Repere rodeziene: Muzeul de arheologie şi Acropolele.

TIPĂREȘTE

Se găseşte în Plateia Museiou şi o latură a sa inclusiv grădina ocupă cam o treime din strada Cavalerilor. Când am trecut prima dată pe această stradă, am văzut din loc în loc în spatele unor porţi închise cu grilaj, un loc cu vegetaţie luxuriantă, un adevărat eden contrastând cu cenuşiul clădirilor. Era grădina muzeului. Clădirea care găzduieşte muzeul a fost spitalul cavalerilor ioaniţi care, conform primei lor opţiuni se ocupau de îngrijirea şi vindecarea bolnavilor veniţi din Europa pentru tămăduire, adăpostirea copiilor şi bătrânilor fără familie şi cazarea pelerinilor care poposeau în Rodos în drum spre Ţara Sfântă. Construcţia spitalului a început în 1440 sub Marele Maestru De Lastic şi a fost finisată după 45 de ani de Pierre Aubusson. Muzeul are două etaje şi este organizat în jurul unei curţi dreptunghiulare ceeace i-a atras denumirea de han de construcţie orientală, în greacă xenodochium. Curtea este dominată de statuia unui mormânt elenistic deasupra căruia veghează un leu. În plan secund sunt alţi lei mai mici. În faţa leului este un mozaic dintr-o bazilică din Arkasa din sec. V. Tot în curte mai sunt câteva statui şi un altar dar cea mai incitantă este statuia unui bărbat cu coif şi îmbrăcăminte de luptător al cărei corp este înlănţuit de un şarpe. Din curtea principală se intră într-o a doua, deasemeni cu un mozaic din perioada creştinismului timpuriu. Atât parterul cât şi etajul sunt înconjurate de un balcon cu bolţi libere spre curte. La etaj se urcă pe o scară largă cu trepte înalte, fără balustradă pe care mne! am urcat-o. Sunt de vizitat foarte multe camere destul de mici cu excepţia a două. Infirmeria a fost o sală enormă cu lungimea de 50m şi lăţimea de 12m. Ea este străbătută de un şir de coloane care o împart în două. Probabil că acolo se tratau bolile acute şi se făceau intervenţii chirurgicale. În zid este înserată o capelă mică. Pe lângă pereţii sălii mari sunt pietre tombale ale Marilor Maeştri din sec XIV-XVI, blazoane, înscripţii astfel că la o aplecare serioasă asupra lor, poţi reconstitui istoria cavalerilor ioaniţi din Rodos. O altă cameră mare a fost probabil sala de mese din spital. Aici mâncau cei bolnavi şi cei găzduiţi, nu cavalerii care aveau opt hanuri distincte după limba vorbită. În această sală sunt stele funerare descoperite în Rodos şi localităţile învecinate. Camerele mici aveau rol de staţionar al bolnavilor şi găzduire. În camerele mici sunt grupate după locul în care au fost găsite şi după datare ceramica din neolitic descoperită la Kos, bijuteriile miceniene, obiecte uzuale, statuete. Am apreciat că in fiecare sală erau panouri descriptive în limbile greacă şi engleză. Astfel am căpătat noţiuni asupra colonizării insulei, tehnica încinerării, etc. Cele mai vechi exponate sunt din sec X-IX î Hr. Deosebit de valoroase sunt capul lui Artemis realizat de fiul lui Praxiteles, statuia lui Asklepios şi a fiicei Hygeia, placa tombală a două femei mamă şi fiică Kriton şi Timarista (410 î. Hr.) descoperite în cimitirul din Kameiros. Multe statui nu au cap pentru că în zona gâtului secţiunea este mai mică şi acolo se poate forfeca. Am lăsat intenţionat la urmă capo d´operele acestui muzeu: Afrodita de Rodos mângâindu-şi suviţele de păr, statuia unui bărbat nud datată 550 î. Hr. numită Kurus, Afrodita Thalassia fără cap, capul de imperb al zeului Helios patronul Rodosului datat 250 î. Hr. Ieşind în curtea cu sculpturi de animale şi mozaicuri am urcat câteva trepte şi am intrat într-o grădină de vis cu un mic havuz cu peştişori roşii, flori şi arbori în spatele cărora găseai câte o statuie sau sarcofag. Era Edenul pe care-l văzusem de pe strada Cavalerilor. Aici am găsit un atrium pe pereţii căruia erau expuse mozaicuri enorme unele în perfectă stare de conservare reprezentând scene şi figuri mitologice. Sper ca pozele să completeze ceeace nu m-am priceput să scriu şi să vă dea adevărata dimensiune a acestui muzeu de excepţie.

La Acropole am ajuns cu hip-hop hop-on care, cu un bilet de 12 eu luat dimineaţa devreme, mi-a permis să cobor de câte ori am vrut, orarul City Tour fiind aproximativ exact. Mă învăţasem minte din două experienţe nereuşite să nu mai apelez pentru locuri periferice la autobuzele municipale. Acroplele sunt amplasate în vârful unei coline numită Mont Smith, după numele generalului care în 1802 şi-a stabilit acolo la înălţime un punct de observare a mişcării navelor napoleoniene. Pe această colină sunt câteva vestigii dorice ale templelor Atenei Polias şi Zeus Polieus distruse de cutremurul din 226 î. Hr. care a secerat şi colosul din Rodos. Dacă n-ar fi fost plăcuţa explicativă nu le-aşi fi observat. Alături, sunt câteva grote adânci cum am văzut şi în parcul Rodini. Ele se numesc Nymphaia şi erau un loc de incantaţii şi venerare, vorbim de sec. III-IV î. Hr. În vârful colinei de 100 m au mai rămas câteva coloane din templul lui Apollo Pythicul care din depărtare au acelaş efect vizual ca şi Cap Sunio. Pe cele trei coloane întregi se odihneşte o placă mare care făcea parte din acoperişul templului. Mai jos de templu era un stadion şi un teatru de 800 locuri în care vara se ţin spectacole clasice. Arheologii italieni au mai descoperit în anii ´ 30 urmele unui Gymnazium

La capătul a opt zile de sejur în Rodos pot spune că nu am văzut încă tot. Am mai făcut două excursii în insula Symi şi pe coasta de est la Lindos dar despre aceste obiective s-a scris destul, în special mai recent Rodel în 2014 aşa că ar fi fost să mă repet. Mulţumesc AFA pentru minunatul sejur pe care mi l-ai oferit, mulţumesc vouă dragi useri că m-aţi votat şi mulţumesc celor care aţi avut răbdarea să citiţi aceste impresii. Vizitaţi Rodosul!

---

VIZUALIZĂRI: 2248 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI