Noroc că scria pe el „Muzeu” – Muzeul rezervației naturale Bucegi

TIPĂREȘTE

La al doilea muzeu vizitat în Sinaia, situat în mijlocul parcului Dimitrie Ghica, trebuia neapărat să scrie pe el „Muzeu” . Altfel, din exterior dă impresia unei barăci, a unei construcții provizorii, uitată în mijlocul parcului de la cine știe ce ultim șantier. Dar denumirea lui este atractivă și ne-a convins și pe noi să îl vizităm.

Muzeul rezervației naturale Bucegi este, de fapt, o secție a Muzeului Județean de Științele Naturii Prahova, înființată în anul 1973 de către profesoara Margareta Moșneaga, pe atunci director al muzeului prahovean. Între anii 1993 – 1994, sub egida doamnei profesor-doctor docent Emilia Iancu și a profesoarei universitare Ileana Crăciun, Muzeul„Rezervația Bucegi” a fost renovat în totalitate și reorganizat, având astăzi o suprafață de expunere de 170 de metri pătrați. Pe locul actualului muzeu, în anii ’60 ai secolului trecut era o platformă unde se țineau concerte de promenadă. Informația aceasta mă face să mă gândesc la faptul că „Pavilionul de muzică” menționat într-un articol anterior și aflat la câțiva metri distanță, a fost înființat mai târziu.

În consecință, urcăm câteva trepte și intrăm în muzeu. Ajungem într-o încăpere mare cât întreaga construcție. De aici cumpărăm biletele, dar ne întâlnim și cu o serie de exponate. Accesul costă 6 lei pentru un adult și 4 lei pentru un pensionar. Noi mai plătim 10 lei taxă pentru fotografiere.

În această încăpere, zice-se, sunt găzduite expoziții temporare. Înainte de vremurile de restriște, aici se mai țineau lecții de științele naturii pentru elevii din Sinaia. Acum sunt numai exponatele clasice. Acestea sunt fie expuse pe pereți, când este vorba de trofee de vânătoare, fie găzduite în mai multe vitrine dispuse pe suprafața încăperii.

De pe pereți atrag atenția blănurile a doi urși, la fel de mari ca cel din Palatul Știrbey. Exponatele sunt atât de grele încât prinderea de perete nu este suficientă și sunt necesari niște suporți care nu arată chiar estetic. Unul din exponate ne arată niște colți care l-ar face invidios pe orice carnivor.

În vitrine sunt expuse, împăiate, animale mici, de la broaște la vulpe, sau păsări. Remarc între acestea și un liliac. Majoritatea exponatelor dispun de un panou explicativ, suficient detaliat și scris într-un mod atrăgător. Fotografiile anexate pot susține acest lucru. Mă miră, însă, prezența într-o vitrină a doi pescăruși. Prezența lor în București nu mă miră atâta vreme cât au la dispoziție Dâmbovița și Lacul Morii, cu o oarecare cantitate de pește. Dar este, oare, posibil ca această specie să fi migrat până la munte? Sau muzeul și-a extins aria de expunere? . După aceea, mi se pare normal ca în vitrina de alături să întâlnesc două rațe sălbatice.

Chiar în momentul în care mă gândeam că muzeul ne oferă destul de puțin, chiar raportat la suma modică a taxei de intrare, descopăr în peretele sudic o ușă. În spatele acesteia, o scară coboară în subteran, prima imagine fiind de acces într-o peșteră. Dar nu este așa. În capătul scării, perpendicular pe aceasta, un mic culoar asigură accesul în alte două încăperi. Egale în suprafață, relativ înguste, dar lungi, acestea par să ocupe întreaga superfață cu cea a încăperii de deasupra.

Fiecare încăpere adăpostește o dioramă ce ocupă unul din pereții lungi și capătul încăperii. Cea de-a doua încăpere, conform unei titulaturi de pe al doilea perete lung, pare a adăposti exponate de pe Valea Ialomiței. La primă încăpere nu am identificat un amplasament. Ambele diorame sunt, însă, asemănătoare. Într-un decor de pădure destul de aglomerat sunt expuse, ca și în vitrinele de sus, animale și păsări împăiate. Doar că aici sunt și animale ceva mai mari, până la nivel de pui de urs, porc mistreț sau capră neagră. Pentru mine este prima dată când văd o capră neagră de aproape. Mă așteptam să fie mai neagră.

Din nefericire, aici nu mai dispunem de panouri explicative, precum cele de sus, așa că trebuie să ne mulțumim cu simpla denumire a exponatelor. Noroc cu broșura cumpărată la ieșirea din muzeu, dar, care, deși poartă numele acestuia, nu este un ghid propriu-zis. După o scurtă prezentare a masivului Bucegi, broșura enumeră unele dintre exponate, dând și câteva detalii despre acestea. Aceeași broșură îmi spune că dioramele prezintă un decor de toamnă. Nu mi-am dat seama de asta acolo. Studiind însă fotografiile acasă, remarc totuși și o serie de frunze galbene.

Între păsările expuse îmi atrage atenția fluturașul de stâncă. Nu știam nimic despre această specie, de talie mică, dar cu un colorit deosebit. Documentarea de acasă îmi spune că „este numit de localnici colibri carpatin, trăiește în zone stâncoase și abrupte, iar, în zbor, aripile lui ajung la 90 de bătăi pe secundă” .

În plus, aici sunt prezentate și exponate ale florei existente în zonă. Remarc și fotografiez câteva exponate, dar nu identific floarea de colț. Trebuie să fie și ea pe undeva, dar nu mi-a sărit în ochi.

Ca o concluzie, este un muzeu relativ mic, dar ce pare a fi complet. Nu am idee dacă nu se puteau strecura, sau dacă erau utile, și câteva date și exponate de natură geologică. În orice caz, este un muzeu care oferă celor ce nu au altă posibilitate, copii sau adulți, să vadă, oarecum pe viu, în mărime naturală, păsări și animale ce trăiesc prin munții noștri.

Deci, dacă vă opriți prin Sinaia, și dacă sunteți și cu copii, nu ezitați să-l vizitați. Nu durează mai mult de o oră.

---

VIZUALIZĂRI: 444 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI