GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Muzeul de istorie din Râmnicu Vâlcea (și nu numai...)
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Am ales să scriu la rubrica asta pentru că merită (cred eu) și acest muzeu un articol despre el, deși aș fi putut să scriu un articol despre cum m-am plimbat prin centrul târgului vâlcean și ce am văzut aici (ceea ce voi și face, în rândurile ce urmează).
Deși a fost ultimul obiectiv vizitat, voi vorbi despre el primul, începând cu citarea informațiilor găsite pe net:
Clădirea fostei ”Şcoli cu ceas”, edificiu reprezentativ pentru orașul Râmnicul din secolul al XIX-lea, adăposteşte Muzeul de istorie a Județului Vâlcea.
Colecțiile expoziției permanente sunt dispuse cronologic, începând cu mărturii arheologice din epoca paleolitică, continuând cu cele din perioada romană şi cea de afirmare a statului feudal Țara Românească.
Viața evului mediu vâlcean poate fi cunoscută prin intermediul descoperirilor făcute în parcul central al orașului, la Schitul ”Inăteşti”, la Schitul ”Ostrov” și la Budești, unde s-au găsit tezaure monetare din sec. al XVI-lea, ca și prin unele exponate reprezentând în original și în facsimile documente din sec. XVII-XVIII.
Contribuția vâlcenilor la revoluția de la 1821 și 1848 la făurirea statului modern și la Războiul de Independență din 1877 este pusă în valoare cu ajutorul mai multor documente, cromolitografii și arme. Prin expunerea unor imagini de altădată, din presa literară și din tipărituri editate de personalități vâlcene, s-a încercat scoaterea în evidență a dezvoltării vieții spirituale și cultural-educative din această zonă. În vitrină sunt expuse manuale şcolare, obiecte memoriale, portretele unor reprezentative personalităţi vâlcene: Anton Pann, Petrache Poenaru, Dimitrie Drăghicescu, Gib Mihăescu, Cecilia Cuţescu-Stork.
Contact
Adresa: Calea lui Traian, nr. 143, Râmnicu Vâlcea.
Web: muzee-valcea.ro
program de vară (aprilie - octombrie): zilnic 10,00 - 18,00, luni închis
program de iarnă (noiembrie - martie): zilnic 9,00 - 17,00, luni închis
Chiar doream să vizitez și acest muzeu, așa că am profitat că era deschis și am intrat. Taxa de vizitare - 3 lei pentru adulți (se poate fotografia în interior, dar nu am făcut-o - am tendința că dacă încep, fac poze cam la tot ce se poate vedea și în ziua aia eram de fapt la relaxare, așadar...).
Este dispus pe două niveluri - parter (epoca preistorică) și etaj (epoca modernă și contemporană plus expoziții temporare).
Exponatele nu sunt extraordinare, sau foarte deosebite (cum ar fi cele văzute la Deva, de pildă), dar sunt aranjate frumos și într-un mod antrenant, inclusiv ceva diorame.
La etaj era găzduită și o expoziție despre „istoria banilor din China” - care ocupa două încăperi destul de spațioase cu exponate și explicații, arătând cum banul a dictat practic întreaga istorie a acestui popor străvechi. De asemenea, pe pereții balconului interior al acestui etaj era și o expoziție de imagini fotografice din țara soarelui răsare. Superbe.
===
Bun... să o iau acum cu începutul:
Parcul Zăvoi este unul dintre cele mai vechi parcuri din ţară luând naștere în urmă cu aproape 170 de ani, prin ofisul domnesc emis de către domnitorul Barbu Știrbei. Aici, la 29 iulie 1848, s-a depus jurământul pe Constituţia revoluţionară, iar corul condus de Anton Pann a intonat viitorul imn de stat "Deșteaptă-te, române!".
La intrarea în parc ne întâmpină, din 1920, un grup statuar cunoscut sub numele de "Renaşterea/ Descătuşarea României", operă a sculptorului Constantin Gh. Mihăilescu. Statuia întruchipează dorinţa de libertate şi independență a poporului român, exprimată prin eforturile unui bărbat puternic încordat în lupta pentru descătuşarea patriei, care iese la lumină, reprezentată printr-o tânără femeie desprinsă pe jumătate de stâncă.
Tot în parc, printre copacii seculari, se mai află Lacul "Zăvoi", un restaurant, precum și sediul Teatrului Municipal "Ariel". În preajma lacului, la câţiva paşi de vechiul debarcader, se află Fântâna numită “a Turbatului”, pe vremuri sursa principală de alimentare cu apă a oraşului, realizată în anul 1844 pe cheltuiala lui Constantin Măldărescu (zis "Turbatu").
Adresă
Splaiul Independenţei, nr. 12, Râmnicu Vâlcea
Noi am intrat în parc pe aleea ce pleacă dinspre hotelul Sofianu și am mers destul de puțin prin el, am admirat doar statuia de la intrare, plăcile comemorative ce marchează locul unde s-a intonat prima oară „Deșteaptă-te române!” și un mic teatru de vară. Cum lacul era secat în această perioadă, aspectul lui nu e unul prea atrăgător, iar din cauza temperaturilor prea ridicate din iarna asta, nici măcar un patinoar nu era pus aici (nu știu dacă o fi în caz de condiții mai prielnice, dar spun că ar prinde foarte bine). Ser m văzut ceva mișcare în acel restaurant, dar nu știu să spun mai multe despre el; probabil vara să aibă activitate mai intensă.
După ce am dat un mic ocol pe aleile îngrijite și pe lângă locuri de joacă pline de copii ieșiți cu părinții la aer, am ieșit pe malul râului Olănești și ne-am îndreptat spre cel de-al doilea obiectiv al nostru din acea zi de hoinăreală: Casa Memorială Anton Pann.
Orice român are pe undeva prin vreun colț de memorie o întâmplare sau o snoavă din cele adunate de acest bulgar refugiat în Țara Românească, atât de bine adaptat pe meleagurile noastre. Casa unde e amenajat acest muzeu a fost locuită de el vreo 8 ani, între 1826-1828 și apoi 1836-1840.
Casa este ea însăși un monument de arhitectură românească (deși a fost tot a unor bulgari) drept pentru care s-a reușit salvarea ei de la demolare pe vremea când „geniul (distrugător) al Carpaților” trecea cu buldozerul peste case și monumente pentru „sistematizarea” localităților patriei. A trebui însă pentru asta să se întreprindă una dintre marile mutări de clădiri ale vremii - casa de peste 100 t fiind mutată pe noul amplasament la vreo 37 de metri de cel vechi, cu o înclinare a traseului de cca 27º. Acum, în beciul casei este amenajată o cameră unde se țin ședințe de cenaclu, seri literare etc. unde pe pereți sunt ceva fotografii cu acțiunea de translare a casei, cu locurile unde a lucrat Anton Pann, cu ceva caricaturi inspirate din „Povestea Vorbei” și alte imagini legate de persoana lui.
La etaj sunt amenajate trei încăperi (salon, bucătărie și dormitor) cu mobilier și obiecte din sec. XIX, cu opere originale ale sale dar și cu lucrări ale altor autori care au scris despre el.
Toată povestea lui, a casei și a exponatelor ne-a fost „recitată” de către doamna muzeograf care se ocupă de acest frumos loc de cultură. Poate mi-ar fi plăcut mai mult să nu fie spusă ca o poezie, dar oricum a fost instructiv și util, drept pentru care îi mulțumim și pe această cale.
Program de vizitare:
program de vară: zilnic 10,00 - 18,00, luni închis
program de iarnă: zilnic 9,00 - 17,00, luni închis
taxa vizitare: adulți - 3 lei
Adresa: Str. Știrbei Voda, nr. 4, Rm. Vâlcea
Și-am încălecat pe șa și v-am istorisit toată povestea...
Călătorii plăcute, oriunde vor fi ele!
Trimis de Dragoș_MD in 20.02.18 10:52:48
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în RÂMNICU VÂLCEA.
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Dragoș_MD); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
Rog așteptați...
@Dragos: Ați avut parte de o plimbare relaxantă într-o zi de februarie care observ în fotografii că a fost destul de senină. În 2016 am poposit pentru câteva ore în orașul Râmnicu Vâlcea și am vizitat centrul localității, casa memorială Anton Pann și Arhiepiscopia.
Casa memorială Anton Pann este cea mai veche locuință păstrată din orașul de pe malul Oltului, salvată grație inginerului Eugen Iordăchescu, artizanul translării multor clădiri din România (agir.ro/univers-ingineres ... e-ani_5423.html).
@webmasterX: se potrivește bine - mulțumesc!
@tata123 - uitându-mă acum la documentarele alea cu mutări de case de la americani, îmi dau seama că e și asta o meserie...
Am uitat să spun că la muzeul de istorie am primit în schimbul celor trei lei pentru acces, în afara biletului, și o hartă a obiectivelor turistice mai importante de vizitat din oraș și imediata apropiere, realizată cu ajutorul programului „REGIO”. Utilă.
Uite așa, mai reușesc și eu să "văz", câte-un muzeu...
Coane, mi-a plăcut!
Să ne vedem cu bine.
@Alex_Macedo: coane, dacă mâzgăleala asta-ți plăcu, e chiar o onoare pentru mine! Mulțam!
Sincer? Mi-a mers la suflet... așa... liniștit, în pași ardelenești.
Plus că eu nu am vizitat zona.
Fără partipriuri! Mi-a plăcut!
P. S. Dacă mai ai "mâzgăleli" de factura asta postează-le că SIGUR, le citesc!
Articol selectat ca fiind „de interes editorial crescut”
— (1) la momentul publicării, nu existau impresii recente în rubrica curentă SAU (1A) ar fi meritat rubrică nouă, dar crearea ei nu a fost considerată oportună (în acel moment);
— (2) depășește pragul minim calitativ & cantitativ impus unei astfel de selecții.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
Și mie mi-a plăcut ”Coane” muzeul Anton Pann, dar mai ales clădirea de la Muzeul de Artă.
Păcat că nu ai făcut mai multe interioare de la Anton Pann.
Votat pe merit.
@mihaelavoicu:
”Păcat că nu ai făcut mai multe interioare de la Anton Pann.
De fapt, nu am făcut deloc (am și spus asta, când am povestit despre Muzeul de Istorie). Cele câteva imagini de aici (nevotabile) sunt preluate de pe saitul oficial al respectivelor instituții de cultură. Mi s-ar fi părut chiar aiurea eu să stau să fac poze și doamna muzeograf să stea după noi cu „recitarea”.
În ceea ce privește muzeul de Artă, sper ca la o eventuală dată viitoare să ajungem în timpul programului de funcționare.
Mulțumesc de apreciere!
@Dragos: Aceeaşi plimbare am făcut-o şi noi vara trecută, cât am stat în oraş, cu diferenţa că nu am reuşit să vizităm nici un muzeu, deoarece la ora plimbărilor noastre acestea erau închise. Am admirat doar clădirile pe exterior.
În parcul Zăvoi în schimb, ne-a plăcut foarte mult. Fiind vară, lacul era plin cu apă, în mijlocul căruia trona o fântână arteziană.
Multe şedinţe foto se desfăşurau în jurul lacului la ora când ne-am plimbat şi noi pe acolo.
Poate la o următoare vizită prin oraş avem şansa să vedem şi muzeele "mâzgălite" de tine.
Toate cele bune.
@Dragos: O plimbare minunata, si in intentia mea a fost de multe ori vizitarea acestui oras prin care de cele mai multe ori am trecut in fuga, dar mai am pana sa reusesc sa-l vizitez, acum ma bucur de articolul tau ca sa-mi pot pregati lista de locuri de vizitat.
Felicitari, votat cu mare drag.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2021 La pas prin Râmnicu Vâlcea de Ziua Națională a României — scris în 06.02.22 de crismis din GALAțI - RECOMANDĂ
- Nov.2013 Parfum de epocă în MUZEUL DE ARTA „CASA SIMIAN'' — scris în 10.11.13 de mireille din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată