Muzeul de Etnografie din Piatra Neamt

TIPĂREȘTE

Muzeul de Etnografie, aflat in Piata Libertatii nr. 1, chiar langa Curtea Domneasca (despre care am povestit aici, infiintat in 1980, este o cladire micuta, un fost sediu BNR, care expune obiecte etnografice, de la mobilier, unelte folosite in gospodarie, ceramica, pana la textile si costume populare specifice zonei Neamt.

In muzeu exista patru incaperi, din care prima reprezinta o camera ce iti creaza senzatia ca patrunzi intr-o casa locuita si care ne arata locuinta traditionala a zonei Neamt, cu arhitectura din lemn, ce seamana izbitor cu Casa din Humulesti a lui Ion Creanga. Gasim aici aceleasi paturi acoperite cu scoarte viu colorate ca si pe pereti (paretare), care au stergare similare, lenjerie si paturi cu perne pe pat, o lada de zestre, un razboi se tesut, un fus, o funie cu straie taranesti, un razboi de tesut si vase de lut ce odihnesc pe soba. In plus, o farfurie cu niste linguri de lemn in ea iti confera sentimentul ca ai patruns in casa unui taran autentic ce tocmai se ridicase de la masa...

Alte doua incaperi expun diverse obiecte diverse, ceramica si unelete necesare taranului in gospodarie, reflectand mestesugurile si principalele ocupatii ale acestuia, cresterea animalelor si agricultura, dar si alte ocupatii adiacente, cum ar fi tesutul, prelucrarea lemnului, tunsul oilor si cojocaritul, la care sa fiu sincera am poposit foarte mult, datorita faptului ca numele uneltelor sau obiectelor erau in „dulcele grai” moldovenesc si la aproape fiecare in parte o intrebam pe supraveghetoare ce semnifica si la ce foloseste: o caraitoare de alungat pasarile, o talanga ce se atarna la gatul vacilor, un bici, un harlet (lopata), o sapa, o furca, o secera, o coasa, un topor, un plug, o piua, un dramboi, o leica (palnie), o cociorba (vatrai), o lopata pentru paine, un sucitor, un melesteu (facalet), un cutit pentru vinete, o banita, o piatra de fulger, o leasa (cos) pentru cas, o galeata pentru muls oile, o covata, o razatoare, linguroaie, foarfece de tuns oi, un fund, un budalau (linguroi de batut untul) cu brighindau (batator), un fedeles, cateva straie...

Evident ca am enumerat numai o parte din cele vazute, dar care m-au facut sa realizez cam ce foloseste un taran moldovean in gospodaria sa.

Si cand ma gandesc ca noi, dupa ce ne facem piata de la supermarket, cel mai frecvent, apasam pe cate un buton: al robotului de bucatarie, al masinii de spalat, al aspiratorului...

Toate obiectele mentionate sunt prinse pe pereti sau sunt asezate la baza acestora, atat in aceasta camera, cat si in urmatoarea care expune altele: un fedeles, bate ciobanesti, scari de calarie, rabojuri, buciume, fluiere, dar si sfredele, barde, un gealau (rindea), o clupa (compas forestier), o geanta de plutas, o pluta (dat fiind ca plutaritul era singurul mijloc de transport pe Valea Bistritei pana la sfarsitul sec. al XIX – lea), rasnita, o racla pentru branza, tot aici gasim o sareta si macheta casei din Humulesti a lui Creanga (aici).

In centrul incaperii este o vitrina care expune cateva pahare, cesti cu farfurioare si o tava facute din lemn, dar si altele.

In ultima incapere putem admira costume populare din Valea Bistritei, zona Neamt si zona Roman (camasi, fuste, catrinte, itari, sumane), covoare, scoarte, perdele, fete de masa si stergare pe pereti, dar si o lada de zestre.

Cateva poze dispuse pe pereti ilustreaza ocupatiile si obiceiurile taranului moldovean: doi tarani sunt pe camp, o taranca toarce fuiorul, alta coase, dar am surprins si tarani prinsi in hora.

Pentru mine a fost o intoarcere in timp, pe vremea cand stateam pe prispa bunicilor si o priveam pe bunica mea cum cerne faina in covata, sau pe bunicul aducand apa de la fantana, dar si o intoarcere in... viitor, privindu-l pe bunicul sotului meu stand pe una din scarile casei de paianta cum scoate zerul din branza, cu mainile batatorite de munca, desi depaseste cu mult dublul varstei mele...

Biletul de intrare in muzeu a fost de 4 lei/adult, 2 lei/copil si 10 lei taxa foto.

---

VIZUALIZĂRI: 3806 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI