Frumosul conac „Florica” , al Brătienilor

TIPĂREȘTE

Nu cred să fie vreun adult în România care să nu fi auzit de familia Brătianu! Are un arbore genealogic stufos, în care cu greu te descurci dacă nu ești istoric, sau un împătimit amator al istoriilor familiilor boierești din România.

Din lecțiile liceale de istorie n-am reținut mare lucru! Nu știu cum făcea profesorul și lăsa pentru ultimele două/trei minute ce era mai interesant de auzit despre perioada de după venirea regelui Carol I în România.

Abia după ’89 am aflat că unul dintre cei care l-au ajutat pe rege să vină în țară – incognito - a fost Ion C. Brătianu (1821-1891), unul dintre cei care au fondat liberalismul în România. Atât el, cât și unul dintre fiii lui–Ion I. C. Brătianu (Ionel) –... pasionaţi constructori, în special ultimul – au transformat o cochetă casă de administraţie a moşiei într-o somptuoasă reşedinţă boierească, în care s-au luat importante decizii privind istoria noastră... (Brătienii au fost)... o adevărată dinastie civilă care a dat ţării nu mai puţin de trei prim-miniştri, dintre care primii doi – Ion şi Ionel Brătianu – au avut un rol covârşitor în realizarea României moderne, de numele primului legându-se războiul Independenţei, cel de-al doilea realizând – tot în urma unui război – Unirea din 1918 şi reformele ce au stat la baza democraţiei interbelice... Conacul de la Florica mai este supranumit şi „Mecca liberalilor” , având în vedere importanţa uriaşă a Brătienilor în istoria liberalilor şi, mai ales, a României, conform Net-ului😊

Domeniul Florica se află în orașul Ștefănești, jud. Argeș și poartă numele satului Florica, dar și al primei copile a lui Ion C. Brătianu, copilă care a trăit doar trei ani☹. Este format din conacul propriu-zis, fermă, capelă, cramă, gară, și chiar un observator astronomic, toate amplasate în mijlocul unui vast parc, înconjurat de podgorii. (n-am reușit să le vedem pe toate☹)

Adresa exactă este: Aleea Stațiunii nr 37, Ștefănești, jud. Argeș, la 10 Km de Pitești 

Coordonate: latitudine       44°, 52", 15" – N

                    longitudine  24°, 55", 49" – E

Programul de vizitare este de marți până vineri, între orele 8:30 – 16:30, ultima intrare fiind la 15:30 (luni este închis). Sâmbătă și duminică între 9:00 – 17:00, ultima intrare fiind la 16:00. Tariful este de 20 lei/adult, 10 lei/pensionar, student, persoane cu handicap mediu sau ușor.   

Destinul vilei Florica În 1949 autoritățile comuniste au confiscat-o:(Ultimul proprietar, Constantin (Dinu) Brătianu (1866-1950), a fost arestat și încarcerat la închisoarea de la Sighet, unde a și decedat, la 20 august. Interiorul a fost devalizat, cărțile din biblioteci, mobilierul stil Biedermeier, fotografiile de familie, obiectele personale ale familiei au dispărut pentru totdeauna☹

După confiscare:

-între ’49 - ’53, a fost lăsat în părăsire;

-între ’53-’56 a fost sediul administrativ al comunității de refugiați comuniști greci, din Ștefănești;

-între ’56-’59 a aparținut Gospodăriei Agricole de Stat din Ștefănești (fostele G. A. S. -uri);

-între ‘59-’66 a funcționat „Casa Agronomului Pitești” , după ce în anii ‘59-’60 au fost efectuate lucrări de amenajare pentru a servi acestui scop;

-între ’66-’89 s-a aflat în patrimoniul Gospodăriei de partid, care, în perioada ’66-’69 a efectuat lucrări de amenajare pentru transformarea ei în casă de oaspeți pentru nomenclatura comunistă. Vila a fost dată în folosință în ’70 și a avut această funcționalitate până în ’89;

După ’89 a devenit sediul unor instituții de cultură:

-Centrul de Cultură „Brătianu” , între ’93-2019, și

-Muzeul Național Brătianu, din ianuarie 2020 până în prezent.

După ce am cumpărat bilete din holul mare de la intrare, am mers în

Salonul de primire, care nu mai arată cum era odată. Mobilarea veche a lui se vede în P06. Urmează

Salonul (fost) Fumoar, în care s-a păstrat șemineul. După cum am scris mai sus, multe compartimentări inițiale ale conacului au fost modificate: au fost blocate unele uși și s-au creat altele, funcție de necesitățile ocupanților. Tot la parter se află și

Biroul-Bibliotecă al lui I. C. Brătianu, o încăpere elegantă, cu corpuri de bibliotecă cu geamuri din cristal. Masa rotundă, dalată, se spune că a fost câștigată la o licitație în Paris, în 1860. Ea este, însă, mult mai veche, din sec. XVI; este din lemn de cireș pietrificat după o metodă arabă, cu plăcuțe de ceramică smălțuită, ce reprezintă aspecte din viața tradițională persană. Soba este printre puținele păstrate, cu un brâu împletit în trei, ce reprezintă Sfânta Treime. Am văzut și

Salonul burghez, al cărui mobilier nu mai este cel original. Ni s-a spus că au rămas doar cinci obiecte din cele originale. Interioarele au fost (re)mobilate cu piese împrumutate de la Peleș, altele au fost cumpărate, iar altele au fost primite din donații de la particulari, sau de la alte muzee. Și Salonul de ceai este frumos! :), are pereții lambrisați cu lemn și plafonul casetat. Am văzut și Dormitorul lui I. C. Brătianu, simplu și elegant. Parchetul de aici – ca, de altfel, și cel din toate celelalte încăperi, nu este original.

În Salonașul turcesc vedem, așezate pe mobilier, câteva obiecte din aramă, tipic turcești și o narghilea. Și în trecut era mobilat în stil oriental, cu divan în mijloc, pe care se aflau câteva perne de catifea, o măsuță și o narghilea. Aici, în fiecare an, familia împodobea bradul de Crăciun. Este singura încăpere unde s-au păstrat autentice fereastra cu geamuri din cristal, obloanele și două uși de acces. Ușile sunt realizate din trei esențe de lemn: stejar, cireș și trandafir. Soba de aici, ca și celelalte din conac care s-au păstrat, este clădită din plăci (cahle) săsești, de la Bistrița. Mobilierul original a fost executat în ateliere otomane și vieneze, la sfârșit de secol XIX, iar vasele din aramă în ateliere orientale, la început de secol XX.

Sufrageria familiei Brătianu, este „îmbrăcată” cu lambriuri din lemn de stejar și cu plăcuțe ceramice în partea superioară a pereților. Corpul de mobilier avea vesélă din porțelan, care a dispărut imediat după anul confiscării. Pe ușa din P20, cu geamuri din cristal, se putea ieși afară, la o bancă din piatră. Soba era construită pe două etaje, însă comuniștii au demolat-o, dar apoi a fost reclădită folosindu-se cahlele. În conac mai exista o sufragerie pentru angajații „domeniului Florica”. . În perioada comunistă aceasta a fost transformată în toaleta cea de azi, de la ieșirea din muzeu.

La Etajul 1 se află una din cele mai frumoase încăperi din conac- după părerea mea😊 (P22... P27); este vorba despre

Biblioteca suspendată. Aici se aflau cărți rare, incunabule, reviste, o colecție de timbre și una de numismatică. Constantin Argetoianu, om politic, avocat, diplomat, memorialist, o socotea cea mai importantă bibliotecă particulară din România, fiind mai bogată decât cea a Academiei Române. A fost începută de I. C. Brătianu și continuată de Ionel, fiul său; număra peste 30.000 de volume. După moartea lui Ionel, (nov. 1927), au fost mutate circa 6000 volume în biblioteca „Așezămintelor Culturale I. C. Brătianu” , din București.

Argetoianu mai spunea în memoriile sale: În afară de cărți, podoaba cea mai interesantă a casei „casei Florica” era nesfârșita colecție de amintiri fotografice, instantanee din viața lui Brătianu cel bătrân, dar – mai ales – din a lui Ionel, încadrate fie câte una, fie mai multe la un loc, agățate pe toți pereții, în locurile pe care dulapurile cu cărți (le) mai lăsau disponibile, dar - mai ales – de-a lungul scărilor și coridoarelor. După anul ’49 cărțile au fost risipite și distruse, doar o parte infimă fiind donată Academiei Române și altor biblioteci. Mii de volume au fost arse în parcul conacului timp de mai multe săptămâni☹. Tot aici este și Salonul burghez (P27), o încăpere mare, bine vitrată și elegant mobilată, dar – din păcate - nu cu piesele originale☹. Mai vedem unul din dormitoarele fiicelor Brătianu, cu un frumos covor oltenesc în mijloc. O altă sală este dedicată multelor informații despre „vila Florica” , pe care le citim pe panouri mari ce înconjoară conturul pereților. Mare parte din conținutul acestui articol le-am citit pe aceste panouri. Ghid n-am avut decât pentru câteva încăperi de la parter, apoi acesta (ghidul) s-a ocupat cu turiștii ce veneau după noi.

 Urcăm, apoi, pe scări de lemn, la

Etajul 2 unde, într-o încăpere numită Biroul-bibliotecă al lui I. C. Brătianu, (sec. XX), vedem: un mobilier realizat într-un atelier românesc, fracul din stofă de lână care i-a aparținut, un bust din bronz făcut de Ion Jalea, în 1926. Pe birou este un suport pentru instrumente de scris, din alamă și ceramică pictată într-un atelier francez. Nu-mi mai amintesc, dar, cred că din acest birou se iese pe

Terasa mare, printr-o ușă masivă, veche; pe tocul ușii este gravat anul 1823, ceea ce înseamnă că aceasta este mult mai veche decât conacul. A fost pusă ulterior, pentru că tocurile nu cadrează cu zidurile. Terasa a fost acoperită, parțial, în 1925. S-au păstrat autentice cuptorul țărănesc cu vatră și ușă de acces cu încuietoare. Partea neacoperită a terasei fost lăsată intenționat așa, pentru că aici se făcea plajă pe timpul verii. Exista și un duș, care atunci era funcțional; stâlpii și grinzile sunt din lemn de stejar. Mai avem de vizitat

Mansarda, la care se ajunge urcând pe o scară cu trepte din lemn. Remarc că luminatorul este plin de frunze și praf, la fel ca și geamurile. În hol s-a păstrat oglinda originală stil Biedermeier, în care m-am fotografiat și care nu deformează imaginea. Este realizată din lemn de fag și lemn rășinos, furniruite cu lemn de nuc (sfârșit de secol XIX). Într-o încăpere se află un vechi război de țesut. Sursa de inspirație a camerei a fost Eliza Brătianu (1857-1957), soția lui I. C. Brătianu. Asemenea reginei Maria și a altor doamne din epocă, Eliza a promovat tradițiile populare românești, Aici, la conac, ea a organizat un atelier de broderie, în care se coseau cojoace și ii; a adus și un război de țesut, la care fetele învățau să țeasă. Ea a fost deținătoarea unei impresionante colecții de ii, provenite din zonele Olteniei, Munteniei, Moldovei și Bucovinei, colecție pe care a donat-o „Muzeului Etnografic al Transilvaniei” din Cluj-Napoca, în 1934.

Ultimul descendent direct dintre Brătieni, Ion C. Brătianu, căruia familia și cunoscuții îi spuneau Oni, s-a născut în 1908. Tatăl lui Oni a murit la Sighet, în august 1950, la scurt timp după arestare. A fost inginer de mine, dar, după naționalizare a fost concediat din cauza numelui. Timp de trei ani nu și-a găsit de lucru, iar în 1951 a fost condamnat administrativ, ca fiu de demnitar burghez și a fost trimis la capul Midia, la Canal. A obținut după eliberare, de la patriarhie, acordul reînhumării tatălui său Constantin și a vărului Gheorghe, morți la Sighet, în cavoul familiei de la „Florica” .

Îmi amintesc sigur că după 1990 a revenit în țară, după ce emigrase în anii ’70 la Paris, un alt membru al Brătienilor, Ion I. Brătianu (n. 1939), care a și candidat la Primăria capitalei, fără succes. E ales parlamentar și înființează „Uniunea Liberală Brătianu”. Simultan a desfășurat o prolifică activitate publicistică pe care a reunit-o în mai multe volume, până în 1921. Nu știu dacă - și unde - mai trăiește:-?? Dacă ar fi așa, acum ar avea 89 de ani.

La vreo 500m de conac se află Biserica pe care au ridicat-o Brătienii, sub care se află Cripta familiei. Există și o parcare aici. Le-am vizitat și pe acestea două, dar nu mai fac vorbire despre ele, pozele atașate vor spune mai mult decât aș mai putea să scriu eu😊. În fața bisericii există un mic Magazin cu tot felul de produse alimentare proaspete, făcute de angajații bisericii. Când am intrat în el mirosea foarte bine, a pâine și copturi dulci, din care aș fi cumpărat câte ceva, dar am zis „pas” de frica îngrășatului. E adevărat, însă, că și prețurile mi-au pus frână!:( Mai aveau, pe lângă gemuri, dulcețuri, siropuri sau conserve, și mezeluri sau brânzeturi, făcute în casă.

Am plecat de la conacul „Florica” cu bucuria că l-am vizitat, pentru că-mi doream de multă vreme să-l văd! Dacă ajungeți în orașul Ștefănești-Argeș, nu ezitați să-l vizitați, pentru că este un obiectiv de neratat pentru cei ce iubesc istoria României moderne! 😊 

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 159 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI