Palatul regal - Sala tronului

TIPĂREȘTE

Muzeul Naţional de Artă organizează în weekendul din a treia săptămână a fiecărei luni vizite ghidate în Sala Tronului, Sufrageria regală, Scara Voievozilor şi vizionarea unor fotografii ale familiei regale. Dat fiind interesul publicului, vizita se face pe bază de programare cu câteva zile înainte, după următorul program (dau ca exemplu luna octombrie):

- Înscrieri la telefon, în zilele de 14-18.10 între orele 10-16 sau email;

- Vizita sâmbătă 19.10 şi duminică 20.10, orele 11.30,14,17

- Durata vizitei: o oră

- Taxă de intrare 20 lei; pensionarii, elevii, studenţii plătesc 10 lei.

- Taxă de fotografiat pentru neprofesionişti 100lei (1 milion lei vechi)

Aceeaşi schemă e valabilă şi în lunile următoare cu modificarea zilelor pentru ca vizita să se efectueze în weekend. Trebuie să spun că este pentru prima oară când se permite accesul publicului în Corpul Central al palatului.

Ne-am înscris telefonic pentru sâmbătă 19 oct. La orele 17. Am luat aparatul de fotografiat pentru poze de exterior şi strict cât şi unde se permitea. Am reuşit să fotografiez Scara Voievozilor dar când un paznic ne-a invitat politicos să plătim taxa de 100 RON, toate lumea a închis aparatele. La ieşire am fotografiat panourile mari cu Sufrageria Regală şi Sala Tronului expuse pe gardul palatului cât şi împrejurimile care au făcut istorie: Comitetul Central al PCR, Biblioteca Centrală Universitară Carol I distrusă în 1989 când au ars 500000 cărţi, Ateneul Român unde a cântat şi dirijat George Enescu, clădirea Direcţiei a Va a securităţii ulterior refăcută cu ieşire din stil şi context, controversatul Monument al Renaşterii Naţionale, statuia lui Iuliu Maniu.

Palatul regal a fost construit pe Podul Mogoşoaiei, (devenit după războiul de independenţă din 1877 Calea Victoriei) pe locul în care se afla impunătoarea casă a boierului Dinicu Golescu. Aceasta era amplasată în apropierea bisericii Kreţulescu. Casa era foarte mare cu 24 de cameră şi era costisitor de întreţinut, aşa că proprietarii au vândut-o. În 1837 devine palat de ceremonii şi între 1859 şi 1866 locuinţa domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Din 1866 a fost locuită de principele Carol de Hohenzollern. Acesta a iniţiat o serie de programe de modernizare şi extindere a casei, a introdus lumina electrică şi a construit încă un corp de clădire.

După încoronarea regelui Carol I la 10 mai 1881 palatul domnesc a devenit palat regal. Încăperea cea mai frumoasă a noii aripi era Sala Tronului la care se ajungea urcând treptele unei scări de marmoră de Cararra, Scara de Onoare. Scara se termina printr-un semicerc format din piloni iar deasupra lor, tavanul era ornamentat cu o frescă. Se ajungea în Holul de Onoare din care printr-o uşă masivă se intra în Sala Tronului. În hol era o statuie a reginei Elisabeta˝ mama răniţilor˝ şi portretele regelui Carol I şi a reginei.

Sala Tronului era enormă şi bogat ornamentată pentru a ţine pasul cu palatele occidentale, arhitect fiind Paul Gattereau. Era despărţită în două de o boltă acoperită cu draperii grele brodate cu fir de aur, care separa sala de o încăpere mai mică unde se aflau tronurile regelui şi reginei. Deasupra boltei se afla stema regală. În sala mare aveau loc ceremonii, consilii de coroană, primiri de ambasadori, sărbătoriri de ziua naţională, ziua regelui iar în încăperea mică în care se aflau tronurile, demnitarii erau primiţi în audienţă la rege. Regele Carol I era un om de o modestie proverbială. El era zgârcit cu lucrurile personale. Ziarele de epocă scriau că îşi peticea tălpile de la cizme şi e lucru ştiut că a purtat până a murit acelaşi chipiu uzat şi cârpit. În schimb nu exista economie când era vorba de a impune ţara şi tronul. Din banii personali a cumpărat o impresionantă colecţie de tablouri. Prin testament a hotărât ca aceste tablouri să nu poată fi niciodată vândute sau să părăsească ţara astfel încât ele au constituit cărămizile de bază ale Muzeului Național de Artă. În 1926 un incendiu puternic a mistuit palatul regal după care a urmat reconstrucţia sa de către arhitectul Nenciulescu sub directa îndrumare a reginei Maria dar regele Carol al II lea şi-a înlăturat mama de la supravegherea lucrărilor. Şansa a fost că deşi contestat şi controversat sub multe aspecte, Carol al II lea a fost un fin intelectual şi om de bun gust aşa încât refacerea palatului a satisfăcut cele mai înalte exigenţe. La terminarea lucrărilor în 1936, pentru prima oară publicul a avut acces la tablourile Coroanei. Palatul nou a cărui formă în U se păstrează şi azi era format dintr-o parte centrală de protocol prevăzută cu două scări: una pentru rege, cealaltă pentru demnitari şi cele două aripi Știrbei şi Kretulescu. În corpul central se afla sufrageria mare în stil Adams (regina Maria era de origine britanică) , Sala Tronului şi Scara Voievozilor, aceeaşi cu scara de Onoare dar de-a lungul căreia se află tablouri cu domnitorii români. După refacere spaţiul cu tronul regal nu a mai fost despărţit de restul sălii prin draperii, reflectând prin aceasta modernism şi o apropiere a Casei Regale de popor. În aprilie 1944 palatul regal alături de mii de clădiri din Bucureşti a fost bombardat de americani. După război, nefiind bani din cauza datoriilor imense pe care le plătea România către URSS, reconstrucţia palatului a durat până în 1950.

După abdicarea forţată a regelui Mihai palatul a trecut în proprietatea statului. În aripile laterale s-a deschis în 1950 Muzeul Național de Artă iar Corpul Central a fost atribuit Consiliului de Stat. Sala Tronului din care au fost smulse toate decoraţiunile care aminteau de monarhie a devenit Sală de Ceremonii. Aici, a fost depus sicriul lui Gheorghiu-Dej prin faţa căruia au trecut toţi cetăţenii mobilizaţi din scoli şi întreprinderi (printre care şi eu), aici li s-au acordat cele mai mari medalii soţilor Ceauşescu, aici au avut loc întâlniri CAER, aici se întâlneau conducătorii ţării în pauzele de la congresele care se ţineau la Sala Palatului. Tronul şi stema regală s-au distrus şi pierdut definitiv dar o bucată din draperia care despărţea sala se mai află în palatul Elisabeta unde locuieşte regele Mihai. În 1989 palatul regal a fost parţial incendiat şi 1000 de tablouri sau obiecte de artă au fost distruse sau furate. A început o muncă de restaurare care a durat peste zece ani pentru deschiderea secţiilor de artă românească şi europeană în perioada 2000-2002. Pentru refacerea Sălii Tronului, a Sufrageriei Regale şi a Scării Voievozilor, lucrările de restaurare au început în 2008 şi abia în mai anul acesta au intrat, o dată pe lună în circuitul public.

Am avut o decepţie: sala tronului nu are niciun tron, originalul fiind definitiv pierdut. În locul lui se află un panou enorm făcut după o fotografie de epocă. Din fotografiile postate pe internet şi din panoul de carton amplasat în spaţiul tronului încerc să reconstitui aspectul acestei părţi a săli. Tronul, un fotoliu simplu din timpul regelui Carol I, era amplasat pe un podium cu mai multe trepte. Deasupra tronului era o cupolă susţinută de patru coloane care se terminau cu sculpturi de îngeri cu aripi. În spatele tronului era o draperie desfăşurată şi sprijinită de coloane mai mici. Pe draperie în scuturi aurite se aflau emblemele judeţelor din România. Deasupra cupolei era plasată o coroană de oţel similară celor două din lateralele scării de Onoare. Suveranul intra în sală pe una din cele două uşi amplasate lateral în faţa cărora stăteau două gărzi. Se mai descifra şi monograma regelui Carol al II-lea, ctitorul acestei renovări a palatului de după anii ´30. În partea de acces a Sălii Tronului deasupra uşii de la mijloc se afla stema României şi deasupra uşilor laterale portretele regilor Carol I şi Ferdinand.

Restaurarea este impecabilă, s-a lucrat cu multă pricepere şi artă dar... lipseşte tronul. Fondurile de refacere ale întregului palat au fost obţinute prin credite de la BERD garantate de guvern în valoare de 16 mil. €. S-au făcut şi multe compromisuri. În Sala Tronului s-au organizat evenimente corporatiste, lansări de multinaţionale, chiar nunta unui sportiv în care orhestra era amplasată pe locul unde fusese tronul regal, pentru o taxă de 10000 €/ zi. Părerea mea de om demodat este că istoria sacră a ţării nu trebuie vândută pe 30 de talanţi chiar dacă aceştia reprezintă contravaloarea unei stucaturi refăcute...

Am găsit câteva zeci de cadre ale palatului regal pe Google imagini care mi s-au părut interesante. Cum regulamentul AFA nu permite copierea pozelor de pe internet, încerc să vă suscit atenţia asupra câtorva, în speranţa că veţi merge câteva minute la sursă pentru că merită.

- sala tronului este prezentată în mai multe fotografii. Până la refacerea din 1930 ea era despărţită în două compartimente care erau separate de coloane şi draperii bogate. Erau două tronuri pentru rege şi regină sau numai unul după dispariţia unuia dintre ei.

- fotografie document cu încoronarea regelui Carol I şi a reginei Elisabeta la 10 mai 1881

- adunare populară în faţa palatului pentru sărbătorirea zilei Marii Uniri la 1decembrie 1918. Au participat într-un entuziasm general târgoveţi, militari, preoţi şi oameni veniţi de pretutindeni.

- fotografie a palatului regal în faţa căruia se găseau trăsuri cu birjari. Mi-aduc aminte secvenţial: ne duseseră părinţii să vedem o piesă la Teatrul Național (pe locul unde azi se află un hotel de cinci stele). După spectacol am făcut o plimbare cu birja pe Calea Victoriei. Ţin minte caftanul de catifea şi cureaua lată a muscalului şi că îmi îngheţaseră picioarele în pantofiorii negri de lac cu bentiţă şi năsturel. După câteva luni sau poate anul următor Teatrul Național a fost ras de pe suprafaţa pământului de marele cutremur din 1940.

- prima statuie ecvestră a regelui Carol I. Ea a fost făcută de sculptorul croat Mestrovici şi inaugurată la 10 mai 1939. După abdicarea forţată a regelui Mihai statuia a fost dată jos de pe soclu şi se spune că cele 12 t. bronz au servit la turnarea statuii lui Lenin din Piaţa Scânteii. În 2011 în piaţa palatului a fost ridicată o nouă statuie ecvestră a regelui Carol, a sculptorului român Fl. Codre.

- manifestaţie legionară în faţa palatului în ianuarie 1941 când a avut loc rebeliunea de trei zile. Tata nu ne-a dat voie să ieşim în curte. Din septembrie 1940 ţara a avut un guvern legionar în timpul căruia au fost asasinaţi Nicolae Iorga şi Virgil Magearu. În cele trei zile ale rebeliunii au fost ucişi cca 300 oameni, majoritatea evrei şi li s-au devastat locuinţele şi prăvăliile. Garda de Fier condusă de Horia Sima a fost înfrântă de mareşalul Antonescu care pentru restabilirea ordinii a format un guvern militar.

- recepţie oferită de regele Mihai şi regina mamă Elena în sala tronului. Regina Elena a divorţat de regele Carol al II lea din cauza comportării scandaloase a acestuia. A fost înlăturat de la tron de conducătorul statului mareşalul Antonescu şi a plecat în străinătate împreună cu amanta sa Elena Lupescu cu care s-a şi căsătorit. În sept. 1940 tronul a revenit fiului său tânărul Voievod Mihai.

- fotografie document cu portrete mari atârnate pe pereţii Bibliotecii Centrale, vis-a-vis de palat. Erau regele Mihai, fuhrerul şi mareşalul Antonescu şi jos în piaţă o mare de oameni salutând cu Sieg şi Heil aceste portrete. Doamne! numai peste câţiva ani aceeaşi bucureşteni vor saluta cu acelaşi entuziasm alte portrete...

- fotografie cu una din sălile palatului devastate de bombardamentele americane din 4 aprilie 1944.200 de bombardiere au avut ca obiectiv distrugerea Gării de Nord, a palatului regal şi împanicarea populaţiei. Atunci au fost distruse sute de imobile şi şi-au pierdut viaţa 3000 de oameni în Bucureşti şi zona petrolieră Ploieşti. Ne refugiasem într-o căsuţă la marginea unei păduri şi noaptea vedeam cum din avioanele care uruiau îngrozitor bombele curgeau ca un şir neîntrerupt de biluţe luminoase spre rafinăriile de lângă Ploieşti.

- manifestaţie la care nechemaţi de nimeni zeci de mii de bucureşteni s-au adunat cu pancarte şi drapele într-o explozie de bucurie şi solidaritate în faţa palatului la 23 august 1944. Aceeaşi bucurie şi solidaritate am trăit-o la 22 decembrie 1989 de data asta cu faţa spre Comitetul Central pentru că acolo fusese puterea.

- manifestaţie de ziua regelui Mihai pe 8 noiembrie 1945 a mii de tineri studenţi şi elevi. A fost ultima manifestaţie proregalistă şi anticomunistă. Sora mea mai mare, ca toate liceencele era îndrăgostită de Mihai care era un tânăr foarte chipeş. A venit îngrozită acasă din cauză că tinerii au fost alungați violent din piaţă iar unii arestaţi de oamenii lui Petru Groza.

- o fotografie foarte simplă, simbol al schimbării ce venise: pe stâlpul unei clădiri de pe Calea Victoriei scria Trăiască regele şi alături PCR. Atunci a fost momentul de cotitură.

- fotografii cu portretele lui Gheorghiu Dej, apoi N. Ceauşescu pe zidurile palatului şi tovarăşii din CC fotografiaţi în balconul din care îşi ţineau cuvântările. Corpul Central al palatului a trecut în proprietatea Consiliului de Stat după ce au fost distruse toate însemnele regalităţii printre care şi tronul.

- am găsit printre sutele de fotografii de epocă sau mai recente, patru poze care m-au cutremurat. De data asta nu sunt secvenţe ci amintiri puternice ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri. 22 decembrie 1989. O fotografie cu palatul fumegând, alta cu un tanc în curtea palatului în care ferestrele nu mai aveau geamuri. Cel mai mult m-a răscolit una, în care doi oameni alergau prin piaţa plină de cioburi şi moloz, ferindu-se de gloanţe. A meritat?

---

VIZUALIZĂRI: 5465 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI