Muzeul Memorial Arany János Salonta

TIPĂREȘTE

Adresa poştală : mun. Salonta, P-ţa Libertăţii, nr. 4, jud. Bihor;

Coordonate GPS : N46.802324 x E21.662760«

Pagina web oficială : partiumimuzeumok.ro/nagys ... onta/acasa.html;

Beneficiind de ultimele zile de concediu pe anul în curs, după cum v-am promis încă din review-ul anterior (La pas prin Salonta), am revenit azi la Salonta, deoarece fiind zi lucrătoare (o zi de marţi), am considerat că am şanse mult mai mari de a găsi acest obiectiv deschis.

Mi-am dorit mult să ajung să vizitez acest muzeu, deoarece este primul muzeu literar din România care funcţionează de la data de 27.08.1899 în acelaşi loc, fără întrerupere, ceea ce înseamnă... mai mult de-o viaţă de om.

Am parcat din nou în parcarea de lângă Parcul Mare (am dat coordonatele în review-ul anterior) şi m-am îndreptat spre clădirea Turnului Ciunt, unde am găsit (spre uşurarea mea) uşa de acces în curte larg deschisă şi m-am îndreptat spre turn.

L-am admirat şi fotografiat din faţă, am mers în spate, unde este amenajat un mic parc cu câteva bănci şi câteva aparate de joacă pentru copii (P 01 şi P02) şi m-am întors la intrarea principală.

Acolo am admirat deasupra intrării în turn, o statuie din piatră, reprezentându-l pe Arany Janos (P 03) şi am citit pe o inscripţie montată pe faţadă : "Monument Istoric - Turnul Ciung. Construit în jurul anului 1620, turnul de apărare se pare că a făcut parte dintr-o cetate. Primul asediu turcesc are loc în anul 1636. În anul 1660, turnul este părăsit şi incendiat de localnici. În anul 1899 a fost restaurat şi amenajat pentru muzeul memorial Arany Janos".

Absolut greşit! Turnul se numeşte Turnul Ciunt şi nu Turnul Ciung :))

În fapt, conform legendei, numele acestui donjon al cetăţii medievale a Salontei de Turnul Ciunt, se datorează faptului că pentru o perioadă de circa 240 de ani, acesta a rămas fără acoperiş, adică era... ciunt, retezat...

Dar, să revenim. Am ajuns în holul de intrare în turn şi cu toate că pe uşă tronau mai multe anunţuri cu programul de vizită (zilnic, mai puţin lunea, între 10.00 şi 16.00), cu preţul (3 lei copii şi 5 lei pentru adulţi), astfel că, era clar că sunt în timpul orelor de program, am găsit uşa de acces închisă (şi oricât am încercat să o deschid, n-am reuşit :))).

La un moment dat, m-am consolat cu ideea că nici azi nu reuşesc să văd muzeul şi am dat să plec. Înainte de a ieşi din curte, am aruncat un ochi la cealaltă clădire aflată în curte (Biblioteca Teodor Nes) şi cu toate că nu am găsit nici un indicator sau afiş care să-mi inducă ideea că în vreun birou de acolo voi găsi pe cineva care să-mi deschidă muzeul, mi-am făcut curaj (era păcat să fi bătut iar 50 km. şi să nu-l văd) şi am bătut la o uşă (cea dinspre turn).

Am găsit un bărbat care, la întrebarea mea mi-a spus că el este custodele muzeului şi cu foarte mare entuziasm mi-a deschis uşa, mi-a descris în câteva cuvinte expoziţia şi mi-a spus că la plecare mă aşteaptă în birou pentru a-i plăti preţul şi a-mi răspunde la eventualele întrebări.

De la el am aflat că expoziţia muzeului găzduită de Turnul Ciunt, este situată pe toată înălţimea acestuia, adică un parter şi patru etaje. La parter sunt reprezentate exponate care fac referire la oraşul Salonta, etajele 1,2 şi 3 sunt populate cu exponate care datează din perioada vieţii lui Arany Janos, iar ultimul etaj are exponate din perioada de după moartea poetului.

Spaţiul expoziţional nu este extrem de generos, având în vedere că fiecare etaj al turnului este de vreo 4 x 4 m., după aprecierea mea, dar fiind 5 nivele... se adună.

Parterul

Încă de la intrare, sare-n ochi un tablou uriaş, amplasat vis-a-vis cu uşa, reprezentându-l pe întemeietorul oraşului Salonta, Stephanus Bocskai (fost principe al Ardealului - P04), sub care este amplasată o machetă reprezentând fortificaţia oraşului Salonta (P05), în care, clădirea dominantă este tocmai Turnul Ciunt, folosit în acea vreme mai ales pentru observaţie.

În partea stângă a tabloului regăsim o vitrină în care sunt expuse 4 arme de panoplie, istorice, respectiv 2 săbii şi 2 pistoale, datând din secolul al VXII, iar deasupra acestuia avem câteva fotografii istorice, reprezentând 2 case reprezentative, din istoria oraşului şi Turnul Ciunt în 2 ipostaze (la 1899, după restaurare şi la 1907).

Mergând spre stânga, avem expus un panou pe care sunt prezentate steagul şi sigiliile oraşului, în diverse epoci, sub care, într-o vitrină sunt expuse 4 piese din ceramică pictată, făurită în zonă.

În continuare, într-o vitrină sunt expuse mai multe cărămizi din secolul XI-XVI, rămase în urma construirii turnului, iar în panoul expus deasupra acestei vitrine avem 2 imagini cu turnul, pe când era ciunt ( :))), una fiind chiar un desen al turnului făcut de poetul maghiar Petofi Sandor (bun prieten cu Arany Janos).

Imediat la intrare, în stânga uşii, găsim pe un panou un scurt istoric (bilingv) al localităţii Salonta, din care vă citez :

Prima menţiune documentară a localităţii datează din anii 1332 - 1333. În anul 1606, principele Transilvaniei Stephanus Bocskai stabileşte la Salonta 300 de oşteni pentru apărarea ţinuturilor de graniţă. Aceştia construiesc între anii 1620 - 1630 o fortificaţie cu un turn de observaţie. Oştenii primesc în decursul vremii numeroase privilegii din partea principilor Transilvaniei. După cucerirea principatului de către habsburgi, aceste privilegii sunt anulate, iar populaţia adusă în stare de iobăgie. Într-o asemenea situaţie socială s-au aflat şi strămoşii poetului Arany Janos.

Sigur că cei ce vor să afle mai multe despre Salonta o pot face de pe wikipedia - materialul chiar îi fain, merită să-i acordaţi câteva minute.

Ultimul panou de la parter grupează fotografiile celor mai reprezentativi "oameni de vază originari din Salonta", respectiv Arany Janos şi alţi 5 scriitori, jurnalişti sau poeţi. Din păcate, toţi cei prezentaţi sunt de etnie maghiară, fiind uitaţi românii Teodor Neş (scriitor), sau de ce nu, regizorul Marian Crişan, câştigător al mai multor premii, printre care Palm d'Or pentru scurtmetraj la Festivalul de film de la Cannes, pentru producţia "Megatron".

Sub acest panou, există o vitrină în care se regăsesc actul de înnobilare al familiei Arany (din 1634, am impresia că este exemplarul original) şi scrisoarea prin care fiul lui Arany Janos, Arany Laszlo a donat mai multe obiecte în 1885, obiecte ce au aparţinut poetului, pentru înfiinţarea unei camere memoriale.

Etajul I

Accesul se face pe o scară din lemn, aflată în bună stare, are şi mână curentă, deci urcarea se face în siguranţă. La jumătate, scara se opreşte într-un mic balconaş, unde sunt amplasate o ladă originală a breslei cizmarilor din Salonta şi câteva fotografii vechi reprezentând centrul oraşului în jurul anului 1900.

La acest etaj, găsim pe un panou, câteva repere din viaţa poetului Arany Janos :

"Arany Janos s-a născut la Salonta la 2 Martie 1817. Cursurile primare şi medii le urmează în oraşul natal. În anul 1833 se înscrie la Colegiul din Debrecen, părăsind însă şcoala din cauza lipsurilor materiale. În anul 1834 devine învăţător la Kisujszallas/R. P. U. În 1836 se angajează actor într-o trupă teatrală. Întors la Salonta redevine învăţător, apoi notar adjunct al oraşului. Prima sa operă "Constituţia Pierdută", satiră politică la adresa conducerii nobiliare, câştigă premiul societăţii literare Kisfaludy. În anul 1846 scrie capodopera "Toldi" obţinând pentru a doua oară premiul întâi şi prietenia lui Petofi Sandor. În anul 1848 este ales membru al societăţii Kisfaludy".

Acest prim etaj (P06), conţine originalul lăzii cu care poetul a plecat la Debrecen, la colegiu, fotografiile portret ale părinţilor lui Arany Janos, fotografia sa, lângă fotografia soţiei sale Julianna, o sculptură din 1957 reprezentând personajul Toldi, din lucrarea cu acelaşi nume, un fragment din manuscrisul acestei lucrări, ilustraţia grafică a acestei lucrări, un exemplar al revistei Familia, în care este publicată în limba română poezia Cocostârcul Rob, o culegere de folclor din zona Salonta, adunate de Arany Janos, precum şi diverse scrisori a lui Arany sau adresate acestuia, acte (în copie) întocmite de acesta pe vremea când era notar adjunct în Salonta.

Găsim tot aici şi o copie a unui anunţ al trupei de teatru în care juca Arany, exerciţii de traducere din limba germană ale acestuia, un tablou realizat de Coriolan Hora intitulat " Arany învăţând să scrie", o fotografie a casei părinteşti şi o machetă a acesteia, actul de căsătorie al părinţilor şi actul de naştere al poetului. De asemenea, avem prezentate câteva din primele cărţi ce au aparţinut lui Arany şi o copie a coperţii unei cărţi, pe care acesta şi-a notat prima sa poezie.

La etajul II ne întâmpină un tablou de mari dimensiuni a lui Arany Janos (foto 7), semnat de Eder Gyula, iar de pe un alt panou informativ, mai aflăm despre viaţa lui Arany Janos :

"Exponent al năzuinţelor poporului, ca voluntar în garda naţională, ca redactor şi prin scrierile sale, Arany Janos contribuie din plin la Revoluţia din 1848. După înăbuşirea revoluţiei, pribegeşte, apoi nereuşind să-şi recapete postul din Salonta, pleacă în 1851 la Nagykoros (R. P. U.), devenind aici profesor. Ales director al societăţii Kisfaludy, în anul 1860 se mută la Pesta. În operele sale condamnă oprimarea austriacă. Între anii 1865 - 1879 este secretar şi mai apoi secretar general al Academiei Maghiare de Ştiinţe. Moare la 22.10.1882".

Tot aici găsim spre exemplu ultima fotografie a poetului, anunţul decesului acestuia, versuri de Gothe, traduse de Arany Janos pe o notă de plată, diploma acestuia de membru al Academiei Maghiare, mai multe însemnări ale poetului, în calitate de secretar al academiei, pe diverse scrisori, o scrisoare către Charles Darwin, mai multe lucrări traduse de acesta în maghiară (Shakespeare de ex.), precum şi o ediţie a operelor complete ale acestuia, apărute în intervalul 1883 - 1889 sub îngrijirea fiului său.

De asemenea, sunt expuse diverse articole publicate de Arany Janos în reviste, diverse ilustraţii ale operelor sale, o fotografie a casei unde a locuit în Nagykoros, un volum bilingv cu baladele scrise de acesta (deschis la pagina " Barzii din Wales").

Mai apoi, avem un ansamblu statuar reprezentându-i pe Arany Janos şi prietenul său Petofi Şandor (foto 10), iar pe un panou sunt fotografii ale lui Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac, Generalul Bem şi Kossuth Lajos, lângă documentul intitulat "Proiect de Pacificaţiune", semnat de Bălcescu şi Kossuth.

Reprezentând "colţul de revoluţionar" al lui Arany Janos, mai există expus actul de numire al acestuia în Ministerul de Interne Revoluţionar (sigur că vorbim de guvernul de la Budapesta, pentru că vorbim de revoluţia maghiară), articole ale acestuia în ziare revoluţionare, culegeri de poezii revoluţionare scrise de Arany Janos, un portret a lui Arany Janos desenat de Petofi Sandor (foto 11) şi poezia dedicată de Petofi, prietenului său, Arany Janos, denumită "Lui Arany Laci".

Etajul III este integral ocupat cu mobilă ce a aparţinut lui Arany Janos (foto 12,13), donată după moartea acestuia de fiul său. Aceste piese de mobilier, respectiv biblioteca şi mobilierul din camera de lucru a poetului este din perioada 1867-1882, perioada cât a lucrat la academia din Budapesta.

Ultimul etaj, etajul IV expune lucrări cu referire la Arany Janos, dar care au fost realizate după moartea acestuia (foto 16 - 18). Astfel, avem din nou tablouri, unul de dimensiuni medii, reprezentându-l pe poet (foto 19), diverse medalii comemorative, un bust sculptat (foto 20), precum şi o vitrină cu lucrările lui Arany Janos traduse în diferite limbi (italiană, rusă, finlandeză). Este prezentată chiar şi o ediţie a Baladelor scrise de Arany Janos în limba română (foto 21).

La plecare, am trecut pe la custode, care, foarte drăguţ fiind, mi-a răspuns la toate întrebările, am plătit cei 5 lei reprezentând taxa de vizitare (apropo, încă de la început mi-a spus că pot face câte foto vreau, fără probleme şi fără taxă separată) şi ne-am despărţit dându-ne mâna bărbăteşte :)

Dacă nu am spus şi nici nu s-a înţeles din lectura acestei scrieri, Arany Janos a fost scriitor de limbă maghiară, care şi-a desfăşurat cea mai mare parte a activităţii sale publicistice, revoluţionare, administrative şi academice în Ungaria, motiv pentru care, poate părea inedit ca eu, un român, să vizitez acest obiectiv, dar nu am nici un regret.

Mă bucur chiar că am petrecut timp de calitate, mi-am îmbogăţit cultura generală şi v-am prezentat şi vouă acest obiectiv, primul muzeu literar din România.

În concluzie, AmFostAcolo şi vă recomand şi vouă (de ce nu?) acest obiectiv cel puţin interesant din Salonta.

---

VIZUALIZĂRI: 2592 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI