O insulă de perfecțiune în Mamaia-cea-Urâtă

TIPĂREȘTE

Weekend-ul trecut am fost la mare. Nu, nu la mare depărtare, ci chiar la mare, la marea noastră, românească! Într-un loc despre care am strâmbat din nas de multe ori în vremea din urmă, ba chiar m-am exprimat cum că „nu m-aș duce nici dacă m-ar plăti cineva”. E vorba de stațiunea de maxime fițe estivale autohtone, Mamaia.

Parcă vă văd închinându-vă apăsat, în timp ce vă întrebați (retoric): „Ce Dumnezeu caută @crismis la mare în februarie?” (Vă contrazic: a fost și un pic de martie...) Păi... Poate vă mai amintiți, am mai povestit: eu și Tati obișnuim de câțiva ani să evadăm pentru vreo 2 zile, chipurile să sărbătorim venirea primăverii! :) De obicei o facem undeva între Mărțișor și 8 Martie, anul ăsta am devansat cu un weekend ieșeala, din motive obiective, că în următorul am altceva de executat. În acest scop, căutăm locații drăguțe, romantice – locul de cazare contează cel mai mult, pe urmă vine amplasamentul geografic. Adică în primul rând ne relaxăm și apoi, dacă vremea și cheful ne permit, poate om face și câțiva pași prin zonă...

Am inaugurat seria cu Conacul Brătescu (Bran), în alt an am fost la Conacul Ambient, lângă Brașov, anul trecut la Grădina Vlahiia (Snagov) ca să ne bălăcim la Therme... O altă condiție importantă este să nu fie prea departe de noi, maxim 3-4 ore de mers cu mașina, să zicem. În fine, am o listă lungă cu locuri potrivite, care se îmbogățește continuu, desigur...

Câștigătorul sezonului 2020 a fost un new entry, pe care l-am găsit întâmplător pe booking și care m-a impresionat virtual atât de tare, încât am simțit că merită să ia fața tuturor numelor grele ce așteaptă de ceva vreme să le vină rândul! Locul se cheamă New Splendid Hotel & Spa – Adults Only (+16), este un hotel de 4*, pe booking are nota 9,3 din 864 de comentarii, iar rezervarea făcută la sfârșitul lui noiembrie 2019 a fost pentru o cameră dublă cu mic dejun inclus, la prețul total de 575 ron.

Între timp am mai corupt o pereche (finii M & A, cu care am petrecut și la Gura Portiței; remember?) și am plecat cu toții vineri după-amiaza, după ce ne-am pus la punct (cât de cât) toate hangaralele. Traseul a fost cel preferat de noi: Galați – bac Brăila (24,5 ron/sens) – Măcin – Baia – Năvodari – Mamaia. N-o fi cel mai scurt ca timp (la întoarcere am așteptat peste 30 de minute să se umple un bac mare), dar e cel mai frumos! (Ah, Dobrogea mea!...) În plus, drumul e bun și cu mult mai liber decât media pe România.

Citisem că hotelul e situat pe țărmul lacului Siutghiol, adresa oficială fiind Bd. Mamaia 447 (cam pe la mijlocul stațiunii, aproximativ vis a vis de hotelurile Dorna, Pelican, Zenith). Desigur că optasem pentru cameră cu vedere la baltă, dar n-am reușit să bifăm primul obiectiv, respectiv apusul de soare peste lac privit de la balconul nostru????; am ajuns cu mult după acest moment. Am dibuit destul de ușor parcarea situată între hotel și lac (se intră prin stânga hotelului, e bine semnalizată) și ne-am bucurat văzând că-i aproape plină, asta însemnând că nu suntem singurii nebuni.

Hotelul are două intrări, una din Bd. Mamaia, alta din partea opusă, dinspre parcare; prima dă în apropierea recepției, cealaltă într-un hol în formă de L, care te conduce tot la recepție. Latura scurtă lasă pe dreapta intrarea în restaurant și ușa liftului, iar pe dreapta accesul către zona spa, pe când cea lungă străbate o spațioasă arie de relaxare, cu băncuțe și fotolii adunate în jurul unor măsuțe. De la primii pași ne-au încântat decorurile simplu-sofisticate, culorile (gri – bej – maro – lila), atmosfera fluidă și elegantă. Sigur o să ne simțim bine în locul ăsta!

Ne-am prezentat la recepție, am fost întâmpinați de o domnișoară amabilă, care ne-a cerut să completăm fiecare câte un formular de cazare, apoi ne-a înmânat cartelele magnetice, câte 2 pentru fiecare cameră. Și-a exprimat regretul că nu are cum să ne dea camere alăturate, hotelul fiind plin și rezervările noastre fiind făcute în etape diferite, dar nu ne-a afectat deloc acest aspect. Am ales, absolut la întâmplare, noi camera de la etajul al 4-lea, iar finii pe cea de la primul. Am și plătit contravaloarea cazării, ca să ne luăm de-o grijă. Beneficiind de anulare gratuită până cu vreo 2 sau 3 zile înaintea plecării, imediat după aceea îmi fuseseră reținuți de pe card banii pentru prima noapte; am avut de achitat astfel doar diferența de preț.

Am accesat etajele cu ajutorul liftului. Când am coborât, am avut un moment de surpriză, căci n-am zărit în fața noastră decât o ușă închisă. Pe ea scria „Camerele 411-415”, așa că am deschis-o și bine am făcut. N-am mai întâlnit chestia asta pe nicăieri, dar am apreciat ideea ca holul cu camere să fie izolat (mai ales fonic) de cel al liftului. În dreptul fiecărei uși e câte o lumină de veghe, restul coridorului l-am găsit cufundat în întuneric; totuși, niște senzori s-au activat odată cu primul nostru pas și au fost aprinse instantaneu și alte lumini. Precum ați dedus, sunt doar 5 camere pe fiecare nivel, 5 etaje în total; e un hotel mic.

Camera 413 a fost ultima pe stânga. Am acționat ușa cu ajutorul cartelei magnetice, pe care după aceea am fixat-o în lăcașul special de pe hol, pentru a activa alimentarea cu electricitate. Compartimentarea e cea clasică: hol, baia pe stânga, dormitorul în față, care se termină cu terasă. Spații generoase (29 mp), finisaje noi, moderne, nuanțe neutre, înviorate de câteva pete de culoare. Genul de cameră în care intri și zici „Wow!”.

Holul este ocupat de un dulap în 3 uși, dintre care una acoperită integral cu oglindă. Spațiul interior este împărțit între zona de umerașe și rafturi (pe care am găsit 2 halate de baie frumos împăturite, papuci de unică folosință, chestii de lustruit pantofii și o pungă pentru haine murdare). Lângă dulap, un cuier cu cârlige dispuse la diferite niveluri, iar în partea de jos suportul pentru bagaje.

În dormitor am avut patul matrimonial uriaș, dotat cu saltele perfecte, învelite în lenjerie albă, de bumbac, precum și cu o pilotă ușoară și călduroasă și cu câte două perne de fiecare. Blatul din spate avea o dungă vișinie, asortată cu pernuțele decorative și cu cuvertura-eșarfă (în camera finilor, toate astea erau pe mov). Evident, câte o noptieră de-o parte și de alta a patului și veioze – un model care mi-a plăcut mult, cu abajur simplu peste un braț din oțel cârlionțat. Încastrate în blatul din spatele acestora, prize și întrerupătoare, iar deasupra patului un fel de galerie de lemn ascunzând spoturi luminoase.

Pe peretele opus, restul pieselor de mobilier. Un birou multifuncțional, în sensul că în spatele celor 2 ușițe am găsit seiful și minibarul, acesta din urmă plin-ochi cu tot felul de lichide și solide (ex: o apă 7 ron, o bere mică sau un suc 10 ron); aceste produse se înnoiesc cu promptitudine pe măsură ce sunt consumate, aveam să constatăm a doua zi. Pe blatul biroului – un set pentru confecționat ceai/cafea, telefonul fix și un ghivecel cu flori, iar deasupra, pe perete, televizorul LCD încastrat într-un blat deschis la culoare, iar alături o oglindă. În plus, tot felul de materiale promoționale, reclame la serviciile hotelului și la facilitățile spa.

Pereții sunt văruiți într-o culoare neutră, un crem foarte deschis, în afară de cel din spatele patului, care e acoperit în totalitate cu un tapet, un model în romburi. Podeaua din parchet laminat are un covoraș mițos pe mijloc, tot o culoare nestresantă, iar ferestrele uriașe sunt dublate de perdele albe, subțiri, precum și de draperii bej-vișinii. Climatizarea e de tip centralizat, temperatura se poate regla de la un termostat fixat pe unul din pereți.

Terasa mărișoară probabil că e punctul forte al camerei în sezonul cald și cu siguranță atunci o fi și mobilată corespunzător. Noi am găsit-o de-a dreptul nudă, dar ce-i drept nu prea erau condiții prielnice pentru a petrece prea mult timp acolo. Mi-a plăcut însă că partea superioară a balconului este din geam securizat, permițând o vedere mai bună asupra împrejurimilor. A propos de împrejurimi – chestia cu vedere la baltă m-a cam dezamăgit, din pozele de pe net părea că hotelul e mai aproape de lac decât în realitate. În plus, în față, în partea dreaptă, se mai află o clădire (încă în construcție) care obturează parțial vederea (cel puțin de la balconul nostru). Dar chiar și așa, tot am surprins niște imagini spectaculoase sâmbătă după-amiază, cu aportul unor nori plumburii printre care au scăpat câteva raze de soare, spre a polei luciul lacului cu aur adevărat! Și un post-apus (că apusul m-a prins la piscină) de colecție!

Baia are și ea dimensiuni apreciabile. A noastră a avut și cabină de duș (tip walk-in), și cadă – lucru pe care de asemenea nu l-am mai întâlnit până acum; totuși, nu toate camerele sunt la fel, finii au beneficiat doar de duș. Restul – chestii obișnuite într-o baie de hotel: chiuvetă încastrată într-un blat spațios (plus o etajeră deasupra), oglindă (inclusiv din cea „lupă”), vas de toaletă, coș de gunoi, calorifer, uscător de păr. Evident, consumabile de calitate: hârtie igienică (plus rezervă), prosoape (de 3 dimensiuni), flaconașe cu șampon, gel de duș, căști de duș și kit-uri pentru igienă. Curățenie ca la farmacie, întreținută temeinic zilnic, încălzire prin pardoseală în timpul nopții. N-a fost uitat nici un amănunt: bara de inox de care să te sprijini ca să nu aluneci în cadă, paharele și suportul pentru periuțe de dinți, recipientul cu săpun lichid de lângă chiuvetă, firul de care să tragi dacă ți se face rău.

Inițial am zis că om mai călca și prin alte bătături (așa, de dragul diversității), dar am sfârșit prin a mânca toate mesele la restaurantul hotelului. Mai ales că prima impresie avea să fie profund favorabilă! În linii generale – o atmosferă caldă și elegantă, personal super-amabil (chiar prietenos!) și eficient, o gamă largă de preparate bine gătite, apetisante, la prețuri rezonabile. Consumația se poate trece pe cameră și plăti la final.

Din meniul a la carte, poți alege aperitive, supe/ciorbe, feluri principale având la bază diferite tipuri de carne sau pește, garnituri, paste, deserturi, tot felul de băuturi cu sau fără alcool. Nu cred că am avut nicioadată răbdare să parcurg meniul până la capăt... Tot ce am mâncat însă ne-a plăcut, iar timpii de așteptare sunt și ei de bun simț.

Exemple de prețuri: borș de pește 22 ron, ciorbă de pui a la grec 14 ron, ciuperci umplute cu bacon și mozzarela 25 ron, rulouri de vinete cu urdă și nuci 25 ron, involtini de curcan cu risotto 46 ron, midii pane cu sos Calipso 32 ron, păstrăv cu ratatouille 35 ron, șalău în crustă 30 ron. Dintre deserturi, recomand cu căldură clătitele Black Sea (18 ron) – aluat maroniu, cu cacao, umplutură de ricotta vanilată și dulceață de merișoare; noi am mai încercat și lava cake (19 ron) și papanașii cu smântână și dulceață (20 ron; papanașii fiind vreo 10 bile mici, nu 1 sau 2 mai mari, așa cum se servesc de obicei). Băuturi: un pepsi sau o apă mică (330 ml) 8 ron, una mare (750 ml) 12 ron, o bere Ursus Retro 14 ron, vinul casei 250 ml 15 ron.

Micul dejun a fost inclus în prețul camerei și se servește zilnic între 7 și 10, în regim bufet suedez. Cuprinde o gamă diversă de preparate proaspete și gustoase: mezeluri, brânzeturi, ouă (fierte, ochiuri sau omletă), măsline, chestii calde (bacon prăjit, cârnăciori; dar cel mai mult mi-a plăcut un fel de tartă făcută din cartofi rași mărunt), zacuscă, fasole bătută, pește marinat, icre de știucă etc. În plus, legume (roșii și castraveți), fructe (mere, pere, portocale, kiwi, banane), iaurturi și lapte, sucuri, apă, ceai sau cafea (pe care ți-o prepari singur la un aparat special). Pâine toast albă și integrală și câteva feluri de prăjiturele, dintre care cel mai mare succes l-a avut crema de zahăr ars. Totul se reînnoiește rapid pe măsură ce se consumă, noi am coborât de fiecare dată pe la 9 și n-a existat să găsim vreun platou gol! Categoric, unul dintre cele mai bune mic-dejunuri cu care m-am întâlnit până acum!

Restaurantul funcționează zilnic între 7 și 22. În sezonul cald, se poate servi și prânzul tot sub formă de bufet.

Oho-hooo!... Motivul principal al vizitei noastre, ca să zic așa!...

Dispusă pe două niveluri ce comunică între ele, parter și demisol, este deschisă zilnic, între 8 și 21. La parter se află o piscină de dimensiuni medii (vreo 30/5 m, adâncime unică 1,4 m), comunicând cu un jacuzzi măricel (5/5 m, să zic). Ambele sunt încălzite; 30 de grade am citit pe termometrul atașat. De asemenea, aerul e călduț, nu ai nici un fel de disconfort când ieși din apă. Spațiul nu-i prea generos totuși, am numărat vreo 10 șezlonguri dispuse pe două laturi; la o adică, poți să-ți lași lucrurile și pe cele 5-6 scaune. La intrarea în zona spa se află o mică recepție, care sâmbătă era deservită de 2 fete ce te aprovizionau cu prosoape; în schimb, duminică ne-am folosit de cartela camerei pentru a deschide ușa dinspre piscină și ne-am servit singuri cu prosoape. Bineînțeles, există toaletă și duș.

La nivelul inferior sunt saunele (uscată, umedă), dușul emoțional (ce se bazează pe o combinație de jeturi de apă rece și caldă, precum și pe alternanța culorilor), fântâna de gheață și o zonă de relaxare cu 3 paturi de piatră încălzită. Se poate apela și la servicii de masaj, dar numai cu programare prealabilă și, desigur, pentru un preț suplimentar.

Prea multe nu am făcut, oricum scopul principal era să profităm de facilitățile hotelului! Vineri seara n-a mai rămas timp decât pentru o cină prelungită și pentru socializare. A doua zi, după micul-dejun, simțeam însă nevoia să mă mișc un pic și mă cam înghiontea și dorul de valurile mării, așa că am propus o plimbare pe plajă, iar ceilalți au fost de acord. Am exagerat un pic, am ținut să ajungem până la pasarelă, vreo 2,5 km; vremea a fost destul de prielnică, soare la început, apoi s-au adunat nori de diferite nuanțe, între care unii destul de amenințători (care ne-au iertat în final, doar ne-au stropit un pic). Vântul sufla și el binișor, din cauza lui părea mai frig decât era în realitate.

Eu, una, m-am bucurat foarte tare de plimbarea asta, de culorile schimbătoare ale mării, de zbuciumul valurilor, de aerul curat... Am încercat să ignor hotelurile părăsite, împrejurimile dezolante. Ne-am întors pe șosea și m-am trezit exclamând iar și iar: „Urâtă mai e Mamaia asta!” Nu că era pustiu – mie asta îmi place; dar totul mi se pare construit de-a valma, pus cu lopata, înghesuit, fără nici un numitor comun...

Ne-am petrecut restul mini-vacanței integral în hotel, împărțindu-ne timpul între spa și restaurant. Ne-am decazat duminică aproape de termenul-limită (ora 12), am plătit ce mai era de plătit și am plecat. Profitând de vremea superbă, am decis să ne abatem prin două locuri ce așteptau de mult pe lista noastră: Cheile Dobrogei și Lacul Iacobdeal. S-au scris articole frumoase și complete despre ambele aici pe AFA, așa că n-are rost să detaliez, doar să vă spun că amândouă merită cu vârf și îndesat! Iar vestea bună e că toate drumurile ce duc în Cheile Dobrogei s-au reabilitat recent, sunt bune și foarte bune; noi am urmat traseul: Mihail Kogălniceanu – Târgușor – Grădina – Casimcea – Topolog, apoi cel binecunoscut, Horia – Măcin. După ce am traversat cu bacul, am savurat o prânzo-cină delicioasă la Restaurantul Pește și Vin, despre care v-am povestit cu altă ocazie...

În concluzie, obiectivul principal a fost realizat! Ne-am încărcat bateriile într-un loc de excepție, în care cu siguranță vom reveni și pe care vi-l recomand din inimă! Mai ales în extrasezon! Sau, mă rog, după plăcere și putere (financiară)...

---

VIZUALIZĂRI: 1713 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI