Muzeul Chihlimbarului - Colți

TIPĂREȘTE

De la Berca, de la fosta mănăstire-cetate astăzi doar un schit - Schitul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavril" - cu o frumoasă biserică, ne îndreptăm spre comuna Colți pentru că vrem să vizităm Muzeul Chihlimbarului și să aflăm de ce chihlimbarul de la Colți este cel mai valoros din lume.

Pentru noi drumul a fost scurt, de numai 17 km. De la Buzău, pe DN10 Buzău-Brașov, prin Cislău, Pătârlagele, apoi pe DC69 până la Colți sunt aprox. 70 km.

Până a ajunge acolo, în autocar, ghidul ne-a povestit despre chihlimbarul de la Colți și prima mină deschisă în anul 1927 de inginerul Dumitru Grigorescu, despre perioada de înflorire a extragerii chihlimbarului, în Colți existând opt mine care ulterior au fost închise (ultima în 1948), dar și despre bijuteriile din chihlimbar de Colți ale Elenei Ceaușescu sau pipa de chihlimbar dăruită lui Stalin de Gheorghe Gheorghiu-Dej, în 1951.

La nord-est de satul Colți, lângă drumul care leagă localitatea de satul Aluniș, o suprafață de 2,52 ha aflată la poalele Masivului Ivănețu (altitudine 500-600 m), a fost declarată arie protejată de interes național - rezervație de tip geologic și paleontologic.

Aici s-au descoperit roci de chihlimbar (ambră galbenă) de o valoare deosebită. Paleta de culori cuprinde nu mai puțin de 160 de culori și nuanțe predominant închise, de la roșu până la negru. Unele dintre acestea au un bogat conținut de resturi fosile - insecte, reptile, pene de păsări, peri de animale.

Se știe că, inițial chihlimbarul era colectat din albiile râurilor fiind adus de ape sau scos la suprafață de ploile abundente. Cu referire la chihlimbarul din zonă, prima atestare documentară datează din 1578 când Mihnea Vodă, împreună cu soția sa, donează Bisericii din Aluniș o ușă încrustată cu bucăți de chihlimbar. Mult mai târziu (în 1837) alte documente amintesc de contele rus Demidov care străbătea Valea Sibiciului și Valea Boului în căutare de chihlimbar. În 1828-1834 chihlimbarul se exploata rudimentar, primele ateliere de prelucrare apărând pe la mijlocul sec. XIX. Exploatarea organizată, la scară largă, a început în prima jumătate a sec. XX, inițiatorul acesteia fiind inginerul Dumitru Grigorescu. Perioadele 1947-1950 și 1980-1983 reprezintă ultimele perioade de exploatare industrială a chihlimbarului de Colți.

În 1979 Muzeul Județean Buzău a demarat operațiunea de achiziționare a unor piese de chihlimbar, dar și a unor obiecte etnografice din comuna Colți în vederea organizării Colecției muzeale Colți, colecție deschisă publicului în anul următor. Expoziția etala peste 270 de piese brute și prelucrate, cea mai mare - de 3,45 kg - fiind considerată cea mai mare pepită de chihlimbar din lume. În satul Colți, într-o casă construită în stil popular în 1973-1974, a fost amenajat Muzeul Chihlimbarului ca secție externă a Muzeului Județean Buzău.

La 6 martie 2000, prin Legea nr. 5 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate, rezervația "Chihlimbarul de Buzău" a fost declarată arie protejată.

Vizita la Muzeul Chihlimbarului - Colți

Alături de școala din sat, chiar la drum, umbrită de brazi falnici, dincolo de o poartă mare, din lemn, se află clădirea care adăpostește Muzeul Chihlimbarului - Colți. Cu parter din piatră, cu etaj și cu pridvor mare, din lemn, construcția în stilul arhitectonic specific zonei, înălțată special pentru muzeu, se încadrează perfect în peisaj.

Muzeul Chihlimbarului - Colți este singurul de acest fel din România. Programul de vizitare este: în sezonul rece (1 octombrie - 30 aprilie) de Miercuri până Duminică între orele 9.00-17.00, iar în sezonul cald (1 mai - 30 septembrie) de Miercuri până Duminică între orele 10.00-18.00. Luni și Marți muzeul este închis.

Prima noastră oprire a fost la micul magazin cu broșuri și suveniruri unde am achitat taxa de vizitare (7 lei/persoană) și de unde am fost preluați de doamna ghid local care ne-a condus în încăperea alăturată, de la parter. În afară de două panouri mari reprezentând peretele nordic și cel sudic al Grotei Fundu Peșterii din satul Nucu - Bozioru, precum și de alte două panouri, mai mici, cu succinte informații, în această încăpere nu este nimic altceva de văzut. Aici ghida își începe prezentarea insistând poate prea mult asupra amănuntelor.

Grota Fundu Peșterii este considerată cea mai valoroasă dintre așezările rupestre ale ansamblului religios Aluniș - Nucu - Ruginoasa. Se află la 2 km nord-vest de satul Nucu, comuna Bozioru și la 3 km de satul Aluniș, comuna Colți. La Muzeul Chihlimbarului - Colți, în sala dedicată Grotei Fundu Peșterii, aflăm că "Potrivit ultimelor studii, mica peșteră ar fi servit, în perioada preistorică, inițierii elitelor războinice, trecerii spre maturitate a tinerilor care urmau să devină mari luptători, reprezentând un fenomen foarte rar, ce nu-și găsește pereche printre cele aproximativ 12.000 de grote înregistrate în România. Arta parietală rupestră efectuată aici se evidențiază printr-o mare varietate de reprezentări, o adevărată arhivă istorică și de artă, toate realizate prin gravare, circa 140 păstrate, majoritatea arme, îndeosebi pumnale, reprezentările de arme fiind unice nu doar în România și chiar în sud-estul Europei.

Grota prezintă și urme ale unor practici creștine, ulterior ea fiind populată de mai multe generații de pusnici și călugări. "

Nici sala care etalează în vitrine colți și oase ale unor animale preistorice nu a prezentat vreun interes pentru mine pentru că îmi doream să văd chihlimbar în formă brută sau prelucrat, oricum, numai chihlimbar să fie! Acesta era motivul pentru care venisem la Muzeul Chihlimbarului.

Încăperile de la etaj, dedicate extragerii și prelucrării chihlimbarului, precum și prezentării chihlimbarului prelucrat, au suscitat mai mult interes din partea noastră, a tuturor.

Acolo am aflat că, în 1903, Gheorghe Munteanu-Murgoci, geolog și mineralog român, în lucrarea sa de doctorat "Zăcămintele succinului din România (chihlimbar, romanit) ", a demonstrat că romanitul (tipul de chihlimbar specific Întorsurii Buzăului) unic în lume prin culoarea sa întunecată, este chihlimbar și nu tămâie, așa cum s-a crezut o bună perioadă de timp.

Chihlimbarul de la Colți, cu o vechime de 40-60 milioane de ani, în forma sa brută, în culori de la negru-opac până la negru-verzui sau negru-gălbui, de la cafeniu sidefat până la galben strălucitor, poate fi văzut în fragmente mici, etalate în vitrine, pe suporturi de sticlă. Piesa principală este însă un bulgăre de 1,857 kg descoperit de un localnic la râu, în urma unei ploi. Privind atent, în multe dintre fragmentele expuse poți identifica fosile animale sau vegetale.

Pe lângă cele enumerate, în sălile muzeului pot fi văzute unelte folosite la extragerea și prelucrarea chihlimbarului (ciocan, lămpaş, târnăcop, strung din lemn), o pungă din piele în care proprietarul păstra în casă bucățele de chihlimbar în credința că-i va apăra familia, precum și documente și fotografii care ilustrează activitatea de prospectare, exploatare şi prelucrare a chihlimbarului. Bijuteriile etalate în vitrine - inele, cercei, pandantive, broşe, şiraguri - au fost cele mai admirate de partea feminină a grupului nostru.

Dacă cineva este interesat să achiziționeze un suvenir din chihlimbar de la Colți, pot informa că așa ceva nu se găsește la micul magazin al muzeului. Când am întrebat, doamna de acolo mi-a sugerat să încerc la căsuța de lemn din parcare. Am fost, am văzut, dar nimic nu era pe placul meu.

Nu trebuie să uit a menționa sala în care sunt etalate florile de mină. Sunt exponate frumoase, bine puse în valoare, interesante pentru cei care încă nu au văzut așa ceva.

De asemenea, demn de menționat este și faptul că în stânga casei-muzeu, în scopuri exclusiv turistice, se află o mină. Nu ni s-a amintit despre ea și nu am văzut decât întâmplător intrarea ferecată.

Din alte surse

Ca fapt divers, dar în strânsă legătură cu chihlimbarul și povestea lui, trebuie să amintesc faptul că perioada de strălucire a chihlimbarului a fost în vremea regalității, atunci când chihlimbarul era la mare preț. La Expoziția Universală de la Paris, în 1867, România și-a ales ca simbol - alături de "Cloșca cu puii de aur" - și o bucată de chihlimbar brun cu reflexe verzui, o varietate unică, veche de peste 30 milioane de ani. Succesul a fost pe măsura exponatelor, România obținând medalia de aur.

Tot ca fapt divers, consemnăm că tot la Paris, în 1932, inginerul Dumitru Grigorescu, cel care prelucra industrial chihlimbarul, a oferit reginei Angliei un medalion de chihlimbar în care erau conservate insecte.

În încheiere

Când am terminat vizita la Muzeul Chihlimbarului - Colți am plecat și entuziasmată și dezamăgită. Entuziasmată pentru că am vizitat un loc în care de mult voiam să ajung și dezamăgită de atitudinea doamnei ghid.

În prima încăpere, o expoziție de fotografie, cu panouri de prezentare a Grotei Fundu Peșterii din satul Nucu - Bozioru, văzându-mă că vreau să fotografiez (eram singura cu aparat foto într-un noian de telefoane care fotografiau) mi-a spus: "Pozele se plătesc! " Nu văzusem afișată nici o taxă de fotografiere, dar, pentru că ceilalți pozau cu telefonul, m-am conformat, am închis aparatul foto și am pozat cu telefonul tot ceea ce am vrut și cât am vrut. Cred că îmi înțelegeți frustrarea. Pozele făcute cu telefonul nu sunt tot poze? Care este diferența dintre o poză făcută cu telefonul și una făcută cu aparat foto, neprofesional și fără bliț?

---

VIZUALIZĂRI: 1458 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI