţă veche din lemn, declarată „monument istoric”. Mai multe detalii puteţi afla parcurgând acest articol (în care am scris separat despre obiectiv pentru că nu exista o altă prezentare pe AFA).

Alte informaţii:

- La Topliţa sunt amenajate două ştranduri în jurul a două izvoare cu apă termală – este vorba despre ştrandul Banffy şi ştrandul Urmanczy. Acesta din urmă este situat pe malul drept al râului Mureş, în apropierea gării.

- Pentru cei care intenţionează să viziteze această zonă în anotimpul rece, este util de menţionat faptul că la câţiva kilometri depărtare de centrul oraşului se află două pârtii de schi omologate (Măgheruş şi Bradul).

- În zonă au fost marcate şi omologate 6 trasee turistice montane (patru dintre acestea duc spre culmile Munţilor Călimani, iar celelalte două merg în Munţii Gurghiu). Am văzut într-un pliant o prezentare a acestor trasee şi am remarcat faptul că cel mai scurt dintre ele avea durata de 4-5 ore.

- În zona Topliţa au fost marcate 5 trasee cicloturistice (Topliţa-Gălăuţaş; Topliţa-Călimani; Topliţa-Călimănel; Topliţa-Tarniţa şi Topliţa-Măgheruş-Bătrâna). Primul dintre ele este considerat de nivel mediu (are 10,9 kilometri lungime), iar celelalte sunt catalogate drept trasee dificile.

- Ştiam dinainte de a ajunge acolo că în municipiul Topliţa există un Muzeu de Etnografie. Ne propusesem să îl vizităm, însă am aflat la centrul de informare că muzeul este închis (lucrări de restaurare).

- În zona centrală există câteva indicatoare cu distanţele rutiere către principalele oraşe din zonă – Reghin (70 de kilometri), Târgu Mureş (100 de kilometri), Gheorgheni (38 de kilometri) şi Miercurea Ciuc (100 de kilometri).

- Mai trebuie spus şi faptul că la aproximativ 25 de kilometri de Topliţa se află staţiunea Borsec, un loc frumos, unde lucrurile par a se mişca într-o direcţie bună.

- În oraş am observat două magazine mai mari de unde vă puteţi aproviziona dacă ajungeţi la Topliţa – este vorba despre Profi (în zona centrală) şi Lidl (aflat lângă Piaţa Agroalimentară). La primul dintre ele am oprit şi noi pentru câteva cumpărături.

Acestea fiind spuse, recomand vizitarea acestei destinaţii! Toate cele bune!

---

VIZUALIZĂRI: 34237 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI