Colecția muzeală de chihlimbar de la Colți - comoara ascunsă în Munții Buzăului

TIPĂREȘTE

Am plecat de la Complexul rupestru Aluniș mulțumiți că am putut admira acest interesant obiectiv de pe raza județului Buzău și am coborât încet cu mașinile către localitatea Colți pentru a vizita și celălalt obiectiv unde ne propusesem să ajungem – Colecția muzeală de chihlimbar de la Colți, secție externă a Muzeului Județean Buzău. Pe drum am oprit într-o porțiune mai largă pentru a face câteva fotografii în mijlocul naturii sălbatice din această parte a județului nostru.

Ajunși la Muzeul Chihlimbarului, am parcat mașinile pe marginea drumului, ceva mai sus de obiectivul nostru, apoi am luat aparatele fotografice și ne-am îndreptat către poarta de acces în curtea muzeului.

Înainte de a realiza o prezentare a vizitei noastre la acest obiectiv, cred că ar fi potrivit să scriu câteva informații despre chihlimbar, culese din diverse surse de-a lungul ultimelor săptămâni: chihlimbarul este considerat o piatră prețioasă (după unii) ori semiprețioasă (după alții) și nimeni nu poate spune în ce cantități s-ar găsi acesta în natură. Ceea ce rămâne însă stabilit este faptul că acest chihlimbar este, de fapt, o rășină fosilă provenită din unele specii de pin, având uneori culoarea galbenă precum mierea ori precum ceara, iar alteori fiind brun-roșcat sau verde-negru. Chihlimbarul se topește la 300 de grade și arde cu flacără, iar în contactul cu anumiți solvenți organici se poate dizolva. Din această cauză, chihlimbarul este considerat o piatră moale, iar persoanele care poartă unele bijuterii realizate din chihlimbar ar face bine să le scoată înainte de a le aduce în contact cu diverse produse destinate curățeniei.

Un alt lucru ce mi s-a părut interesant și a cărui confirmare aveam s-o găsesc în interiorul muzeului este faptul că în chihlimbar, spre deosebire de alte pietre prețioase, se pot găsi resturi de pământ, scoarță de copac sau chiar diverse insecte rămase captive. Cam atât despre chihlimbar, să vizităm muzeul dedicat lui...

Colecția muzeală de chihlimbar de la Colți, renumită prin unicitatea sa, este adăpostită într-o clădire realizată în stil popular în perioada 1973-1975, expoziția propriu-zisă fiind deschisă la data de 14 iunie 1980, după ce timp de aproximativ un an de zile Muzeul Județean Buzău a achiziționat numeroase bucăți de chihlimbar de la localnici. Clădirea se vede foarte bine din drumul principal, fiind amplasată pe partea stângă a drumului de acces în localitate dinspre Pătârlagele. Clădirea este o construcție cu etaj, înconjurată de câțiva brazi falnici care sporesc farmecul acestui obiectiv; partea inferioară este realizată din pietre zidite meșteșugit, iar etajul este îmbrăcat în lemn, având o prispă primitoare, la fel ca multe dintre locuințele din zonă. În partea dreaptă la parter se află un magazin de suveniruri, pe care am ales să îl vizităm la final.

Am urcat cele câteva trepte din curte până la clădirea muzeală, apoi am ajuns la etaj pe o scară cimentată aflată în stânga clădirii. Pe ușa de la intrare am găsit afișate informații referitoare la prețul unei vizite aici: 6 lei/persoană, iar pentru grupurile organizate 3 lei/persoană. Taxa pentru fotografiere este de 20 de lei, iar taxa pentru filmare este de 30 de lei. În ceea ce privește programul, muzeul este deschis de miercuri până duminică între orele 10.00 și 17.30, luni și marți obiectivul fiind închis.

Am intrat în muzeul propriu-zis, am observat că este format din trei încăperi și, pentru că nu eram singurii vizitatori, ne-am alăturat persoanelor ajunse aici înaintea noastră, ascultând cu atenție explicațiile muzeografei. Am aflat astfel că chihlimbarul se mai numește rumanit sau ambră, aceasta din urmă fiind o denumire populară românească care înseamnă, de fapt, ”lacrimile pământului”. Pentru că chihlimbarul se mai găsește și prin alte locuri din lume, acesta mai este cunoscut ca succinit (chihlimbarul de Baltica), simetit (chihlimbarul sicilian), burmit (chihlimbarul din Burma Superioară) sau valchovit (rășinele fosile din Moravia).

Muzeografa ne-a mai precizat că chihlimbarul este cunoscut încă din antichitate, fiind folosit pentru confecționarea diverselor amulete. De altfel, în tradiția populară se consideră și în zilele noastre că chihlimbarul aduce noroc și te apără de duhurile rele.

Urmărind cu atenție informațiile prezentate, am fost invitați în camera din partea stângă să observăm diverse obiecte utilizate în procesul de extracție și prelucrare a chihlimbarului. Am putut vedea aici un polizor pentru lustruirea obiectelor de chihlimbar, lămpașe de mină având dimensiuni diferite, ciocane, târnăcoape sau lopeți cu ajutorul cărora căutătorii de chihlimbar ajung la comoara mult dorită. În câteva vitrine am putut admira niște bucăți de lemn fosil și scoici fosile; două roci conțineau impresiuni de pește, iar o bucată de marmă sarmațiană prezenta o urmă importantă de coadă de pește; așadar, dovezi clare că în această zonă a fost cândva o mare. Pe pereții încăperii sunt expuse panouri informative, dar și imagini care prezintă schiturile rupestre din zona Nucu – Bozioru – Aluniș.

Am fost apoi conduși către încăperea din partea dreaptă, urmând ca expoziția centrală să o vizităm la final. În camera din dreapta am găsit o expoziție de flori de mină. Am putut vedea aici bucăți de calcită, pirită, cuarț floral cu depunere de fier, barită, marcasită sau rodonit. Aceste flori de mină sunt aduse aici din diverse locuri din țară, iar expoziția, deși are dimensiuni reduse, ne-a amintit de Muzeul de flori de mină din localitatea prahoveană Cheia, pe care l-am vizitat anul trecut (vezi impresii). Într-un colț al încăperii se află expuse într-o vitrină mai multe bucăți de chihlimbar neprelucrat, unele dintre acestea conținând resturi de scoarță de copac.

Încăperea centrală, cea în care intri inițial dar pe care noi am vizitat-o la final, ni s-a părut a fi și cea mai interesantă. De ce? Deoarece aici am putut admira numeroase bucăți de chihlimbar neprelucrat, găsite în zona Colți având dimensiuni și nuanțe diferite. Am văzut și câteva șiraguri de mărgele realizate din chihlimbar prelucrat, iar piesele cele mai importante din intreaga expoziție le-am putut admira într-o vitrină amplasată în partea centrală a încăperii: două bucăți mici de chihlimbar cu incluziuni pământoase, un set de bijuterii din chihlimbar oferite în dar Elenei Ceaușescu de către locuitorii din zonă în anul 1987 și o bucată de chihlimbar neprelucrat de dimensiuni impresionante: aceasta cântărește 1857 grame!

Admirând piesele din colecția de chihlimbar, am mai reținut din spusele muzeografei și faptul că exploatarea organizată a chihlimbarului din România s-a făcut doar în această zonă. Astfel, în anul 1828 trupele rusești aflate în Țările Române încearcă o exploatare de scurtă durată. O altă exploatare scurtă realizată în cadru organizat se face în anul 1865 cu ajutorul localnicilor, sub îndrumarea a doi subprefecți de Buzău. În anul 1920 începe în zonă cea mai amplă exploatare organizată, efectuată în 39 de puncte sub atenta coordonare a inginerului Dumitru Grigorescu, acesta obținând împrealabil concesionarea terenului din zonă. În această perioadă s-au extras din zonă cantități mari de ambră: în anul 1923 s-au descoperit 67 de kilograme de chihlimbar, în anul 1924 s-au extras 130 de kilograme, iar anul următor încă 120 de kilograme. Inginerul Dumitru Grigorescu este încurajat de rezultatele obținute și își extinde concesiunile asupra pământurilor din zonă însă, după moartea sa accidentală survenită în anul 1935, exploatările continuă cu întreruperi până la 3 februarie 1948, dată la care Ministerul Minelor din România decide oprirea definitivă a lucrului. În timp, prin frumusețea sa, rumanitul devine tot mai scump și căutat.

Am mai reținut și faptul că localnicii mai găsesc și astăzi bucăți de chihlimbar în zonă, acestea rămânând la suprafață mai ales după vreo ploaie puternică, atunci când șuvoaiele de apă curg de pe culmile din zonă. Deși afară plouase destul de serios mai devreme, nu am fost tentați să plecăm la vânătoare de comori, ci eram mulțumiți să ajungem cu mașinile întregi până la Pătârlagele.

Am părăsit muzeul propriu-zis după ce am achitat tariful de intrare și o taxă fotografică (am ales să fac eu poze pentru a le putea posta apoi aici pe site) și am coborât la magazinul de suveniruri. Aici am găsit coliere, brățări, precum și pandantive de dimensiuni diferite realizate din chihlimbar. Prețurile începeau de la 25 de lei pentru un pandantiv micuț și ajungeau până la 600-700 de lei pentru un colier realizat din chihlimbar natural.

Am ieșit apoi în curtea obiectivului și am realizat mai multe fotografii, pentru a ne aminti și peste ani că noi am fost acolo, la Colecția muzeală de chihlimbar de la Colți.

Drumul la întoarcere l-am parcurs cu grijă și am reușit să ieșim cu bine în DN 10, de unde a fost apoi floare la ureche să ajungem fără probleme acasă. Cine știe, poate că și chihlimbarul pe care l-am admirat mai devreme ne-a purtat noroc și ne-a ajutat să parcurgem cu bine drumurile anevoioase din zona Colți-Aluniș :)

În încheiere, vă recomand să vizitați atât Complexul rupestru Aluniș, cât și Colecția muzeală de chihlimbar de la Colți, însă mare atenție la drumurile din zonă! Oricum, cu puțină grijă puteți ajunge și veți descoperi două obiective interesante aflate într-un cadru natural deosebit. Totuși, până la o eventuală vizită în zonă, vă invit să vedeți câteva dintre fotografiile realizate de noi acolo!

Călătorii plăcute în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 6409 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI