GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Colecţia Corneliu Baba, un Goya al României
Am nimerit destul de uşor colecţia Corneliu Baba din muzeu, cu ajutorul personalului prezent în fiecare sală. Cu toate că aveam în mână un pliant, mi-ar fi fost destul de greu să mă descurc prin cele peste 30 de colecţii ale muzeului.
Colecţia se află la etajul I al corpului principal, destul de aproape de scara de marmoră.Nu am pretenţia că aş avea cine ştie ce cunoştinţe în domeniu sau că în timpul vieţii am avut o preocupare specială pentru muzee şi expoziţii dar nu pot nega că mă impresionează frumosul sau ineditul. Colecţia Corneliu Baba face parte din a doua categorie, impresionându-mă prin dramatismul portretelor şi combinaţia de culori terne ale tablourilor.
Imediat ce am intrat în sală am admirat portretul lui G. Enescu, expus în sala Dalles în 1955 şi adus ca omagiu muzicianului la câteva luni de la moartea sa. Era perioada proletcultismului şi portretul nu a fost bine primit de oficialităţile vremii.
Urmează alte portrete, scene colective cu tematică şi la maturitate seriile de Arlechini şi Regele nebun, pictate în mai multe ipostaze. Acestea din urmă fac aluzie la viaţa care se desfăşura în acea perioadă, trecând de la bufonerie în sens de aplauzele aduse regimului comunist şi până la alinierea individului la un conducător nebun. Baba a excelat în portrete, în colecţia pe care am vizitat-o de remarcat fiind ale soţiei, al unei femei reprezentând maternitatea dar şi câteva autoportrete la vârsta senectuţii. Maniera dramatică de a picta a făcut să fie numit Goya al României. O Pieta, câteva nuduri, compoziţii precum Spaima ne pot sugera frământările sufleteşti şi neliniştile pictorului. O piesă de mobilier, o vioară şi biroul său de lucru ne introduce în ambientul în care lucra Baba. Din păcate colecţia din muzeu nu cuprinde cea mai mare parte a creaţiilor lui, acestea fiind donate de soţia artistului Muzeului de Artă din Timişoara.
S-a născut în Craiova ca fiu al unui pictor de biserici. Încă din copilărie a fost atras de pictură şi muzică. Ajuns în Bucureşti în 1926 s-a înscris dar a părăsit curând Academia de Arte Frumoase considerând-o prea convenţională. A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie pe care a absolvit-o avându-I ca profesori pe Nae Ionescu şi Tudor Vianu.
A urmat o perioadă de căutări şi deziluzii care i-au marcat întreaga existenţă. Împreună cu tatăl său a deschis în 1934 o expoziţie la Băile Herculane fiind remarcat de un om influent din Iaşi. S-a mutat în acest oraş şi a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase sub directa îndrumare a lui N. Tonitza. A rămas în Iaşi 16 ani pictând şi predând cursuri la Belle Arte. Pictura sa a fost influenţată de N. Grigorescu şi Tonitza şi dintre artiştii europeni de Goya, El Greco şi Rembrandt.
S-a remarcat prin portrete în special autoportrete, suitele de arlechini şi regele-nebun cât şi scenele sociale cerute de orânduirea comunistă. Din 1958 a devenit profesor titular al Institutului N. Gigorescu unde a format generaţii de studenţi.
După trecerea perioadei staliniste în care a trebuit să picteze în stilul realismului socialist, de la jumătatea deceniului cinci s-a aplecat asupra portretelor de ţărani, scene din răscoala din 1907, ilustraţii la romanul Mitrea Cocor a lui Sadoveanu redescoperind universul ţăranului român.
Deşi nu a avut o relaţie uşoară cu regimul comunist, lucrările sale au fost prezentate la Tokio, Bruxelles, Berlin, Cairo, Viena, New Delhi culminând cu o expoziţie personală la Bruxelles în 1964 şi una la New York în 1970. A primit Premiul de Stat pentru Artă în 1954 şi a devenit membru titular al Academiei Române în 1964. Deasemeni a fost membru corespondent al Academiei de Arte din Berlin şi Moscova şi medaliat în Leipzig, Varşovia, Sofia. A fost unul din puţinii pictori care a putut călători şi şi-a prezentat tablourile făcându-se cunoscut pe toate meridianele lumii ca Goya al României. Cu toate această expunere internaţională, majoritatea tablourilor sale au rămas în marile muzee din ţară.
Pentru a avea o imagine de ansamblu al operei sale, acordaţi-vă patru minute pentru a vedea clipul de mai jos
WEB, te rog youtube
Trimis de Michi in 11.03.20 18:22:28
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Michi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 44.44500070 N, 26.09145830 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Fără a fi, ca și d-vs, un cunoscător în ale picturii, nu pot spune că îmi place sau nu, Baba. Fotografiile din muzeu prezintă un Baba mai spre maturitate, când și-a cucerit faima. Zic eu, un neavizat.
Am avut ocazia să-l văd personal, în casa mătușii mele din București, căsătorită cu un bun prieten al său, cu care petrecea și chefuia. Ea, mătușa mea, nu prea îl agreea, zicea că făcea gălăgie mare. Dar avea multe lucrări primite de la el. Mi-a rămas și mie un desen din anii lui de tinerețe, pe care l-am donat Muzeului de Artă din Ploiești.
@mihaelavoicu: Era un răzvrătit veşnic nemulţumit dar a ştiut să se pună bine cu stăpânirea, dovadă fiind atât premiile cât şi faptul că era unul din puţinii artişti cărora li se permitea să iasă din ţară şi să-şi prezinte lucrările afară. Spre sfâtşitul vieţii a încercat o revenire ideologică prin interpretarea care se dă seriei de Arlechini şi Regel Nebun. Ca să fiu sinceră, mi-a plăcut foarte mult dramatismul figurilor faţă de portretele- fotografie ale altor pictori.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2022 După doi ani, din nou la Muzeul Colecţiilor de Artă (II) — scris în 25.06.22 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2022 După doi ani, din nou la Muzeul Colecţiilor de Artă (I) — scris în 18.06.22 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2020 Colecţia dr. Mircea şi Artemiza Petrescu şi alte exponate — scris în 19.03.20 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2020 Colecţia Hurmuz Aznavorian — cel care a murit în temniţele comuniste — scris în 17.03.20 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2020 Colecţia Simu — „nimic pentru noi, totul pentru ţară˝ — scris în 15.03.20 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Mar.2020 Palatul Romanit — scris în 07.03.20 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Dec.2013 Muzeul Colecţiilor de Artă — scris în 06.01.14 de vlado2 din BUCURESTI - RECOMANDĂ