Campulung Moldovenesc, un orasel frumos, un municipiu aglomerat

TIPĂREȘTE

Prima data cand am fost in acest oras l-am gasit in haine de sarbatoare, la sfarsit de iulie 2007 si nu era ziua lui, ci Festivalul Internaţional de Folclor “Întâlniri Bucovinene”. Noi doar reusisem sa ne aruncam bagajele in camera unde ne cazaseram in Vama si am pornit catre Campulung Moldovenesc sa petrecem.

Am ajuns in centrul orasului chiar cand se desfasura o parada a portului popular, erau copii si adulti imbracati in hainele de sarbatoare ce le reprezentau locurile natale, fie ca erau din Bocuvina, din alte zone ale Moldovei si ale Romaniei, dar si din Ucraina, Polonia si Ungaria, care mai de care mai mandri de traditiile lor.

Pe o scena din apropiere se desfasurau activitati artistice de prezentare a traditiilor coregrafice, de aceasta data, din fiecare din zonele reprezentate mai devreme de porturi populare, acompaniate de muzica populara din plin.

Mi-a placut foarte mult ca totul se desfasura intr-un cadru foarte bine organizat, audienta era formata din multi tineri, printre care si destui turisti, avand in vedere ca era luna iulie, iar sezonul era in toi. Cand unul din cei care intretineau atmosfera a invitat publicul la dans, nu s-a stat prea mult pe ganduri si intreaga piata unde era amplasata scena s-a rotunjit intr-o hora de mai mare dragul.

O alta zona interesanta era cea a standurilor si tarebelor cu produse traditionale, atat alimentare, cat si de artizanat, prezentate cat mai frumos posibil si cu mandrie de catre localnici veseli imbracati in portul popular al satelor pe care le reprezentau. La mare cinste erau expuse obiectele faurite de mesterii populari din zona Bucovinei, blanuri, mobilier de lemn sculptat, dar si produsele gospodinelor, neintrecute in ale dulceturilor si altor produse din fructe.

Dupa atata petrecere si voie-buna, mai ales ca veneam dupa un drum foarte lung, mirosul si setea ne-a impins catre terasele destule la numar unde se omeneau localnicii si turistii, pe langa traditionalii mititei, cu aripioare la gratar, carnati grosi si gustosi fripti si pastrama, toate stropite din belsug cu bere seceveana si vin din numeroasele podgorii moldovenesti.

A fost o seara frumoasa, si acum imi mai rasuna ecourile horelor moldovenesti de dansai cu picioarele pe sub masa, iar atmosfera de sarbatoare in adevaratul sens al cuvantului o mai simt inca, dar a fost doar o seara, in care nu am apucat sa vad orasul, sa simt si pulsul targului de munte ai carui localnici imi devenisera dragi.

Asta m-a impins anul acesta sa-mi rup din vacanta o dupa-amiaza in care sa ma plimb printr-un oras, dar nu oricare, ci Campulung Moldovenesc, despre care aflasem ca poarta acum rangul de municipiu (lucru pe care nu il vad cu ochi buni, mult mai pitoresti par targusoarele de munte, dar si de campie, cand le spui pe nume - orase), dar si statiune turistica de interes national.

Am lasat masina intr-un locsor pe o straduta laturalnica, abia gasit, bineinteles parcarile fiind insuficeinte pentru un orasel de munte, dara-mi-te pentru un ditamai municipiu pe hartie.

De acolo, prima cladire pe care am vazut-o si era si greu sa nu o vezi - Hotelul Zimbru, cea mai inalta cladire din oras, care este fratele mai mare si de la oras al Cabanei Rarau cocotata in varf de munte.

A urmat o plimbare pe strada principala a orasului, care este din nefericire DN - ul care face legatura intre Suceava si Vatra Dornei, catre Ardeal, deci foarte aglomerata de fel de fel de magaoaie si o multime de autoturisme. De aici - galagie infernala, deloc la locul ei intr-un orasel de munte, dat foarte des intalnita intr-un municipiu.

Centrul vechi al orasului are farmecul acela dulce, cu o nota de nostalgie pe care ti-o da arhitectura blanda si placuta a cladirilor din secolele trecute. Unele dintre acestea sunt frumos ingrijite si gazduiesc acum institutii ale noii oranduiri, dar altele, cu toate ca pastreaza patina timpului, sunt paraginite si te surprinde sa vezi gazduiesc si muzee, dar si spatii comerciale, care ar trebui sa le pastreze cel putin fatada in conditii bune pentru a fi mai atragatoare.

Sunt una langa alta, insa, intr-un contrast tipator, cladiri pline de farmesc si de insemnatate cu blocurile lui 'nea Nicu si cu noile vitrine ale magazinelor si restaurantelor.

Plina de un farmec aparte este si Catedrala Ortodoxa ce domina centrul orasului, fiind singurul astfel de lacas de cult vazut de mine al carui acoperis este impodobit cu tigla stralucitoare frumos colorata ce alcatuieste motive traditionale ca pe iile purtate de mandrele bucovinence.

Ce mi-a placut cel mai mult la acest orasel de munte este de fapt ceea ce ma incanta de obicei la orice asemenea localitate aflata intre munti: peisajele impadurite si versantii inverziti ce se ivesc la fiecare colt de cladire, pe care le ghicesti in spatele fiecarui bloc de locuinte, complex comercial, banca sau catedrala.

Iar oamenii acestor locuri par sa fi invins dintotdeauna vremurile cu toate greutatile lor, sunt veseli si nepasatori, si eu as fi daca as trai in asemenea locuri. M-am simtit foarte bine in acest orasel, in fiecare ipostaza in care l-am gasit, atat ca gazda a unei frumoase si pitoresti sarbatori, cat si prins in cotidian, cu aglomeratie, cu galagie si forfota, si stau si ma gandesc la cat am fost de norocos sa imi petrec viata in orasele din acestea mici, cu oameni putini si linistiti, si cat am fost de ghinionist ca nici unul dintre aceste orasele nu se afla la munte.

Nu treceti cu indiferenta prin Campulung Moldovenesc in drumurile dumneavoastra spre vacante in comunele linistite din apropiere sau in drumurile dintre marile orase prin care aveti treburi, opriti si coborati macar un sfert de ora, si pe voi va va fermeca.

---

VIZUALIZĂRI: 5061 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI