Domul Invalizilor și Muzeul Armatei

TIPĂREȘTE

Într-un circuit ca cel pe care l-am făcut noi în vara anului 2024 - Circuit Paris și Valea Loarei - cu atât de multe obiective de vizitat în doar 8 zile, cât credeți că am alocat explorării Parisului? Doar o singură zi - a șasea din programul nostru. Turul de oraș în Paris a fost, de fapt, o mare fugăreală, dar cine nu se plânge de plimbările pietonale - lungi și obositoare - atunci când se aventurează ca turist în capitala Franței?

Arcul de Triumf, Hôtel du Ville - Primăria cu larga ei piață, Luvru - cu imensitatea de construcții frumos decorate și cu ridicola piramidă din centrul curții interioare, Catedrala Notre-Dame atunci încă în reconstrucție, îmbrăcată de schele, Île de la Cité - insula situată pe Sena, legată de oraș prin cele 9 poduri, Turnul Eiffel - faimoasa construcție de oțel, simbolul Franței... toate au fost admirate doar din exterior.  

Aproape de finalul acestei alergături, iată că ajungem la Hôtel des Invalides - numit în mod obișnuit Les Invalides, un complex de clădiri cu muzee și monumente, toate legate de istoria militară a Franței. Am fost invitați să vizităm Musée de l'Armée și Dôme des Invalides, ba chiar ni s-a acordat și suficient timp pentru aceasta. Dacă acceptam sau nu... era la latitudinea noastră. Nefiind un obiectiv inclus într-o excursie opțională - una din cele programate și achitate din țară - s-a constituit un grup de amatori. Dacă grupul era mai mare de 10 persoane, beneficiam de taxa de acces pentru grup - 12 euro/persoană. Altfel, individual, taxa de acces este de 15 euro/persoană, taxă unică pentru vizitarea tuturor muzeelor din Hôtel des Invalides - Domul Invalizilor, Biserica Saint Louis a soldaţilor, Muzeul Armatei și toate expozițiile temporare.

Vizita noastră nu s-a mai făcut în grup. Fiecare, cu biletul asupra lui, și-a început turul așa cum a crezut de cuviință.  

Tot aici trebuie să spun că înainte de a intra în Curtea de Onoare, câțiva tineri jandarmi fac un control la bagajele de mână pe care le avem asupra noastră. Micul meu pet cu apă (de numai 0,25 l) a stârnit interesul unei tinere jandarmerițe care l-a analizat cu meticulozitate. Acolo, vigilența este la cote maxime. Doar suntem la Paris și vrem să pătrundem într-un obiectiv militar.

În Curtea de Onoare, de o parte și de alta sunt construcții cazone, sunt tunuri foarte vechi, din sec. XVII, iar deasupra unei intrări, într-o nișă, observăm statuia lui Napoleon Bonaparte. Mai observăm curioase cadrane solare, o lucarnă decorată cu cap și labe de lup și - aliniate - multe piese de artilerie franceze și străine din sec. XV-XIX.

Hôtel des Invalides și Domul cu Biserica Saint Louis au fost construite în perioada 1670-1720, în timpul lui Ludovic al XIV-lea care a decis înfiinţarea unui așezământ cu spital şi azil pentru veteranii răniți în război. Se spune că în prima sută de ani de la înființare, Hôtel des Invalides a găzduit şi a tratat 115.000 de răniţi. Sobră asemenea oricărei clădiri de cazarmă, clădirea este totuși împodobită deasupra intrării cu un basorelief înfățișându-l pe Ludovic al XIV-lea călare.  

Dôme des Invalides - Domul Invalizilor

Domul Invalizilor este de fapt domul Bisericii Saint Louis. Aici se oficiau slujbe pentru familia regală. În capela soldaţilor, la slujbe, aveau acces militarii de toate gradele, precum și populația civilă.  

Din tot complexul muzeal, Domul a fost primul obiectiv pe care am ales să-l vizitez. Pe o scară largă, din marmură, intrarea se face direct la primul etaj. Domul este o construcţie pătrată, cu două etaje, în mijlocul căreia se află o zonă circulară acoperită cu o cupolă aurită. Construită în 1676, operă a arhitectului Jules Hardouin-Mansart, cupola a fost executată după proiectul lui Libéral Bruant, cel care a proiectat și Hôtel des Invalides. Construcţia Domului a fost finalizată în 1708. Decorațiunile acoperișului - motive florale aurite - de o rară frumusețe, se văd de la mare distanță strălucind pe fundalul albastru al cerului. Se spune că în 1989, la 200 de ani de la revoluţia franceză, domul a fost reacoperit cu foițe de aur (vreo 550.000 la număr, echivalând cu 12 kg de aur). Deasupra cupolei, o săgeată tot aurie suie către cer până la înălţimea de 107 m.  

Pictorul Charles de la Fosse a decorat cupola cu cei patru evanghelişti, dar și cu Saint Ludovic prezentând sabia lui Hristos. Încăperea circulară are în jur patru capele dispuse în formă de cruce greacă. De la balconul primului etaj, și el circular, se vede sarcofagul în care zac rămășițele pământești ale lui Napoleon Bonaparte. Coborârea în criptă se face pe o scară largă la capătul căreia, deasupra intrării flancată de două statui, citim o frază din testamentul împăratului exilat: 'Doresc ca cenușa mea să odihnească pe malul Senei, în mijlocul poporului francez pe care l-am iubit atât de mult'.

Din porfir roşu adus din Finlanda, sarcofagul este susținut de un soclu de granit verde provenind din munţii Vosges. Se spune că relicvele lui Napoleon odihnesc în şase prețioase sicrie - din zinc, mahon, plumb (două), abanos şi stejar - așezate unul în interiorul celuilalt.

În jurul sarcofagului sunt douăsprezece statui clasice simbolizând Victoria. Galeria circulară este decorată cu basoreliefuri în marmură albă care înfățișează scene din bătăliile purtate de Napoleon și de armatele sale. În criptă descoperim o statuie care îl prezintă pe Napoleon ca împărat roman.

În mausoleu, în apropierea sarcofagului lui Napoleon Bonaparte, au fost depuse și rămăşiţele fiului său - Napoleon II, regele Romei. Fiul lui Napoleon și al celei de-a doua soții - Maria Luiza de Austria - a murit la Viena, la vârsta de 20 de ani, iar rămășițele lui pământești au fost depuse aici în 1940.

Domul Invalizilor este necropolă a marilor generali și a altor personalități ale Franței din mai multe perioade istorice: Vauban - general din sec. XVII, Turenne - comandantul armatei franceze în Războiul de 30 de ani, Duroc - general de divizie în războaiele napoleoniene, Leclerc - cumnatul lui Napoleon, Bertrand - aghiotantul său, Kleber - erou în campania din Egipt, mareșalul Foch și mareșalul Lyautey - comandanți în Primul Război Mondial, Roger de Lisle - autorul imnului naţional francez Marseillesa. Cei doi fraţi ai împăratului - Joseph şi Jerome, își dorm și ei somnul de veci tot aici.

Nu vreau să intru în detalii istorice pentru că nu acesta este scopul articolului pe care mă străduiesc să-l scriu. Despre Napoleon Bonaparte sunt scrise multe file de istorie, eu însămi recitind câteva dintre ele în scopul documentării suplimentare. Legat de moartea lui, pentru că vorbim despre Domul Invalizilor, adaug pentru cei care încă nu au aflat, că Napoleon Bonaparte și-a trăit ultimii ani din viață - perioada 1815-1821 - în exil, pe insula Sf. Elena din Atlanticul de Sud, în largul coastelor Africii. Acolo a şi murit. A fost adus în țară mult mai târziu, în 1840. Insula Sf. Elena fiind posesiune engleză, pentru deshumare erau necesare aprobări speciale din partea guvernului britanic.

La 15 decembrie 1840, la Paris, în prezența unei numeroase asistențe, a avut loc înmormântarea cu onoruri militare a lui Napoleon. Pentru că lucrările la Dom nu erau finalizate, sicriul a fost depus în Capela Saint Jérôme, unde a rămas până în 1861. Când mormântul lui Napoleon, proiectat de Louis Visconti, a fost finalizat, în timpul domniei lui Napoleon al III-lea, rămășițele pământești ale lui Napoleon Bonaparte și-au găsit - în sfârșit - odihna veșnică într-un sarcofag așezat în cripta de sub cupola din Dôme des Invalides.

Biserica Saint Louis a soldaţilor, prima biserică din Hôtel des Invalides, astăzi Cathédrale Saint-Louis-des-Invalides, datează de la începutul construirii complexului, din 1679. Așa cum spuneam, în această biserică se oficiau slujbe pentru toți militarii. Cei care au timpul și răbdarea pentru a o vizita, vor vedea aici copia unei celebre sculpturi - Hrisos în mormânt - lucrare a lui Holbein cel Tânăr, realizată în 1521. De asemenea, pot vedea o orgă din sec. XVII, precum şi o colecţie de vechi drapele.

Aș fi vrut să mai rămân în Dôme des Invalides. Totul îmi plăcea - artă, multă artă, și mai multă istorie... nu era aglomerat, era liniște și răcoare, dar... mai erau încă multe altele de văzut.

Musée de l'Armée - Muzeul Armatei 

Inaugurat în 1905 prin unificarea a două muzee - Muzeul Artileriei și Muzeul de Istorie a Armatei - se spune că Musée de l'Armée din Paris este unul dintre cele mai complexe din lume. Poate! Nu am latitudinea să apreciez, dar pot spune că Muzeul Militar din București - Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I" - mie mi-a plăcut mai mult.

Musée de l'Armée din Paris păstrează o impresionantă colecție de istorie militară înglobând mai mult de 500.000 de obiecte datând dintr-o lungă perioadă de timp (din epoca bronzului și până în zilele noastre), practic purtând vizitatorul prin întreaga istorie a Franței.  

Colecţia de armuri medievale și arme de tot felul, provenind din diverse perioade istorice, uniforme de la cele feudale până la cele din Primul Război Mondial... Una dintre pălăriile purtate de Napoleon, sabia cu care a luptat la Austerlitz și alte obiecte personale, reconstituirea camerei în care marele împărat și-a dat obștescul sfârșit, chiar și Vizir, calul arab al lui Napoleon, o cuirasă de carabinier, uniforma de paradă a mareșalului Regnaud de Saint-Jean d’Angély... Picturile cu scene de luptă, cu tineri soldaţi răniţi sau uciși, portretele și busturile împăratului şi ale generalilor săi, toate vorbesc despre importante momente din istoria Franţei. Perioada celor două războaie mondiale este reprezentată de tunuri, de o stație de emisie-recepție, de veșminte ale deportaților politici, etc...

Bineînțeles, și această parte a complexului muzeal a fost vizitată tot fără ghid și tot fără însoțitori din grupul meu. Doar cu aparatul de fotografiat care încerca să surprindă și să rețină mai mult decât pot reține ochii și mintea mea. Neavând ghid, nici audioghid, mă străduiam să descifrez notițele din dreptul fiecărui exponat (doar în franceză și engleză). Nu sunt mulțumită de calitatea fotografiilor pe care le-am făcut. Multe dintre ele, mai ales cele care prezintă exponate păstrate în vitrine, nu cred că ar merita arătate și altora.  

Musée de l'Ordre de la Liberation - Muzeul Ordinului Eliberării găzduit de Hôtel des Invalides mi-a luat destul de mult timp. Muzeul este dedicat Ordinului Eliberării și Companionilor Eliberării, un ordin creat cu scopul de a recompensa persoanele și comunitățile care s-au remarcat în luptele de eliberare a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Este al doilea ordin național francez după Ordinul Național al Legiunii de Onoare. Muzeul are trei secțiuni principale: Rezistența internă, Franța liberă și Deportarea. Holul de Onoare al muzeului este dedicat generalului de Gaulle, cel care a înființat acest ordin și a decis să-i instaleze muzeul dedicat - Musée de l'Ordre de la Liberation creat în 1967 - în Hôtel des Invalides.

Vizitând muzeul, am înțeles că rezistența a fost în primul rând un refuz - al înfrângerii, al ocupației, al nazismului sau al regimului antirepublican care colabora cu dușmanul. Adepții, grupați în organizații clandestine, făceau schimb de informații, propagandă și participau la sabotaje, lupte armate... Nu intru în detalii pentru că... pare un clișeu deja cunoscut. Mulți dintre ei (între care și trei femei) au fost prinși, deportați și nu s-au mai întors niciodată. De asemenea 74.000 de evrei au plecat din Franța către lagărele morții. Acestei perioade și acestor oameni le este dedicat Musée de l'Ordre de la Liberation.

Ordinul recompensează atât persoane, cât și unități militare sau comunități civile care s-au remarcat în lupta pentru eliberarea Franței. Au fost acordate 1038 de decorații persoanelor fizice, 18 unor unități militare și 5 unor comunități civile.

Nu trebuie să uit a menționa sala dedicată generalului de Gaulle. Sunt etalate acolo obiecte personale ale acestuia - uniforme, decorații și foarte multe fotografii și manuscrise.

Musée de l'Ordre de la Liberation nu este un muzeu ușor de vizitat. Și când spun asta mă refer în special la trăirile pe care le ai acolo încercând să înțelegi prin ce a trecut poporul francez și cât au avut de suferit unii oameni. Pleci de acolo cu concluzia că nimic nu este mai prețios decât viața și libertatea.

---

VIZUALIZĂRI: 219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI