Muzeul de Istorie din Suceava – modern și interesant

TIPĂREȘTE

Prin municipiul Suceava am mai fost în anii din urmă, chiar ne-am cazat de vreo două ori în oraș, la Conacul Domnesc (vezi impresii) și la Casa Bucovineană (vezi impresii). Printre muzeele vizitate atunci se numără: Hanul Domnesc (vezi impresii) și Muzeul Satului Bucovinean (vezi impresii); am văzut felurite puncte istorice sau obiective religioase în timpul unor plimbări prin oraș (vezi impresii și vezi impresii).

În această primăvară, cu ocazia Întâlnirii AFA, am mers din nou în oraș cu o țintă precisă Muzeul de Istorie Suceava, parte a Muzeului Național al Bucovinei. Dacă Cetatea de Scaun o vizitasem cândva, înainte de ultimele restaurări, Sala Tronului îmi scăpase. Ei bine, aveam să o văd acum sub forma Sălii Sfatului Domnesc, refăcută în 2016.

Am ajuns repede în fața muzeului utilizând o aplicație de navigație, am găsit loc de parcare (în timpul weekendului nu se plătesc taxe de parcare). Ne aflăm în fața unei construcții impunătoare, fostul Palat al Prefecturii din perioada interbelică, o clădire cu un etaj ridicată la începutul anilor 1900. Intrăm în holul central și suntem îndrumați pe un culoar la stânga unde se află casa de bilete, magazinul de suveniruri și librăria (spațioase), garderoba.

Programul de vizitare actualizat îl puteți consulta pe site-ul web oficial (muzeulbucovinei.ro/ro/viz ... ram-de-vizitare). De reținut că în lunile iunie, iulie și august muzeul este deschis inclusiv în fiecare zi de luni. Am achitat 16 lei/persoană pentru expoziția permanentă și 4 lei/persoană pentru expoziția temporară.

Doresc să menționez de la început că am fost plăcut impresionați de felul în care arată expoziția de bază, modul modern de expunere și de selecție a pieselor valoroase, panouri interactive și proiecții, senzori de mișcare care pornesc sunete specifice spațiului prin care trecem, spoturi luminoase etc. Muzeul a trecut între anii 2014-2016 printr-o etapă de reabilitare, reamenajare și modernizare, parte a unui proiect cu finanțare europeană. Toate mijloacele moderne de expunere și de atragere a atenției asupra unor aspecte istorice consider că focusează vizitatorii asupra lucrurilor importante și reușesc să îi mențină interesați/implicați pe tot parcursul vizitei.

Urcăm la etaj unde suntem preluați de o doamnă care ne îndrumă mai întâi spre Sala Sfatului Domnesc unde vom admira o reconstituire muzeografică a acestei instituții prezente în Țările Române în epoca medievală. În varianta de dinaintea reamenajării am observat în fotografii de pe Internet că era redat un episod în care doi răzeși prezentau o jalbă în fața domnului Moldovei. De data aceasta figurinele de ceară înveșmântate în costume migălos lucrate înfățișează primirea unor soli străini din Polonia, Veneția, Rusia Kieveană, Imperiul Otoman și Ungaria, dar și din Țara Românească.  

Domnul Ștefan cel Mare stă în picioare în fața tronului, în spate este flancat de doi oșteni, iar în dreapta se află Bogdan al III-lea, urmașul la tron. Din peisaj mai fac parte Luca Arbore – portarul cetății Sucevei, o serie de înalți dregători (marele logofăt, marele vistier, marele spătar și marele vornic), Maria Voichița (a treia soție a domnului), aprodul Purice, mitropolitul Moldovei, grămăticul și tălmaciul.

Scena este interesantă, custodele pornește o înregistrare audio reprezentând un fragment din piesa de teatru „Apus de soare” de Barbu Ștefănescu Delavrancea. În timp ce ascultam cuvintele lui „Ștefan ce Mare” ne-am plimbat pe cele trei laturi ale sălii și am admirat fiecare personaj în parte (există un plan explicativ cu poziționarea fiecărui personaj). Vizitatorii pot citi un text explicativ privind rolul Sfatului Domnesc, disponibil și în alte trei limbi străine.

După vizita în Sala Sfatului Domnesc începe traseul oarecum circular prin cele 27 de săli ale muzeului. Doamna ne îndrumă spre prima încăpere și ne spune să urmăm șirul ledurilor de pe podea care marchează traseul. Nu e greu de urmat acest traseu, sălile mai mari sau mai mici se înșiră una după alta trecerea din una în alta fiind pe sub arcade, loc pe care este afișată și tematica sălii ce urmează.  

Primele 15 săli se concentrează asupra epocilor vechi și a arheologiei. Chiar din prima încăpere impactul cu tehnologia este direct: pe un perete este reprodusă o secțiune dintr-o săpătură arheologică cu stratigrafia verticală a nivelurilor de locuire. Prin sunet și imagini proiectate pe acel perete vedem cum se depun în pământ urme de locuire, obiecte de ceramică sau metal, vetre de cuptoare etc. Foarte interesantă această prezentare. Vitrinele bine luminate ne prezintă felurite piese arheologice, puține ca număr, dar reprezentative pentru culturile prezente pe teritoriile sucevene. Este perfect așa, o aglomerație de obiecte expuse ar conduce rapid la pierderea atenției. Am văzut arme și unelte, vase din ceramică, figurine antropomorfe, chiar și un atelier cucutenian pentru producerea ceramicii (reconstituire în sala 4). Urmează săli care ne prezintă ritualuri funerare, proiecții video, un ecran interactiv unde vedem de unde au venit populațiile migratoare și unde s-au așezat.

Ajungem în timpurile formării și dezvoltării Sucevei – admirăm cahle, obiecte de uz casnic, monede (chiar și o pușculiță de secol al XVII-lea), arme, piese de îmbrăcăminte (cizme din anii 1400, papuci de pe la 1500). Vedem documente vechi cu peceți imense, manuscrise și cărți de la începuturile tiparului până la Descrierea Moldovei a domnului Dimitrie Cantemir. Urmează sălile destinate epocii în care Bucovina a fost sub administrație militară austriacă – îmi atrag atenția: trăsura în mărime naturală, costumul de surugiu, stemele nobilimii bucovinene. Un interior de locuință de la începutul anilor 1900 ne introduce în atmosfera acelor ani: rochii colorate, ascultăm muzică de gramofon și chiar simțim miros de parfum împrăștiat de un ventilator pornit de senzori de mișcare.

Continuăm prin săli dedicate Primului Război Mondial și Unirii cu România, apoi una în care se prezintă vizitele regale în Bucovina (chiar o figurină cu regele Carol al II-lea), dar și momente dramatice: masacrul de la Fântâna Albă și lagărele sovietice. Ultimele încăperi abordează instaurarea regimul comunist, cultul personalității și căderea lui Nicolae Ceaușescu (este reprodusă celebra Alimentară cu sticlele specifice de lapte și „adidașii” de porc; vedem expuse uniforme școlare și rechizite, ziare și afișe de epocă).

Încheiem vizita în muzeu cu vizionarea expoziției itinerante „Corina Chiriac – Istoriile unei mari artiste” . Celebra cântăreață a donat în 2021 Muzeului Național de Istorie a României din București o întreagă colecție de bunuri aparținând familiei: acte, fotografii, discuri, trofee, rochii. Interesnt: o viață, o carieră!

Recomand din toată inima o vizită la Muzeul de Istorie din Suceava, am fost plăcut impresionat de modul modern de expunere, de selecția pieselor aflate în expoziția permanentă, de mijloacele interactive de prezentare.

Alegeri inspirate!

---

VIZUALIZĂRI: 182 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI