Muzeul „Tropeum Traiani” din Adamclisi - artă și istorie

TIPĂREȘTE

Ne întoarcem de la Întâlnire Anuală AFA 2026, pornim din fața gazdei noastre – hotelul Sulina Internațional din Mamaia (vezi impresii) și mergem spre București pe DN 3, trecând prin comuna Adamclisi. Acolo se află Complexul muzeal „Tropaeum Traiani” compus din trei obiective: monumentul triumfal, cetatea și muzeul arheologic. Aveam o restanță de ani de zile: muzeul propriu-zis; celelalte două obiective istorice le-am mai vizitat de vreo două ori, vara, în drum spre litoral.

Pleiada de obiective istorice din Adamclisi este considerată „unul din cele mai mari și importante complexe arheologico-muzeistice din România” , dar destul de slab valorificat și promovat turistic (părerea mea Am fost pur și simplu impresionat de ceea ce am văzut: elementele originale ale monumentului triumfal, păstrate în această clădire special ridicată. Este o hală simplă, cu multe ferestre, luminoasă – un loc în care am avut senzația că aș fi fost transpus în perioada săpăturilor arheologice. Am intrat, iar primul lucru pe care l-am simțit a fost liniștea. Eram singurul vizitator în acel moment și era o liniște din aceea... de secol al XIX-lea, de pe vremea profesorului Tocilescu. Mă aflam la câțiva pași distanță de plăcile de piatră vechi de peste 1900 de ani, de fapt chiar le puteam atinge. Totul pare atât de simplu, o istorie săpată în piatră...

Acces și program

Indicatoare specifice ne îndreaptă spre strada Muzeului, aflată în centrul localității, stradă care se termină într-un rond din fața muzeului, loc unde sunt și mai multe locuri de parcare. Sunt circa 12 trepte de urcat până la intrare, dar există și rampă de acces (și în interior este prezentă rampă).

Prețul unui bilet este de 16 lei/adult, dar există reduceri pentru pensionari (8 lei) și elevi/studenți (4 lei). Programul de funcționare este de luni până duminică între orele 09.00-17.00.

Am primit bilet imprimat pe loc, un cartonaș simplu, alb (și ce îmi plac biletele personalizate). Nu am observat la stand prezența unor broșuri, pliante ori ilustrate de vânzare.

Despre clădirea muzeului

 Clădirea a fost ridicată între 1974-1976 odată cu lucrările de reconstrucție a monumentului triumfal. Sub conducerea prof. Vasile Celmare studenții Institutului de arte plastice „Nicolae Grigorescu” au proiectat și realizat un mozaic monumental (247,5 mp) care va împodobi fațada edificiului (forma finală aparține studenților Dana Postolache – azi muzeograf-restaurator și Constantin Apostol). Mozaicul reprezentând înfruntările dintre daci și romani, dar și obiceiurile și ocupațiile ambelor populații (un fel de cronică a formării poporului român).

La 28 mai 1977, în prezența lui Nicolae Ceaușescu, este inaugurat muzeul și monumentul triumfal în forma reconstituită. De la inaugurare au lipsit exact arheologii, în schimb a participat o importantă delegație de oficiali; doar la muzeu a fost prezent istoricul Adrian Rădulescu. Iată relatarea evenimentului în presa centrală: ... Elicopterul prezidențial aterizează pe terenul sportiv al comunei, unde se află adunați mii de cetăţeni din Adamclisi şi din comune învecinate. La coborârea din elicopter, tovarășul Nicolae Ceauşescu, tovarăşa Elena Ceauşescu, ceilalţi tovarăşi din conducerea de partid şi de stat sunt aclamaţi cu urale şi ovaţii. Se scandează minute în şir „Ceauşescu — P. C. R. Coloana oficială de maşini se îndreaptă apoi spre noul muzeu „Tropaeum Traiani“. Secretarul general al partidului este rugat să taie panglica inaugurală. Dr. Adrian Rădulescu, directorul Muzeului de arheologie din Constanţa, prezintă exponatele originale ale monumentului. Tovarăşul Nicolae Ceauşescu apreciază iniţiativa construirii muzeului, modul în care a fost realizat, priceperea cu care specialiştii au reuşit să pună în valoare aceste comori neprețuite ale istoriei noastre. La ieşirea din muzeu, oaspeţii sunt întâmpinați de un grup de şoimi ai patriei și pionieri care oferă flori tovarăşului Nicolae Ceauşescu, tovarăşei Elena Ceauşescu, ca semn al mulțumirii și dragostei fără margini cu care răspund partidului, secretarului său general pentru copilăria fericită pe care o trăiesc. Coloana oficială părăsește apoi comuna, îndreptându-se spre locul în care se înaltă maiestuos monumentul (Scânteia, 29 mai 1977).

 Circuit muzeistic

Clădirea este un vast lapidarium, cu unul din pereți acoperit doar de geamuri pentru o lumină naturală puternică. S-a adoptat expunerea liniară suprapusă pe două registre de vizitare, pe lângă metope fiind expuse pe pereții verticali pilaștrii și  bucăți din frizele inferioară și superioară. În sala de la parter sunt bucăți din resturile trofeului și din partea superioară a monumentului, plus alte descoperiri litice din zona cetății, iar la etaj sunt vitrine cu piese ceramice, metalice ori de sticlă găsite în zona Adamclisi.

Traseul de vizitare este intuitiv: se intră pe la nivelul 1, se vizitează „balconul” – loc de unde se deschide o priveliște fascinantă asupra metopelor, se văd vitrinele cu piese descoperite arheologic, apoi se ajunge lângă peretele cu metope – o parte sunt descrise prin mici cartonașe bilingve. Pur și simplu poți privi figurile sculptate în piatră de la câțiva centimetri distanță, unele detalii fiind remarcabile (în ciuda vechimii și degradării).

Se coboară apoi la nivelul parterului unde sunt expuse alte metope, fragmentele din „trofeu” , alte piese descoperite în zona cetății, precum și macheta monumentului triumfal. Mai multe panouri de mari dimensiuni ne prezintă istoricii implicați în cercetările de la Adamclisi, planul așezării și a săpăturilor arheologice, descrierea monumentelor, detalii despre restaurare și reprezentările figurate de pe monument.

Circuitul se încheie la parter, pe perioada verii fiind deschisă o ușă de ieșire la acel nivel, iarna se urmează circuitul în sens invers pentru ieșire. Clădirea este neîncălzită, în interior era mai frig ca afară 😊

Considerații istorice

 Monumentul a fost ridicat în epoca împăratului Traian (97–117 d. Hr.) pentru a marca atât victoriile repurtate în fața unei coaliții anti-romane a populațiilor locale nord-dunărene, cât și pierderile de soldați romani pe câmpul de luptă.

Menționat în note de călătorie sau rapoarte oficiale încă din anii 1700-1800, monumentul triumfal roman a fost cercetat sistematic în campaniile de la finalul secolului al XIX-lea de către Grigore Tocilescu, director al Muzeului Național de Antichități pe atunci. Cele 243 de piese recuperate au fost aduse la București cu dificultate (cu sănii și care trase de boi până la Rasova pe malul Dunării, urcate pe vase până la Giurgiu, apoi pe calea ferată). Depozitate, într-un final, în Parcul Carol I piesele au început a se degrada.

Teohari Antonescu descria ruinele, situație de la sfârșitul veacului al XIX-lea, înainte de săpăturile lui Grigore Tocilescu: Am spus ruinele sunt mărețe și pitorești. În mijlocul deșertului nemărginit al Dobrogei sudice, verdeața nu se vede decât în preajma trofeului, unde la poale de jur împrejur crescuse o dumbravă de copăcei mărunți și verzi. Un cireș mărișor, după cum mi-a spus un cioban, care a văzut ruinele înainte de săpături, împodobea vârful chiar al domei uriașe de piatră, care prin contrastul cu verdeața crângului, părea ca de marmoră albă. Prin stufiș apărea din loc în loc steiuri albe de piatră, unele săpate cu podoabe de linii, altele cu figuri omenești sau de animale (în „Voința” , iunie 1906)

Arheologul Silvio Ferri a venit special în România în perioada interbelică pentru a studia piesele arheologice și a propus reconstituirea unei părți din monumentul triumfal la București, folosindu-se piesele originale („Traianeum” ). O serie de piese au fost recuperate din satele apropiate unde ajunseseră a fi utilizate la fântâni, jgheaburi, diverse construcții.

Mulți istorici și cercetători s-au implicat în problematica monumentului de la Adamclisi, la fața locului a fost instalat un paznic (pentru a proteja „miezul” monumentului, treptele originale și piesele rămase la fața locului) și s-a construit o locuință pentru cercetători. În anii `50, la începutul epocii comuniste, se conturează clar ideea reconstituirii monumentului (fie prin utilizarea originalelor, fie prin realizarea unor copii) și realizarea unui muzeu. În anii `60 istoricul de artă Radu Florescu a avansat o soluție arhitecturală acceptată de cei mai mulți cercetători: amplasarea metopelor pe corpul circular de la baza monumentului triumfal, anume la jumătatea înălțimii tamburului. Se stabilește și faptul că la reconstrucția monumentului vor fi utilizate copii ale pieselor, iar originalele vor fi expuse într-un muzeu. S-au avansat 6 variante de muzeu, cinci dintre ele așezau muzeul în preajma monumentului triumfal. În acești ani piesele aflate la București sunt readuse la Adamclisi.

Lucrările la reconstituirea monumentului antic și expunerea muzeală a pieselor originale vor începe în anii `70, urmărindu-se și transformarea satului Adamclisi într-un „sat turistic” și includerea monumentelor în circuitul turistic național. Nicolae Ceaușescu și regimul său au dorit să lege restaurarea monumentului antic de celebrarea a 100 de ani de la reintegrarea Dobrogei în frontiere românești. Lucrările au fost demarate în 1974, iar în afară de peronul monumentului (reparat și întregit cu calcar din cariera de la Deleni – utilizată și în antichitate), toate celelalte piese utilizate la reconstituire sunt replici ale celor originale. Nici până astăzi nu sunt lămurite o serie de aspecte: ordinea metopelor, succesiunea pieselor de friză și cornișă, numărul șirurilor și rândurilor de solzi de pe acoperișul tronconic etc.

Metopele sunt lespezi dreptunghiulare de circa 1,48 m înălțime, cu reliefuri figurate, și reprezintă principalele piese din ornamentația monumentului. Ele înfăţişează scene premergătoare luptelor, din timpul luptelor între romani și alianța nord-dunăreană sau din partea finală a bătăliei comemorate; s-au păstrat 48 din cele 54 de metope. Altă piesă valoroasă este trofeul, un trunchi gros format din tamburi mari de piatră cu diametrul de peste 2 metri îmbrăcat cu arme, din care se mai păstrează o lorica (platoșă romană), o tunică, două perechi de scuturi şi două perechi de apărători care protejează pulpa piciorului.

Concluzii

Se pot scrie zeci de pagini despre monumentele de la Adamclisi, chiar s-au scris multe cărți și studii, destule necunoscute persistă încă, zeci de întrebări se pot lansa în eter. Cine vrea să citească descrieri, găsește aici broșurile de pe vremuri (ziuaconstanta.ro/fondul-d ... tanta-2754.html și ziuaconstanta.ro/fondul-d ... iatra-4220.html). Un tur virtual al muzeului găsiți aici: muzeedelasat.ro/muzee/com ... isi/#turvirtual.

Pot spune că am fost impresionat de reprezentările figurative, parcă ți se deschide o fereastră către istoria romană și locală a acelor vremuri. Am admirat detalii militare (arme, armuri, steaguri), constructive, piese de mobilier și de îmbrăcăminte, mijloace de transport (care), figuri de oameni și animale etc. O lume sculptată în piatră!

Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 75 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI