Sinagoga de lemn “Baal Șem Tov” - Piatra Neamț

TIPĂREȘTE

Știam foarte puține despre Sinagoga de lemn din Piatra Neamț. Un reportaj TV pe care îl văzusem de mult îmi stârnise curiozitatea în legătură cu acest obiectiv, de aceea, în urmă cu două luni, planificând o vizită în Neamț - ținutul copilăriei mele, am decis să încerc să vizitez și Sinagoga de lemn. Am contactat prin e-mail Comunitatea Evreilor din Piatra Neamț solicitând informații, iar răspunsul primit a fost îmbucurător: "Desigur, se poate vizita, este monument istoric și muzeu. Programul: de luni până vineri între 8-13; după ora 13 până la ora 18 și în weekend doar în grupuri de peste 10 persoane. Pe poartă există toate informațiile necesare (tel. de apelat pentru vizită, program)."

Nu ne-a fost tocmai simplu să ajungem acolo, Str. Dimitrie Ernici, nr. 7 - oarecum dosită în spatele Colegiului Național "Petru Rareş" - nu a făcut parte niciodată din locurile prin care mă preumblam eu. Apelat la telefon, custodele muzeului și-a făcut apariția dintr-o curte învecinată și a descuiat poarta, apoi ușa de la intrare. Taxa de vizitare este de 10 lei/persoană, copiii beneficiind de gratuitate.

Vizita la Sinagoga de lemn

De o parte și de alta a intrării, două plăci mari, de marmură inscripționată - una în română, cealaltă în ebraică - informează că la 14 decembrie 2009 a fost reinaugurată Sinagoga Catedrală construită din lemn. Hrisovul Domnesc emis la 19 iulie 1766 de Voievodul Grigore Alexandru Ghica îngăduia "să se facă casa de rugă unde a fost și cea veche". Citim în continuare că sinagoga poartă numele "Baal Șem Tov", întemeietorul hasidismului, "care s-a rugat în sinagoga veche atunci când s-a stabilit în Valea Jidovului".

De-a lungul timpului s-au făcut mai multe reparații, iar în anul 2007 - pe baza unui proiect finanțat de Federația Comunităților Evreiești din România - s-au început și s-au efectuat lucrări de consolidare și de restaurare cu asistență de specialitate și cu fonduri asigurate de Ministerul Culturii, Cultelor și Patrimoniului Național prin Oficiul Național al Monumentelor Istorice. Un ajutor substanțial a fost acordat de Fondul Mondial al Monumentelor Istorice cu sediul la New York. Cu acest prilej, în incinta sinagogii a fost creat Muzeul Comunității Evreilor din Piatra Neamț.

În prezentarea acestui obiectiv, mă voi folosi adesea de citate din pliantul pe care l-am primit la intrare, precum și de spicuiri din textele afișate în interior, pe panourile informative pe care le-am fotografiat. Vizitatorii Sinagogii de lemn beneficiază și de o prezentare audio foarte bună. Așadar…

Sinagoga "Baal Șem Tov" datează din 1766 și este cea mai veche sinagogă de lemn din cele 84 de sinagogi din Romania de astăzi (față de cele câteva mii din perioada interbelică). Unii specialiști susțin că este cea mai veche sinagogă de lemn din sud-estul Europei. Ea atestă vechimea populației evreiești în Piatra Neamț. Sinagoga a fost construită integral din lemn deoarece - așa cum menționează Dimitrie Cantemir în "Descriptio Moldaviae" - evreii "unde voiesc, acolo pot să-și facă sinagogă, însă numai din lemn, iară de piatră nu au voie".

Sinagoga de lemn pe care o vedem în prezent, este construită pe fundația unei sinagogi mai vechi, așa cum reiese și din Hrisovul dat de domnitorul Grigore Alexandru Ghica în 1766 "având ei o casă obicinuită pentru ruga lor, care se numește sinagogă, care casă, de multă vreme trecută, acuma s-ar fi învechit și s-ar fi stricat și n-au unde se aduna ca să-și facă ruga lor, după obiceiul legei lor… atuncea să aibă ei voie a-și face altă casă, însă în același loc… iar nu în alt loc precum au cerut ei."

După unii cercetători, prima sinagogă din Piatra Neamț datează din sec XV, din timpul lui Ștefan cel Mare. O legendă locală spune că, în sec. XVI, domnitorul Petru Rareș a fost silit să fugă din calea turcilor și a fost ascuns de evrei în vechea lor sinagogă din Piatra Neamț. Tradiția iudaică transmisă din generație în generație, afirmă că sinagoga a fost vizitată și de Rabi Baal Șem Tov, întemeietorul hasidismului.

Sinagoga din Piatra-Neamţ este construită din bârne groase de lemn, pe o temelie înaltă, din piatră. Privită din exterior, construcția pare mică. Cei care pătrund în interior vor constata că acesta este chiar impunător. Fiind construită parțial sub nivelul solului, sinagoga de lemn atinge o înălțime de 5 metri.

În interior, sinagoga prezintă o galerie închisă, cu două niveluri spre nord și cu doar unul singur spre vest. Chivotul - Aron ha Kodeș - în care se păstrează sulurile de Tora, este o adevărată operă de artă, o sculptură în lemn realizată în 1835 de Şaraga Iţhak Ben Moishe. Aron ha Kodeș are trei niveluri, fiecare sprijinit pe colonete zugrăvite în auriu și argintiu. Frumos colorat și decorat, este - poate - cel mai impresionant exponat din sinagoga-muzeu. Se spune că în 1933 adăpostea nu mai puțin de 14 Tora. În patrimoniul lăcaşului s-a mai păstrat şi o frumoasă perdea cu şapte triunghiuri şi cu o inscripţie în ebraică din care rezultă că a fost realizată în 1767, deci la numai un an de la construirea actualului edificiu. În mijlocul sinagogii, sub cupolă, se poate vedea Bima - podiumul cu pupitrul de la care se citește Tora. În prezent nu se mai oficiază aici, ci doar în prima încăpere, la anumite ocazii.

Muzeul amenajat la ultima restaurare, expune obiecte de cult, vechi tipărituri ebraice, documente și fotografii ilustrând momente din istoria comunității evreiești din Piatra Neamț. Am văzut acolo o listă a sinagogilor din Piatra Neamț din cele mai vechi timpuri și până azi, cu scurte informații despre fiecare dintre ele, precum și o altă listă cu rabinii din Piatra Neamț de-a lungul vremii. De asemenea am văzut imagini cu Sinagoga "Baal Șem Tov" înainte de ultima renovare. Informații despre evreii din Piatra Neamț, despre hasidism și despre Baal Șem Tov (Stăpânul Numelui Bun) pot fi aflate din alte texte afișate în muzeu, la vedere. Tot aici, pot fi citite și câteva dintre aforismele lui Baal Șem Tov. Iată numai două dintre ele! "Nu contează câte porunci îndeplinești, ci în ce spirit le îndeplinești" și "Dacă e vorba să-ți scoți prietenul din noroi, să nu te temi c-ai să te murdărești".

Cum se explică apropierea atât de mare a Sinagogii de lemn din Piatra Neamț de Biserica Sf. Ioan Botezătorul, un lăcaș ortodox? Recunosc, eu nu mi-am pus niciodată această problemă, dar - pentru că am aflat - câteva cuvinte și despre acest aspect.

Faptul că Sinagoga de lemn din Piatra Neamț se află atât de aproape de Biserica Sf. Ioan, nerespectându-se distanţa impusă de canoanele bisericești (150 de stânjeni, aprox. 300 m) care trebuie să o despartă de o biserică creştină, a fost explicat de specialiști prin marea vechime a edificiului iniţial, care se pare că ar fi mai vechi decât ansamblul arhitectural din epoca lui Ştefan cel Mare. Cei care susțin acest punct de vedere presupun că n-ar fi fost îngăduită construcția unei sinagogi chiar sub zidurile Curţii Domnești în care se afla o biserică ortodoxă. Ei concluzionează că sinagoga exista deja în 1497-1499 când Ştefan cel Mare a dispus construirea bisericii şi a turnului-clopotniţă.

Sunt și alții care spun că această situație s-a creat datorită unei simple neluări în seamă a regulilor tradiţionale, deoarece dacă s-ar fi avut în vedere stricta respectare a acestora, nimic nu l-ar fi împiedicat pe domnitorul Moldovei să dispună demolarea şi strămutarea sinagogii la o distanţă convenabilă pentru toată lumea.

Evreii în Piatra Neamţ

Când se vorbește despre vechimea prezenței evreilor în Piatra Neamț se face întotdeauna referire la o piatră funerară datată din 1676-1677 pe care s-a descifrat inscripția: "Logodnica Reizi, fiica lui Israel Halevy" și la Sinagoga Catedrală despre care se spune că dăinuie "dinaintea zidirii bisericii Sfântul Ioan".

În funcție de condițiile socio-economice și politice, evoluţia demografică a comunității evreiești din oraş a înregistrat atât creşteri considerabile, cât și regrese însemnate. Migrația evreilor polonezi din timpul fanarioților, apoi alte migrații după 1840 (din Rusia și Austro-Ungaria) au determinat o creștere importantă a numărului de locuitori evrei în Piatra Neamț. Se știe că la sfârșitul sec. XIX, orașul - reședință a plășii Piatra-Muntele și a județului Neamț - avea 17.391 de locuitori, din care aproape jumătate era de confesiune iudaică.

Comunitatea evreiască era organizată într-o breaslă condusă de un staroste aflat sub autoritatea marelui staroste şi a marelui rabin de la Iaşi. Unul dintre motivele stabilirii evreilor în Piatra Neamţ a fost potenţialul de dezvoltare a comerţului din această zonă, oraşul fiind situat pe unul dintre drumurile intens circulate care lega Moldova de Transilvania. Evreii se ocupau cu comerțul și cu aproape toate meşteşugurile existente la acea vreme. Erau bărbieri, blănari, birjari, brutari, cârciumari, fierari, măcelari, croitori, cizmari, tâmplari. Înființarea primei bănci din Piatra Neamț (sec. XX) - "Casa de bancă" - se datorează lui Iosep Weinrauch, un evreu. Nu vreau să intru în amănunte. Istoria - care vorbește mai bine decât mine - ne informează că au existat revolte împotriva influenței evreiești din județ și că localnicii creștini au sprijinit măsurile antievreiești.

Înființarea noului stat Israel a determinat migrarea intensă a evreilor, proces accentuat și mai mult după 1990. În prezent, din vasta comunitate evreiască, la Piatra Neamț a mai rămas doar un mic grup îmbătrânit şi câteva monumente specifice religiei şi culturii ebraice. Cea mai importantă clădire care se mai păstrează este Sinagoga de lemn "Baal Șem Tov", declarată monument istoric.

Ca mărturie a îndelungatei existențe a comunităţii evreieşti în Piatra Neamț poate fi amintit și cimitirul de la poalele Muntelui Cozla. O mică parte din acesta este dedicată eroilor evrei. Cimitirul evreiesc din spatele Spitalului Municipal - despre existența căruia am aflat și eu destul de târziu - este și mai vechi decât primul. Deși nu este clasat ca patrimoniu, deci nu este protejat în vreun fel, într-o avansată stare de degradare și de neîngrijire, încă mai adăpostește foarte vechi pietre funerare.

Încheiere

M-am bucurat că am reușit să vizitez și acest obiectiv mai puțin cunoscut, mai puțin vizitat, dar foarte interesant pentru cei care doresc să cunoască mai multe despre viața și despre cultura evreilor din Piatra Neamț. La final, aproape de plecare, amintind despre colegii și despre profesorii mei evrei, am aflat că persoana care ne-a însoțit în timpul vizitei la Sinagoga de lemn este fratele unuia dintre foștii mei profesori. Din păcate, domnul profesor Samuel Leibovici nu mai este printre noi de mai multă vreme.

---

VIZUALIZĂRI: 1633 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI