Remember Alba Carolina

TIPĂREȘTE

Alba Iulia cu denumirea ei veche Bălgrad (cetatea albă) este poate oraşul cu cele mai multe semnificaţii istorice din ţara noastră. În antichitate aici a fost castrul roman Apulum al puternicei legiuni a XIII-Gemina, timp de 170 de ani a fost capitala Transilvaniei şi reşedinţă princiară, în 1600 Mihai Viteazul a domnit peste cele trei provincii reunite pentru prima oară, la 1 decembrie 1918 a fost locul unde s-a proclamat unirea Transilvaniei cu ţara, în 1922 aici a avut loc încoronarea regilor Ferdinand şi Maria, ca regi ai României Mari. Aş fi vrut să scriu un review despre cetatea Alba Carolina dar cele 23 de impresii postate cu acest subiect mi-au arătat că nu prea mai am nimic de spus. Vizita de câteva ore a fost doar pentru respirat aerul cetăţii şi nu de cunoaştere a ei. În special reviewurile lui Sunflower, Traian Leuca, localnicului Ardelean, unionistului Creivean dar şi ale celorlalţi (cei din urmă vor fi cei dintâi!) mi-ar fi lăsat numai posibilitatea unui neinspirat copy- paste şi atât.

Şi totuşi ce poate spune despre o vizită de câteva ore în cetatea Albei Iulia într-o toridă după amiază de vară?

Am lăsat maşina într-o parcare enormă, goală la acea ora şi citind un panou şi urmând săgeţile indicatoarelor ne-am apropiat de cetate. Din depărtare se vedeau siluetele catedralei ortodoxe unde au fost încoronaţi marii noştri regi Ferdinand şi Maria, făuritori ai României Mari şi a catedralei romano- catolice Sf. Mihail martoră a istoriei Transilvaniei de peste o mie de ani. Am păşit pe un pod flancat de zidurile groase ale cetăţii sub care se deschidea o alee pietonală largă. Am intrat în cetate.

Poarta a IV-a, este construită în stil baroc şi ornamentată cu basoreliefuri pe faţada de vest. Ea se află la jumătatea zidului care uneşte două bastioane, are o singură intrare pietonală şi era locul în care se aflau camerele gărzilor care apărau cetatea.

Catedrala ortodoxă a Marii Uniri a a fost construită în 1922 cu o consistentă participare financiară a Casei Regale. Coroanele regale au fost sfinţite de patriarhul Miron Cristea în interiorul bisericii dar ceremonia încoronării a avut loc în curte întrucât regele Ferdinand fiind catolic nu a dorit să fie încoronat de un prelat ortodox. El şi-a pus singur pe cap Coroana de Oţel şi apoi pe cea a soţiei sale, Maria. În biserică este o frumoasă icoană a Maicii Domnului cu Pruncul datată sec. XV şi care este una din cele mai vechi lucrări de pictură veche românească din Transilvania. Biserica este construită în stil bizantin, are trei turle şi formă de cruce greacă. Este înconjurată de balcoane cu arcade, terase, toate sugerând incinta unei mari mănăstiri Ca şi colorit predomină albul, galben pai şi roz deschis, aurite de strălucirea razelor de soare. Intrarea în biserică se face printr-un pridvor cu arcade în nişele căruia sunt inscripţionate patru plăci care rememorează evenimente importante din istoria noastră: prima tipăritură a Noului Testament, Unirea de sub Mihai Viteazul, sacrificiul martirilor Horia, Cloşca şi Crişan şi Marea Unire din 1918. În pronaus în ambele părţi ale intrării sunt portretele în frescă ale regelui Ferdinand Întregitorul şi al Reginei Maria, mama răniţilor. Comuniştii au dat dispoziţie să se acopere cu vopsea cele două portrete dar muncitorii care au executat ordinul au avut grijă că pelicula să fie subţire astfel că ea a putut fi ştearsă după 1989. Astăzi biserica este sediul Arhiepiscopiei ortodoxe de Alba Iulia.

Catedrala romano- catolică Sf. Mihail, este veche de o mie de ani şi conţine relicve de importantă deosebită. Imi propun să facă obiectul unui review separat cu multe fotografii.

Statuile sau gruprile statuare de bronz sunt amplasate în diferite locuri ale cetăţii. Sunt 25 de statui care reprezintă personaje generice: soldaţi în uniformă, o florăreasă, o vânzătoare de ouă, un cuplu care flirtează, un grup statuar amplasat lângă catedrala romano- catolică şi care îl reprezintă pe sfântul Anton înconjurat de şase copii. Un soldat cu armă în poziţie de tragere păzeşte poartă a III-a a oraşului alături de un personaj în carne şi oase bucuros să se fotografieze cu turiştii.

Ce am mai urmărit în cetate?

Urmele fortificaţiilor romane. În spatele porţii nr. 4 se găseşte un panou pe care scrie că în acel loc a fost decopertat în 2011 în cadrul săpăturilor arheologice urmele templului lui Nemesis din sec II d. Hr. Nemesis a fost zeita răzbunării şi protectoarea gladiatorilor. Descoperirea statuii zeiţei şi a unui basorelief cu un gladiator sunt considerate cele mai importante realizări arheologice din ultimele decenii. Urmele sitului sunt marcate pe pavaj. Pe bulevardul Unirii mai sunt două şantiere arheologice protejate cu acoperişuri la care se lucrează. Pe locul unde se află parcul Custozza, arheologii au găsit urmele castrului roman cu o clădire în care îşi avea sediul guvernatorul provinciei.

Ce am mai văzut în cetate?

Am trecut pe lângă impunătorul palat în faţa căruia la 50 de ani de la 1 decembrie 1918 a fost dezvelită statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul. La stanga, faţă în faţă sunt Muzeul Unirii şi Sala Unirii. Sala este flancată de 20 de busturi ale unor mari personalităţi care au contribuit la desăvârşirea Unirii. Printre aceştia sunt Iuliu Maniu, episcopul Miron Cristea, I. I. C. Brătianu, generalul Averescu.

Sala Unirii construită la sfârşitul sec. XIX cu destinaţia de cazinou al ofiţerilor habsburgi a fost aleasă pentru citirea la 1 decembrie 1918 de către Vaida Voevod a Declaraţiei de unire a Transilvaniei cu România. La lucrări au participat 1228 de delegaţi aleşi de comunităţile locale. Hotărârea a fost citită celor 100000 de participanţi veniţi din toate colturileTransilvaniei. În sală se păstrează documente originale cu consimţământul delegaţiilor, steagurile localităţilor, arcade cu figurile celor care în cursul istoriei au netezit drumul spre unire, busturile regelui Ferdinand şi a reginei Maria. Pe arcadele voievozilor şi regilor sunt pictate portretele lui Basarab I, Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare, Iancu de Hunedoara, Al. I. Cuza, regii Carol şi Ferdinand iar din personalităţile culturale G. Lazăr, Bălcescu, Slavici, Eminescu, Coşbuc, N. Iorga.

Clopotul Unirii considerat monumentul Unirii este asemănător celui pe care regele Ferdinand l-a dăruit catedralei Reîntregirii Neamului. Inscripţionarea sa a iscat controverse întrucât pe el Rezoluţia Marii Uniri este scrisă greşit denaturând istoria.

Poarta a treia este cea mai grandioasă din porţi, având o intrare pentru trăsuri, căruţe, atelaje sau trupe şi două pietonale. Este ornamentată cu basoreliefuri care evocă victoriile habsburgice. Pe frontispiciu este statuia lui Carol al VI-lea călare, acesta fiind constructorul cetăţii care-i poartă numele“ Carolina”. În soclu se spune că a fost închis Horea, conducătorul răscoalei ţărăneşti din 1785.

Obeliscul lui Horia, Closca şi Crişana fost construit în 1937 la iniţiativa societăţii Astra şi cu contribuţia populaţiei. Este o coloană de granit de 22.5 m amplasată pe un teren plan în faţă porţii a III-a. Ca decoraţiuni are o Victorie Înaripată şi un basorelief a celor trei martiri. În soclul monumentului a fost construită o celulă simbolică pe care scrie “ merită închinare lui Horia, Cloşca şi Crişan”.

Poarta a II-a este formată din trei părţi şi este amplasată în planul doi al cetăţii. Este singura poartă în care intrările nu sunt acoperite. În 1937 la construcţia obeliscului, poarta a trebuit să fie demolată dar a fost reconstruită după schiţele vechi.

Am mâncat la restaurantul Medieval Pub13 despre care am scris un review aici şi care merită să fie vizitat.

Regret enorm că nu am văzut cetatea Alba Carolina aşa cum ar fi trebuit în câteva zile, piatră cu piatră, clădire cu clădire. Multă apreciere celor care au restaurat-o cu fidelitate (culoarea albă predominantă şi nuanţele pale de crem şi roz îi justifică vechiul nume de Beograd, cetatea albă). Dealtfel, într-un sondaj făcut acum câţiva ani cei mai mulţi din românii întrebaţi au situat cetatea Alba Carolina ca una dintre cele şapte minuni de pe teritoriul României. Celelalte sunt: castelul Corvineştilor din Hunedoara, bisericile pictate din Bucovina, cetăţile dacice din munţii Orăştiei, Iaşiul cultural şi Sibiul vechi, sculpturile lui Brancus de la Târgu Jiu, (dar de ce nu şi Sighişoara?)

Revederea cetăţii după jumătate de secol, mi-a dat sentimentul unei datorii împlinite. În drum spre casă m-am gândit cât adevăr conţin versurile lui Barbu Delavrancea:

---

VIZUALIZĂRI: 2828 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI