Saschiz – sat săsesc cu câțiva sași

TIPĂREȘTE

În rev precedent, vezi impresii, povesteam despre una din vizitele făcute anul trecut în plimbarea de la Sighișoara, azi voi vorbi despre o alta, cea făcută în Satul Saschiz din județul Mureș în drumul meu către ea.

Saschiz este la 20 kilometri de Sighișoara, atestat documentar din primii ani 1300, pentru ca în anii 1400 să fie cunoscut ca o localitate cu mai multe bresle, cele mai vestite fiind cele ale cizmarilor, tâmplarilor, olarilor vestiți pentru pentru ceramica lor smălțuita de obicei verde şi a zugravilor. Avea şcoli, spital, baia comunală şi judecătorie. Și administrativ era foarte important, Scaunul Sighișoarei fiind stabilit la Saschiz, iar principele Sigismund al Ungariei a instalat Dieta tot acolo. La început a fost populat de către secui dar pe la sfârsitul secolului 13 sașii au devenit majoritari, pentru ca în anii 1990 sașii să părăsească localitatea, acum mai locuind în sat doar câteva zeci de sași.

Principalele obiective turistice din sat sunt Cetatea Țărănească din secolul 14 și Biserica Evanghelică Fortificată din secolul 15, dar Satul era cunoscut și prin celelalte șase biserici, azi mai sunt doar urme din ele, motiv pentru care mai era numit și Siebenkirchen, adică Șapte Biserici.

Am mers pe indicatoare și cu ajutorului gps-ului am vrut să vizităm mai întâi cetatea.

Cetatea Țărănească a fost ridicată de sași pe un deal, pe care l-au numit „Dealul cetății” , și servea drept refugiu pentru localnici în caz de invazii și, permanent, pentru păstrarea alimentelor deoarece unul din turnurile ei asigura temperatura adecvată.

Până la Al Doilea Război Mondial sașii au întreținut bine cetatea, dar Hitler i-a strămutat la începutul războiului în Germania, iar Stalin în Uniunea Sovietică, după terminarea războiului. Atunci a început demolarea ei pentru a folosi materialele de construcție, ajungând o ruină și fiind năpădită de pomi și verdeață. După anul 2000 s-a făcut curățenie în jurul ei, cetatea devenind din nou vizibilă din satul pe care îl veghează….

Nu prea mare, de formă ovaloidă, este înconjurată de ziduri de până la 10 metri înălțime, groase de 2 metri la bază, spre înălțimi se subțiază, ce sunt prevăzute cu creneluri de tragere și terminate cu drumuri de strajă. Avea șase turnuri, două de poartă, dintre care doar Turnul Porții numit și Turnul Slăninei mai este în picioare și patru de colț, Turnul Preotului, Turnul Voievodal, Turnul Pulberăriei și Turnul Școlii. În incinta cetății se mai găseau două Heleșteie cu pești, Locuințe, o Capelă și o Fântână adâncă de 50 - 60 de metri, despre care povestea spune că ascundea un Tunel subteran secret prin care se putea ajunge în sat, la biserica fortificată.

De pe poteca bine marcată, …, am urcat destul de abrupt, …., printre pomi și tufișuri, zărim zidurile albe de piatră ce, maiestoase și sălbatice, se înalță pe culmea dealului, apoi ajungem la intrarea în Cetate, o arcadă din piatră, de unde poteca ne duce la Turnul Porții, erau deschise, cred că străjerii anunțaseră vizita noastră, apoi pătrundem în curtea Cetății.

Ne-au întâmpinat zidurile vechi, știrbe, năpădite de iarbă și arbuști, ziduri ce rezistă timpului și vremurilor, și ruine mai mult sau mai puțin lizibile. Ne-am plimbat prin Cetate, am pozat, nu foarte mult, și după vreo jumătate de oră plecam spre mașina parcată la terminarea drumului local.

Ulterior am aflat ca este aprobat Proiectul” Restaurarea cetăţii de refugiu secolul XIV din Saschiz, judeţul Mureş” și că în vară vor începe lucrările de reabilitare, care ar trebui să dureze 2 ani. Nu știu dacă au început sau nu…, poate ajunge cineva la Saschiz și spune ce mai e pe acolo….

Am plecat spre Biserica Evanghelică Fortificată, se vedea bine de la cetate, am și pozat-o de sus, Turnul bisericii dominând clădirile vecine mai mici, l-am văzut mai apoi pe tot drumul de la Cetate până la Biserică. Merită urcat la cetate și pentru ea dar mai ales pentru priveliștile deosebite ce se văd de acolo, mi-au plăcut mult! … :)

În centrul localităţii, în Piaţa Mare, se află clădirile de interes public, primăria și poliţia, grădiniţa și școala generală și cea mai importantă, Biserica Evanghelică cu Turnul Clopotniţă. Aceasta se află pe DN13….

A fost construită în stil gotic în ultimul deceniu al secolului 15 pe locul unei vechi bazilici romane, este închinată Regelui Ștefan al Ungariei și are hramul Sf. Ștefan, zidurile fortificației de până la 9 metri înălțime au fost ridicate în secolele 14 și 15, actuala împrejmuire a bisericii urmând conturul zidului de atunci.

Este un prototip pentru bisericile fortificate la care arhitectura armonizează funcţia religioasă cu cea de apărare, model ce a fost reprodus în construirea bisericilor sașilor din partea estică a podișului Târnavelor dar și în Secuime, în primul sfert al secolului 14. Împreună cu alte șase biserici, face parte începând cu anul 1999 din „Satele transilvane cu biserici fortificate” , Patrimoniul Mondial UNESCO.

Apropiindu-ne de Biserică am văzut mai întâi turnul îmbrăcat în schele, apoi biserica albă, suplă, cu acoperișul roșu și am oprit în marea parcare din fața ei de unde le-am pozat în ansamblul lor. Am mers la biserică unde am văzut un anunț cu programul de vizite, marțea închisă, în celelalte zile între orele 10 și 18, taxa de acces, 6 RON, copii au reducere la jumătate, și numele și telefonul persoanei de contact, când Am Fost Acolo, Katharina, 0744 179 039. Am sunat și au venit destul de repede doi tineri care ne-au deschis biserica, frumos renovată…

Am ajuns la Ușa de lemn ce pare de aceeași vârstă cu biserica, am pătruns în interiorul simplu dar măreț, alb strălucitor în acea zi însorită de vară și ne-am apropiat de Altarul construit în stil baroc, scăldat în lumina soarelui auriu ce intra pe ferestrele din ogivele boltei. Am primit binecuvântarea lui Hristos de pe icoana altarului, ne-am înclinat în fața locuitorilor sași morți în cele două războaie mondiale, mai bine spus în fața numelor scrise pe panouri înrămate, pe care le-am văzut și pozat, apoi am pozat în fața altarului Stranele laterale sculptate în lemn și Cristelnița masivă din granit fațetat ce stă acolo din primii ani ai secolului 18, am pozat și Amvonul, mai tânăr decât ea cu vreo 25 de ani, din lemn pictat aflat pe perete lateral.

Am mers spre Orga impresionantă de deasupra balconului central, când a fost instalată în urmă cu peste 220 de ani era printre cele mai mari zece orgi din Ardeal, azi este una din cele mai bune orgi funcționale. O pozasem de la Altar, am pozat și cele două Balcoane laterale placate cu panouri din lemn, fiecare balcon avea câte un panou pictat cu o stemă, o stemă era și pe Balconul Corului și, prividu-le mă întrebam dacă „aceste panouri au fost pictate vreodată?!?! Nu știu de ce dar am senzația că da, deși nu am găsit nicăieri această informație…. M-aș bucura să aflu!!”

Ultimele priviri și am părăsit Biserica oprindu-ne la Turnul cu Ceas, Turnul Clopotniță, un turn de apărare înalt de peste 30 de metri, construit în aceeași perioadă cu Biserica din piatră și spre vârf din cărămidă. Seamănă cu Turnul cu Ceas din Sighisoara, acoperit cu țiglă smălțuită colorată pe care era scris 1832, anul refacerii, cu fleșa ascuțită cu baza în formă de bulb și cu câte un turnuleț în colțuri. Doar atât am văzut pentru că se lucra la el, nu am văzut nici Ceasul și nici pe Bogdan, cunoscuta statuetă de lemn care marca fiecare sfert de oră bătând în clopotul lui. Diferit de alte Biserici evanghelice, la Saschiz Turnul nu este lipit de biserica ci la vreo 10 metri de ea. De ce?? Explicația e simplă.

Într-o noapte sașii din satul vecin Cloaşterf încântați de frumusețea turnului, aveau și ei biserică dar mai mică și fără turn, au vrut să-l fure și să-l ducă la biserica lor, dar au fost auziți și, după câțiva pași, prinși de locuitorii din Saschiz. Hoții au fugit părăsind turnul, saschizenii trăgându-l înapoi legat în sfori, pe locul în care se află și astăzi. Este povestea turnului distanțat, de care localnicii sunt foarte mândri.

Mi-a plăcut ideea Bisericii de a-și prezenta surorile fortificate, Biertan, Câlnic, Dârjiu, Prejmer, Valea Viilor și Viscri, ordine alfabetică, aflate în Ardeal și în Patrimoniul UNESCO despre unele voi scrie în alte articole și pe care le-am văzut tot atunci…

Nu numai vestigiile au pus Saschizul pe harta turistică, ci și localnicii și îndeletnicirile lor. Gemul de rubarba a dus faima localității. Mierea de albine, în special cea de brad sau de mentă, este un alt produs tradițional renumit, pentru că este foarte rară. Localnicii din Saschiz fac și o pâine de casă specială, cu coaja bătută, care se coace cam în trei ore.

Pentru Saschiz cei ce trec pe acolo merită să oprească, un circuit prin bisericile fortificate din Transilvania ar trebui obligatoriu să-l includă, între timp s-au terminat și lucrările la turnul bisericii….

Merită urcat la cetate mai ales pentru priveliștile deosebite ce se văd de acolo...

Sat liniștit ce se întinde paralel cu șoseaua națională, posibilități bune de cazare...

---

VIZUALIZĂRI: 1884 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI