Muzeul Jaquemart-André, chintesenţa rafinamentului francez

TIPĂREȘTE

Auzisem de mai mult timp de muzeul Jacquemart-André, considerat o bijuterie a muzeelor pariziene, dar până acum nu a fost timp să-l vizităm. Se află în centrul Parisului pe bulevard Haussmann. Nr. 158 şi se ajunge la el cu metro 9 sau 13, staţia Miromesnil. Costul biletului de intrare este de 14 eu. Clădirea în care se află muzeul este un hotel (palat) particular care a aparţinut colecţionarilor de artă Eduard André şi soţiei sale Nelie Jaquemart. Aparţinând unei familii de bancheri foarte bogaţi, amatori de artă, Eduard André, fost ofiţer în garda lui Napoleon al III lea, a achiziţionat în 1868 o parcelă de teren de 5700 mp. pentru exorbitanta sumă de 1520000 franci. În acest loc avea să se taie bulevardul Haussmann.

Aici a construit un palat neoclasic pe care, împreună cu soţia sa, pictoriţă, au hotărât să devină un viitor muzeu. Graţie cunoştinţelor sale în domeniul artei Nelie a atras un număr mare de specialişti şi a reuşit ca în 1892 să inaugureze muzeul la etajul I al clădirii. Muzeul reunea opere ale unor pictori italieni şi francezi celebri cât şi sculpturi din sec. XV-XVI. În 1894 André a murit lăsându-şi soţia continuatoare a operei sale de achiziţie a lucrărilor artistice remarcabile. Pentru a fi sigură că scopul iniţial al hotelului şi al colecţiilor nu va fi deturnat, la moartea sa în 1912, Nelie l-a lăsat cu legat Institutului Francez cu condiţia de a rămâne un muzeu deschis publicului.

Astăzi muzeul Jaquemart-André este al treilea muzeu particular din Paris conţinând peste 5000 de opere dar primul în ceea ce priveşte valoarea lor. Am intrat în muzeu printr-o galerie cu sculpturi din care se deschidea Curtea de Onoare. Curtea este mărginită de un zid în semicerc cu arcade şi firide. În centru este străpuns de un arc care permite accesul maşinilor. Parcarea era dimensionată pentru 13 maşini iar grajdul pentru 14 cai de promenadă sau de tracţiune.

Faţada hotelului este ornată cu patru coloane ionice. Se urcă o scară cu câteva trepte largi străjuite de doi lei impozanţi şi două lampadare. Odată intraţi în vestibul, în partea dreaptă se află cafeneaua Jaquemart-André frecventată de elita Parisului dar şi de turiştii care-şi permit preţurile şi la stânga intrarea în muzeul propriu-zis. Din tabloul de pe peretele de la intrare ne privea Eduard André. Am străbătut anticamera numită şi Salonul de pictură care era o sală de aşteptare pentru pictori şi oameni de afaceri în domeniul artei. Aici sunt reunite picturi de marcă cum este Piaţa San Marco de Canaletto, portretul marchizei D´Antin de Nattier şi altele. Mobilierul este din perioada Louis Quinze.

După ce am străbătut câteva săli cu picturi clasice, am intrat în Marele Salon Acesta este salonul în care soţii Jaquemart-André îşi primeau invitaţii. Are un perete rotund cu ferestre înalte şi înguste cu draperii bogate. Mobilierul este stil Regence. Salonul putea comunica prin uşi glisante acţionate hidraulic cu Salonul de pictură.

Salonul de muzică este piesa în care se organizau concerte pentru invitaţi. Era dotat cu o orgă foarte valoroasă, pian şi estradă pentru orhestră. În timp s-a renunţat la mobilier, salonul fiind reamenajat pentru a face loc tablourilor. După ce am traversat Salonul fumoar am intrat în Grădina de iarnă, care a fost construită după moda englezească. Într-o verandă acoperită, cu ferestre mari care asigurau lumină plantelor aici cresc: palmieri, portocali, plante exotice, etc. Statui clasice completează acest loc de vis. Revista Illustration din acele timpuri a scris că numai un suveran sau bancher îşi poate permite asemenea minune.

Scara interioară în spirală cu bogate ornamentaţii duce la etaj unde sunt colecţiile de artă. Sunt colecţii de pictură franceză, italiană, olandeză, flamandă, sculpturi şi mobilier din sec. XVI-XVIII. În dreptul scării se află enorma fresca a lui Tiepolo, reprezentând primirea lui Henric al III-lea de către Dogele Veneţiei. Tot de-a lungul scării sunt expuse tapiserii bogate. Vizitând colecţiile am văzut: Fecioara cu pruncul de Bellini, podul Rialto de Canaletto, martiriul lui San Sebastian de Donatello, Ecce Homo de Mategna, câteva pânze de Rembrandt, picturi de Van Dyck, David, Fragonard, Elisabeth Vigee-Lebrun, etc.

După ce am străbătut sălile de artă ale muzeului am coborât şi am vizitat Apartamentele private ale familiei Jaquemart-André. Este prezentat dormitorul lui Nelie stil Empire cu tapiţeria din satin ecru, baldachin şi un paravan japonez, camera de lucru a lui Andre pe peretele căreia se află portretul său iar pe şemineu bustul soţiei, dormitorul lui Andre redecorat de soţie după moartea sa. Mobilierul din dormitor este îmbrăcat în satin de culoarea piersicei şi comunică cu sufrageria familiei. Este expus un serviciu de masă din porţelan manufacturat la Sevres. Ultima încăpere vizitată este atelierul de pictură a lui Nelie care se pare că nu a fost folosit din cauză că ea a părăsit pictura dedicându-se şi continuând proiectul acestui rafinat şi superb muzeu.

Am fotografiat cât am putut de mult şi din fericire am putut identifica multe din pozele postate. Sperând că veţi avea răbdarea să le priviţi (aşa imperfecte cum sunt), poate cei care vor vizita Parisul se vor hotărâ să aloce câteva ore rafinatului muzeu Jaquemart-André.

---

VIZUALIZĂRI: 2314 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI