ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 24.01.2017
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Târgoviște
ÎNSCRIS: 02.05.10
STATUS: APOLLO
DATE SEJUR
SEP-2015
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
2 AD. + - COPII

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 12 MIN

Intrând pe Poarta Leilor în grandioasa cetate Micene

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

Îmi plac bolovanii antici, am mai spus asta deschis şi-n alte rânduri, aşa cum nu de puţine ori mi-am dat seama că sunt sucită, fără să caut prea multe explicaţii, în sensul că de cele mai multe ori, nu încep cu începutul şi nu închei cu sfârşitul. Mă refer, aici, la relatările ce se transformă în articole după sosirile din vacanţe.

Am făcut această introducere pentru a vă aduce mai aproape de ceea ce vă voi povesti în cele ce urmează.

Despre vacanţa peloponeziacă din septembrie 2015 am tot scris, aşa cum mi-au venit ideile, însă despre Micene n-am apucat, deşi Micene a fost primul sit antic vizitat de noi în Peloponez, imediat după ziua de acomodare cu Tolo, micuţa staţiune în care am avut baza vacanţei.

Zilele trecute, un bun colaborator pe linie de serviciu, cu care sunt pe aceeaşi lungime de undă în materie de călătorii, m-a abordat spunându-mi că anul acesta, în vară, intenţionează să meargă cu familia în Peloponez. În acelaşi timp m-a întrebat, ştiind că şi eu am fost în această parte fascinantă a Greciei, dacă am vizitat Micene, Epidaur şi Olimpia, în opinia lui (dar şi aproape unanimă, zic eu), aceste cele mai mari situri antice din Peloponez.

I-am răspuns că da, chiar pe „amântrei”, şi încă altele pe deasupra. M-a rugat să-i povestesc lucruri legate mai mult de logistică, însă, cu un pic de efort, îmi aminteam destule, şi-atunci m-am gândit să aştern pe hârtie câte ceva cu privire la primele două despre care nu am mai apucat, despre Olimpia, făcându-mi datoria de turist îndrăgostit de istorie scriind un ditamai articolul.

Din Tolo până la Micene sunt vreo 30 km, făcuţi pe şoseaua de la Argos către Corint, pe drumurile bune din Peloponez condusul fiind o plăcere la orele dimineţii devreme când plecam de-acasă. Ca în mai toate zilele acelei vacanţe, canicula se instala repede, aşa că şi noi plecam de-acasă nu prea târziu de cum se făcea bine lumină, însă tot nu scăpam de ea până la urmă.

Situl antic se află cam la doi km faţă de localitatea de astăzi Mykines, fosta citadelă, aproape în formă de triunghi, fiind aşezată pe o înălţime stâncoasă, izolată de râpe şi străjuită de dealurile Elias şi Zar. Poziţia ei strategică pe dealul ce domină în jur a fost întărită prin înălţarea de ziduri masive de 6 m grosime. Fiind cocoţată pe versanţi ceea ce-o făcea aproape imbatabilă, avea în faţă întinsa câmpie a Argolidei, ce-o desparte de mare pentru 15 km. Am găsit loc bun de parcare în locul destinat special. De cum ne-am apropiat, deşi era devreme, de jos de la baza dealului, am văzut şirurile de vizitatori urcând coama acestuia în diverse niveluri, parcă nişte albine în urma mătcii. Imediat, acolo jos în stânga, te întâmpină Comoara lui Atreu, însă noi am lăsat-o pentru final, gândindu-ne că era mai oportun să cucerim colina până să devină căldura de nesuportat. Am luat biletele de opt euro/persoană care au asigurat intrarea în tot complexul, inclusiv muzeu, Comoara lui Atreu, sticlele aferente cu apă şi hai la drum!

Doar puţină istorie...

Cine n-a auzit de civilizaţia miceniană? În timpurile străvechi, de acum mai bine de trei mii de ani, Micene era unul dintre cele mai importante centre ale civilizaţiei greceşti. Conform izvoarelor istorice, Micene a fost fondată de triburile indo-europene ale aheilor în jurul anilor 2000 Î. C., primele dovezi fiind inscripţiile de pe pietrele de morminte ce s-au găsit la vest de acropole, datate din 1800 Î. C. - 1700 Î. C. În acea perioadă, cetatea se reducea la acropole (acropolisul sau "orasul de sus"), care era înconjurată de un zid circular. Curând, între 1600 Î. C. si 1100 Î. C., Micene avea să devină o fortificaţie militară care domina mare parte din sudul Greciei iar acele timpuri poartă denumirea de perioada miceniană, o eră înfloritoare căreia i s-a recunoscut astfel însemnătatea de netăgăduit. Începând cu anul 1200 Î. C., civilizaţia miceniană a intrat in declin, iar în următorul secol., Micene împreună cu alte cetăţi au fost distruse. Dispariţia bruscă a civilizaţiei miceniene a fost atribuită dorienilor, care au invadat Elada în aceeaşi perioadă.

... şi ceva mai multă legendă

Cine nu cunoaşte povestea frumoasei Elena şi a lui Paris din Iliada lui Homer?

Cu ceva vreme înainte de a se petrece războiul troian, cetatea Micene fusese întemeiată de eroul Perseu exponent al dinastiei perseide care a dominat pentru o bună bucată de timp oraşul. Cealaltă dinastie ce a urmat la cârmuire a fost cea a atrizilor, din rândul căreia cei mai cunoscuţi au fost Atreu şi fiii săi Agamemnon şi Menelau. La rîndul său, Atreu era fiul lui Pelops, cel de la care derivă numele Peloponezului. Agamemnon o avea drept soţie pe Clitemnestra, iar fratele său, Menelau ce domnea în Sparta, era căsătorit cu frumoasa Elena, sora Clitemnestrei. Celebra poveste de dragoste dintre Elena şi Paris, unul dintre fiii regelui troian Priam, este arhicunoscută. Regele Agamemnon a condus coaliţia care a cucerit Troia. Războiul troian a fost greu de purtat, dar Agamemnon s-a întors acasă triumfător chiar cu preţul sacrificării către zei a fiicei sale Ifigenia pentru a opri vânturile de pe mare. Lui îi revenise drept pradă de război Cassandra, fiica lui Priam, preoteasă a lui Apollo, care i-a prezis că va fi ucis de către soţia lui, Clitemnestra, dar Agamemnon nu a crezut-o.

Acasă, în Micene, Clitemnestra se iubea cu vărul lui Agamemnon, Egist, pe care l-a determinat să-l ucidă pe regele Agamemnon, imediat cum acesta a revenit în cetate. Apoi, amândoi au fost omorâţi de Oreste, fiul Clitemnestrei şi a lui Agamemnon, urmându-i la tron. Toate acestea au fost relatate de Homer, Eschil, Sophocle şi Euripide.

Ce am găsit în sit

Poarta Leilor

Primul obiectiv care uimeste vizitatorii ajunsi la situl principal este faimoasa Poarta a Leilor, grinda sculptată care străjuieşte intrarea la care se ajunge parcă pe un coridor ca o rampă, făcut special ca invadatorii să obosească până acolo. Construită în secolul al XIII Î. C., aceasta este lată de 3,75 metri la bază si are aproape 3,5 metri înălţime. De fapt, se pare că era vorba despre două leoaice, ridicate pe labele din spate, cu cele din faţă sprijinite pe socluri ce susţin o coloană cretană cu capitel. Capetele animalelor, din bronz masiv, nu mai există astăzi, însă măreţia porţii în ansamblul său, poate fi presupusă cu uşurinţă.

Când intri pe Poarta Leilor te copleşeşte un sentiment înălţător de importanţă gândindu-te câte veacuri de istorie au trecut peste ea şi câte personalităţi antice, reale sau mitice au păşit pe sub ea.

Te impresionează încă de la început grandoarea acesteia şi imensele blocuri de piatră cu care s-a clădit totul în jur: poarta, citadela, mormintele, zidurile. Mai mult decât atât, trebuie spus că zidurile circulare ale citadelei, ridicate fără mortar, aveau o grosime cuprinsă între 3 şi 8 m având, de asemenea, şi două intrări principale. Aici se pare că ciclopii, acele creaturi fabuloase, uriaşe, cu un singur ochi, au avut o contribuţie majoră. Descoperită în anul 1841 de catre arheologul grec Kyriakos Pittakis, Poarta Leilor rămâne o construcţie impunătoare şi masivă, fiind unul dintre cele mai frumoase şi, deopotrivă, căutate obiective turistice din regiune. Este deschisă circuitului turistic, de fapt, astăzi vizitatorii pot pătrunde doar prin ea în arealul cetăţii. În opinia mea, este cel spectaculos obiectiv de la Micene. Mai multe găsiţi aici: destepti.ro/poarta-leilor ... e-micene-grecia

Agora şi marele hambar (grânar) al cetăţii

Agora (locul de întâlnire al cetăţenilor) era situată pe un mic deal, lângă Poarta Leilor, iar pe partea dreaptă se afla marele hambar al cetăţii, un fel de depozit imens în care se păstrau proviziile de cereale...

Primul cerc de morminte regale (mormântul circular A)

Imediat lângă grânar, toată atenţia este captată de ruinele unei construcţii circulare, în formă de stup, cunoscută drept mormântul Circular A. În marele mormânt Circular A, au fost descoperite şase morminte care conţineau în total 19 trupuri: opt bărbaţi, nouă femei şi doi copii. Aici a descoperit Schliemann glorioasa mască funerară de aur despre care se credea ca a fost îngropată împreună cu regele Agamemnon.

Cu totul, aici au fost descoperite 14 kilograme de aur sub formă de măşti, bijuterii, coroane si alte obiecte, acest tezaur constituind una dintre principalele atracţii ale Muzeului Naţional de Arheologie din Atena.

Din planul cetăţii pe care l-am găsit expus pe panouri destul de des prin sit, am înţeles că mai făceau parte din antica citadelă în imedita vecinătate a momântului A: o casă-rampă, ce avea în dotare casa de vază a războinicilor cu marea rampă şi camerele elenistice, centrul unui cult, clădirile din partea de nord a cetăţii situate pe colina de nord.

Palatul regal

Minunatul palat din Micene era cunoscut drept Casa lui Atreu după conducătorul cu acelaşi nume, fiul lui Pelops. Palatul datează din secolul al XV-lea Î. C., şi e compus din trei corpuri, în cel principal, denumit megaron, precedat de propilee se văd urmele locului unde era tronul. Terasa superioară nu este bine conservată deoarece, ulterior, în acest loc a fost construit un templu dedicat zeiţei Athena. Palatul regal a fost distrus într-un incendiu în 1200 Î. C. Urmele focului încă mai pot fi văzute pe blocurile de piatră rămase în fundaţie, iar un secol mai târziu, cetatea a fost abandonată şi lăsată în ruină.

Apoi am dat de ruine de temple din diferite perioade, cartierul artizanilor, casa columnelor, clădirea delta, clădirea gama, extinderea cetăţii spre partea de nord-est.

Fântâna subterană, poarta din partea de nord a acropolei

Fântâna subterană, deşi nu spune mare lucru deschizătura sa de la suprafaţă, a fost una dintre cele mai importante realizări în domeniul construcţiilor din perioada miceniană. De pe panoul explicativ aferent, reiese că porneşte din interiorul cetăţii, trece pe sub zidurile de apărare, continuă pe sub acropole şi se termină în afara ei, având două puncte de întrerupere, după care pânza freatică se întoarce în cetate. Apa pură cu care era alimentat rezervorul subteran provenea de la un izvor, prin canalizarea realizată din conducte de lut. Apeductul subteran asigura aprovizionarea permanentă a cetăţii cu apă mereu proaspată, în timp acesta stând la baza extinderii acropolisului în partea sa de nord-est, izvorul aflându-se în imediata apropiere. Ne-am luat avânt şi noi să coborâm până la rezervorul subteran, însă accesul era interzis după ce coborâserăm o bună bucată de drum.

Poarta de nord seamănă foarte bine cu cea a leilor, însă este de dimensiuni mult mai mici, neavând nici pe departe grandoarea primeia şi nici faimoasele animale drept simboluri.

Al doileal cerc de morminte regale (mormântul circular B)

După ce am coborât din vârful acropolei ce ne dezvăluia o minunată privelişte de ansamblu asupra văilor şi colinelor mai scunde din jur, ne-am îndreptat către un alt „grup” de morminte, situate imediat în afara triunghiului citadelei, la fel, în formă circulară, dar de dimensiuni mai mici, descoperit abia în 1954. Dar acesta nu conţinea nimic asemănător bogăţiilor de aur din prima serie de morminte Şi importanţa celor îngropaţi aici (26 persoane), se pare că a fost mai redusă în societatea miceniană. Nici atât de vechi nu par a fi ca primele din cercul A. Acestea constau în 35 de trasee circulare din pietre uriaşe, aşezate unele peste celelalte, care se micşorau progresiv, ca un stup.

Mormintele lui Agamemnon, Aegist, Clitemnestra

Cele mai spectaculoase morminte-stup de la Micene sunt aşa-numitul Tezaur al lui Atreu (tatăl lui Agamemnon) şi mormântul Clitemnestrei. Lângă mormântul Clitemnestrei se află cel al lui Egist, măcar şi după moarte, cei doi amorezi rămânând aproape unul de celălalt.

Mormântul lui Agamemnon sau Comoara lui Atreu, este cel mai mare dintre cele nouă morminte cu cupolă descoperite la vest şi sud-vest de Acropole şi este accesibil printr-un culoar lung de 36 m şi larg de 6 m. Poarta sa înaltă de peste 5 m, mai îngustă în partea superioară, era încadrată de doi stâlpi care precedau odinioară două semicoloane de marmură verde. Cadrul porţii era constituit din două blocuri de piatră, enorme, din care unul în forma cupolei.

Deşi ele datează din perioada „corectă“, nu există dovezi reale că acestea sunt mormintele lor. Aceste morminte au conţinut, poate, comori care să rivalizeze cu cele din mormintele-galerie, dar jafurile comise de-a lungul secolelor şi-au luat tributul, şi din Tezaurul lui Atreu n-a mai rămas decât structura de bază.

Heinrich Schliemann

Persoana care şi-a legat cel mai mult numele de Micene a fost entuziastul arheolog aventurier, Heinrich Schliemann, de origine germană. El şi-a dedicat întreaga viaţă matură şi avere căutării comorilor ascunse pe tărâmul zeilor. Asta după ce în 1870 susţinea că a descoperit Troia, pe coasta egeeană a Turciei de astăzi. Deşi a adus la lumină multe dintre cele mai incredibile comori ale Greciei antice, acestea nu au fost mereu exact ce a crezut el că sunt. A adus la lumină Micene în urma săpăturilor din 1876 când a excavat mormântul A, dând de bogăţii nebăniute, printre care celebra presupusă mască de aur a lui Agamemnon, pentru care i-a trimis o telegramă emoţionantă regelui Greciei prin care îl anunţa că „a privit chipul lui Agamemnon”. De fapt, cercetările ulterioare au stabilit faptul că nu putea fi vorba despre masca lui Agamemnon, chiar şi în cazul în care regele ar fi fost un personaj istoric, şi nu doar unul mitologic.

Oricum eforturile sale s-au dovedit încununate de succes în majoritatea cazurilor, chiar dacă uneori şi-a mai lăsat teoriile să primeze în faţa evidenţelor, Heinrich Schliemann rămâne un reper important când vine vorba de săpături şi aducerea la lumină a comorilor antichităţii. Mai multe detalii, aici: ro.wikipedia.org/wiki/Hei ... rich_Schliemann

În anul 1999, situl arheologic de la Micene a fost înscris pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Muzeu

În primul rând, muzeul a fost o adevărată binecuvântare pentru noi după ce am coborât „din deal”, dată fiind răcoarea dinăuntrul său. El reuneşte o colecţie importantă de obiecte descoperite în sit: vase ceramice, unelte casnice şi gospodăreşti, arme, bijuterii, podoabe, monede. În muzeu am văzut o secţiune aparte dedicată femeilor miceniene. Însă cea mai preţioasă piesă o reprezintă replica măştii lui Agamemnon, originalul piesei de aur descoperită la mormântul circular A fiind bine depozitată la Atena.

Concluzie

Cine ajunge în Peloponez e bine să meargă şi la Micene, e un sit arheologic valoros pentru omenire, foarte bine organizat, are alei betonate în toată aria vizitabilă, panouri explicative la fiecare punct de interes, adică piatră mai mică sau mai mare, băncuţe pentru odihnă din loc în loc. Dar, înarmaţi-vă cu răbdare, dispoziţie la efortul de a urca muntele, încălţaţi-vă şi îmbrăcaţi-vă adecvat, luaţi-vă apă cu voi, căci soarele poate fi nemilos în zilele calde şi nu există loc de unde să cumpăraţi, cu excepţia intrării.

Vă rog, ataşaţi următorul videoclip:

youtube

Surse de informare:

erd.ro/maiestuoasa-micene

jurnalspiritual.eu/locuri ... e-micene-grecia

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de irinad in 24.01.17 08:00:55
Validat / Publicat: 24.01.17 10:59:26
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în GRECIA.

VIZUALIZĂRI: 5922 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

14 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P02 Intrând pe Poarta Leilor m-a cuprins şi pe mine un sentiment înălţător la propriu
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 46100 PMA (din 49 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

14 ecouri scrise, până acum

webmaster45
[24.01.17 10:08:23]
»

@irinad:

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

irinadAUTOR REVIEW
[24.01.17 10:43:56]
»

@webmaster45: Mulţumesc frumos!

Carmen Ion CONS. ONORIFIC AFA / GRECIA
[24.01.17 11:34:55]
»

@irinad: La Micene am fost în august 1991, în primul circuit făcut în Grecia: Salonic, Delfi, Kamena Vourla, Atena, Micene, Olimpia, Patras, traversat cu feribotul pe coasta de vest, Ioanina, Meteore, Salonic şi retur.

August - nici că se putea alegere mai proastă. Chiar dacă eram cu mult mai tânără, cu greu am suportat căldura. În plus, fiind într-o companie numeroasă (3 familii, în total 6 adulţi şi 5 copii cu vârste între 10 şi 15 ani), am închiriat din ţară un microbuz cu şofer care s-a dovedit a fi un Mercedes vechi cu 600.000 km la bord. Şi care - amărâtul - rareori prindea 60 km/oră

Aşa încât tot ceea ce calculasem dinainte ca timpi de deplasare (bazându-mă exclusiv pe o hartă păstrată din anii '70, când părinţii mei vizitaseră Grecia lăsându-mă pe mine gaj acasă; aşa erau vremurile) s-a dus pe apa sâmbetei... Peste tot am ajuns la hoteluri seara târziu, frânţi de oboseală şi nemaiavând chef de nimic. Plus ţânţarii!!! - atunci am descoperit totuşi Autanul ; în România încă nu ajunsese.

Ce mai, aventuri...

La Micene am ajuns în miezul zilei, venind de la Atena în drum spre Olimpia, unde urma să rămânem peste noapte. Era o arşiţă cumplită! Şi uitându-se în zare către dealul cu situl arheologic, unul dintre bărbaţi - nu Adrian, ca să fie clar -, a exclamat: "Eu rămân aici, să beau o bere" (la şosea era o Kantina - o tonetă cu sandvişuri şi răcoritoare).

A băut nu una, ci 3 sau 4 beri până ne-am întors noi , căci vizita a durat mult de tot şi situl ne-a impresionat profund. Uitându-mă la pozele postate de tine, am remarcat că aleile au fost asfaltate. În '91 nu erau şi-mi amintesc în ce hal de murdari pe picioare eram la finalul vizitei şi cu câtă atenţie păşeam ca să nu ne împiedicăm de bolovani.

Dar a fost frumos!

De prisos să-ţi spun că la Olimpia nu am ajuns decât seara târziu şi am fost nevoiţi să amânăm vizita la sit pentru a doua zi dimineaţa, ceea ce a fost, într-un fel, mai bine.

În 2015, când am revenit în Peloponez, nu am mai mers la Micene, şi nici la Olimpia, ci la Mistras, Monemvasia, Epidaur şi în alte locuri. Numai gândul de a urca dealul acela, chiar şi dimineaţa devreme (căci de cazat ne-am cazat şi noi tot la Tolo, deci în apropiere), mi-a dat asemenea fiori, încât am renunţat. Şi oricum, şi aşa am avut un program foarte încărcat.

Felicitări pentru review şi fotografii!

Ioan Raita
[24.01.17 12:59:02]
»

Se vor împlini în martie anul acesta doi ani decând am vizitat și eu Peloponezul. Este o zonă a Greciei, care merită să fie vizitată, în mod deosebit de iubitorii de pietre antice. Articolul este interesant iar autorul foarte bine documentat. Trezește curiozitatea doritorilor de călătorie și mai ales a iubitorilor istoriei Greciei Antice, precum și a legendelor și miturilor ei, care ne-au încântat primii ani de școlală.

Felicitări.

irinadAUTOR REVIEW
[24.01.17 13:01:26]
»

@Carmen Ion: Mulţumesc pentru vizită, aprecieri, ai mare dreptate în tot ceea ce ai zis! Să ştii că acea tonetă mai exista şi când am fost noi pe-acolo, de-acolo, la întoarcere am băut şi noi câte ceva (fiecare ce-a putut), başca apa ce-o luaserăm cu noi care se terminase demult! Cred că-ţi aminteşti, pentru că şi tu ai fost în aceeaşi perioadă în Peloponez, căldura a fost sufocantă chiar şi în prima jumătate a acelui septembrie 2015, în primele zile fiind chiar caniculă.

De urcat dealul, ce să zic, te descurajează aşa când te uiţi de jos la el, dar, dacă vrei, poţi, ştii tu vorba aceea!

De impresionat, nu are cum să nu o facă Micene, dacă te gândeşti la ceea ce a reprezentat odinioară, chiar dacă acum au rămas aproape numai nişte pietre împrăştiate pe deal!

În altă ordine de idei, abia aştept să te revăd la Slănic!

O zi frumoasă!

irinadAUTOR REVIEW
[24.01.17 13:13:47]
»

@Ioan Raita: Da, aşa este, în Peloponez, dacă-ţi place, "mănânci istorie pe pâine"! Acolo am avut şansa să văd pe viu locuri la care mă uitam fascinată, atunci când eram copil, la cunoscuta Teleenciclopedia.

Mulţumesc mult pentru vorbele frumoase, articolele despre locurile istorice necesită o documentare şi o abordare mai profundă, ele fiind complet diferite de teme mai facile la care vorbele vin de la sine.

Mă bucur că ne vom revedea la Slănic, anul trecut abia ne-am cunoscut, nu am interacţionat suficient, sper să o facem acum!

Toate cele bune!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
ioana74
[24.01.17 13:45:57]
»

@irinad: Draga mea, pot sa-ti spun cat te invidiez? Nu te superi, nu? Peloponezul e visul meu de vreo 15 ani dar... asteptam sa mai creasca piticii, ce sa facem... Un articol de exceptie, foarte bine scris si documentat, ne va fi de real folos alaturi de suratele lui cand ne vom decide sa mergem si noi

irinadAUTOR REVIEW
[24.01.17 14:14:34]
»

@ioana74: Să nu mă invidiezi , că Peloponezul vă aşteaptă, şi pe voi şi pe copiii voştri să ajungeţi la el! Sunt meleaguri frumoase unde veţi găsi de toate: şi plaje frumoase, şi locuri istorice, şi oraşe frumoase. Plus croaziere în insulele argosaronice. Merită vizitat cu de-amănuntul, însă ai dreptate, pentru copii e mai potrivit să mai crească puţin.

Mulţumesc frumos, eşti prea drăguţă, ca-ntotdeauna!

Cu bine!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
flaviana77
[25.01.17 10:40:17]
»

am citit cu placere si votat la fel, amintindu-mi la randul meu ca si eu am fost acolo in decembrie 2008 in cel mai frumos tur in Grecia pe care l-am facut pana acum, Atena 8 zile se numea si in care am vazut multe din locurile minunatei Elada.

in drumul catre Micene si Epidavros caci se vizitau in aceeasi zi, la intoarcere am trecut pe langa min unatele livezi de portocale.

Fiind iarna abia atunci se coceau si ne-am oprit cu autocarul undeva pe marginea drumului langa o astfel de livada si unde era un nene ce vindea portocale, tot autocarul am cumparat atunci pungi intregi cu portocale imi amintesc ca erau puse in sacose fiecare de cate 5 kg.

Am luat si pentru acasa atunci. Tot autocarul mirosea a portocale proaspete.

O placere sa imi amintesc de acele momente si sper sa mai am ocazia sa revin pe acele meleaguri cand o sa mai creasca baietelul pentru a se bucura si el de Pelopones.

irinadAUTOR REVIEW
[25.01.17 19:24:19]
»

@flaviana77: Mulţumesc mult de vizită, mă bucur să aflu că ţi-am trezit amintiri aşa plăcute legate de turul tău prin Elada şi Peloponez. Şi Micene şi Epidaur sunt repere clare, atunci când e vorba de antichitate şi istoria ei.

Ceea ce ai povestit despre portocale, mă duce cu gândul, deşi acelea nu erau bune de mâncat, la fructele pe care le-am admirat în pomii de pe stradă în vacanţa de sfârşit de noiembrie la Salonic, anul trecut. Fiindcă eram acolo de Sf. Andrei, am trimis tuturor cunoştinţelor ce-şi serbau onomastica în acea zi, pe post de felicitare, poze cu portocalii plini de fructe, spre încântarea lor.

Ca şi tine, şi eu vreau să revin în Peloponez, însă mi-ar plăcea pentru data viitoare o abordare a părţii de sud a acestui ţinut minunat.

Mă bucur, de asemenea, că avem ocazia şi ne vom cunoaşte şi personal la Slănic. Abia aştept!

Toate cele bune!

flaviana77
[26.01.17 09:26:13]
»

@irinad:

sigur ca si eu abia astept sa va cunosc pe toti si parca nu mai am rabdare, am niste emotii cat china de mari pentru ca nu am mai fost niciodata la o astfel de intalnire si sper sa fie in regula, emotiile se refera la faptul ca nu cunosc pe nimeni de acolo, personal vorbind.

dar stiu ca nu sunt numai eu in aceasta situatie.

calatorul
[26.02.17 20:55:19]
»

@irinad: Si mie mi s/a parut un loc miraculos MIcene, dar nu am reusit sa il descriu atat de convingator, ce/i drept pe atunci eram si incepator, eu vazandu/l cand nici nu aparuse AFA. Dar niciodata nu e prea tarziu, si ma gandesc mai ales la mine si relatarile care asteapta scrise. VAcante frumoase pe mai departe.

irinadAUTOR REVIEW
[26.02.17 21:11:15]
»

@calatorul: Crede-mă tot timpul cât am stat la Micene, nu-mi veneau în minte decât secvenţe din filmul Elena din Troia şi nu-mi venea să cred că pe acele meleaguri ar fi trăit Agamemnon, că pe acele pietre ar fi păşit şi el, dacă ar fi fost un personaj real, şi nu unul mitologic.

E un loc impresionant, foarte vechi şi unul dintre cele mai mari situri antice din Grecia.

Dar niciodata nu e prea tarziu, si ma gandesc mai ales la mine si relatarile care asteapta scrise.

Cu siguranţă nu este prea târziu să ne mai scrii despre Micene sau despre orice altceva, eu ştiu că eşti talentat şi chiar mi-ar plăcea să citesc un nou articol scris de tine.

webmasterX
[14.07.18 11:11:21]
»

Mutat, la reorganizare, în rubrica «O zi în Micene» (nou-creată, între timp, pe sait)

[Rubrica inițială: Descoperă Peloponezul]

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
calatorul, flaviana77, Ioan Raita, ioana74, irinad
Alte impresii din această RUBRICĂO zi în Micene:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.09185791015625 sec
    ecranul dvs: 1 x 1