Spatios

TIPĂREȘTE

Am încercat prin 2014, mai precis pe 8 iunie 2014, să organizez un soi de aventură pentru mulţi din grupul nostru către Mistral Resort. Trebuie sa recunosc faptul că am selectat locaţia numai şi numai pe baza recomandărilor de aici. Grupul nostru a rezervat 4 camere duble, 4 duplexuri , dintre care unul de lux (unul era şi chiar eram curios care sunt diferenţele) şi una single. Am vrut să vedem şi suita Junior, dar nu ne-am încadrat, aşa că am renunţat. De asemenea, am inclus şi masa în ofertă, demipensiune. Dar pentru moment mă voi referi strict la cazare şi voi încerca foarte puţin să mă abat pe la restaurant, o sa vedeţi şi motivul.

La vremea respectivă mulţi au ridicat din sprâncene, obişnuiţi fiind deja cu alegerea unor locuri special caracterizate de lipsa semnalului pe telefon şi a unor drumuri de acces asfaltate – deh, suntem orăşeni şi ne mândrim cu asta ! Astfel că primele indicaţii rutiere pentru şoferii, relativ simple, gen „Ţine drumul până când se închide cu barieră şi ai ajuns la hotel .” au fost chiar pe măsura aşteptărilor. Cu toate acestea, drumul în sine are nevoie de multe şi abundente reparaţii, şi nu doar pe alocuri, mă refer în special după ce ai părăsit DN73, culmea, tot pentru un drum naţional. Ei bine, fiind şi noapte (noi am ajuns pe la după 23:30), bucata respectivă de drum ne-a dat ceva de furcă, mai ales că aveam şi un copil de un an în maşină, obosit, pe jumătate nemâncat, iar cealaltă jumătate din el plictisită de statul în maşină.

Dar am ajuns. Prima dată am lăsat totul în maşină şi am fugit să luăm camerele, să vedem cum şi care s-au cazat. Prima impresie, pentru unul care nu a păşit până acum în hotelurile din Dubai, dar a vizitat camerele de la Intercontinental sau Vega (din Mamaia), a fost, într-adevăr, pur şi simplu cuceritoare. Adică, pe mine unul m-a cucerit. Am stat la telefon cu recepţionera pe parcursul drumului, astfel că la sosire ne aştepta în cameră mâncarea, noi am stat pe partea din spate, cu vedere spre pajiştea aia frumoasă şi verde (vara) care apare şi în site-ul oficial, care mai are în componenţă o foarte inspirată veche magazie din lemn – sau ce e aia. Ei bine, întuneric, noapte, copilul a adormit, iar noi am ieşit fuguţa pe terasă (camera are două terase) să admirăm priveliştea de noapte, fiecare cu farfuria lui. Cântau şi două (sau mai multe) privighetori, cerul era senin, dar lumină absolut deloc pe balcon, parcă special pentru a le face în ciudă celor două scaune de acolo, aşa că am părăsit lumea de afară pentru a mâncă liniştiţi în cameră, sau cum se numea ce doream noi să facem acolo, pentru că numai foame nu ne mai era la ora aia.

A doua zi am anunţat că nu avem lumină pe terasă, iar un om specializat în aşa ceva a venit şi a schimbat becurile de pe ambele terase – nici pe cealaltă nu era lumină artificială pe timp de noapte. Oricum, tot a doua zi am apucat să observăm camerele. Diferenţa majoră între duplexul normal şi cel de lux e doar patul, care aduce a baldachin, însă eu consider că se încadrează cu succes la capitolul pat dublu matrimonial, drept pentru care nici diferenţa de preţ nu o văd acum. Nu trebuia să menţionez acum faptul că m-am chinuit puţintel să trag draperiile alea de jur-împrejurul patului şi că nu am găsit nici o modalitate convenabilă, astfel încât să pot împacă utilul cu plăcutul, dar cel mai încântat membru al familiei a fost fetiţa de 1 an cu care am tot jucat bau-bau pe după ele desfăcute, ceilalţi doi membri, adulţi de felul lor (adică inclusiv eu), au considerat că mai mult încurcă, însă pentru plăcerea celui de-al treilea au stat şi au suferit … în tăcere. Mda, mai era şi diferenţa la televizor, dar nu ştiu dacă a fost pornit mai mult de o oră cât am stat acolo.

Personal, pentru familia noastră, cu un copil care tocmai se pregăteşte să alerge, duplexul nu a fost alegerea inspirată: scările interioare ne dădeau bătăi de cap la coborâre, în special, unde mai pui că pişcotul ţinea el neapărat să urce, în patru labe, scările, aşa că nu-l puteai pierde din ochi nici la parter ! Când am ajuns a fost puţintel cam răcoare, lucru stabil pe toată perioada cât am stat. Pentru mine era perfect, dar pentru copil am solicitat şi ni s-a furnizat, din prima seara, un calorifer electric, depăşind momentul cu succes, pentru ca eu am avut probleme cu somnul din cauza căldurii – dar doar eu. Am avut, de asemenea, un pătuţ pentru copil, unde a mai dormit, aleatoriu, micuţa.

Partea de sus, cu patul, este o alegere foarte inspirată, cu o fereastră undeva, în depărtare, care-ţi aduce lumină chiar şi ziua îndeajuns de mult cât să vezi, dar perfectă pentru un somn de după-amiază. Jos, un spaţiu perfect pentru multe activităţi, curiozităţi, luminată natural de uşile şi geamurile de la două terase. Baia cu cabină de duş (la noi nu a curs apă în baie când făceam duş), chiuveta mi s-a părut, iarăşi, o alegere inspirată, şi nu doar prin poziţie. Oricum, în baie era spaţiu fix cât să fie util, dar cu siguranţă nu se auzea ecoul. Am găsit şi şampon, şi săpun, şi mască, dar noi am fost pregătiţi de acasă. Prosoapele curate, au fost schimbate la două zile, dar şi la cerere.

Nevastă-mea a găsit, totuşi, câteva inconveniente: femeile de serviciu le găseai câte două pe holuri, de pe la 09:00 până pe la 14:00, totuşi,în cameră, la etaj, către fereastră, pe lângă balustradă, pervazul de la fereastră şi cam tot ce era lemn în zona aia, afişa un praf neşters de câteva zile – asta şi pentru că gâză noastră a verificat personal fiecare colţişor din cameră. Deasupra ferestrei de la etaj mai tronau şi câteva pânze de păianjen, dar mie mereu mi-au plăcut chestiile astea pentru că le consider un mod ecologic de protecţie împotriva ţânţarilor: nu reţin să fi fost plasă de ţânţari la geam – oricum, şi asta în limita unor dimensiuni nu foarte impresionante ale arahnidelor.

Restul camerelor duplex foarte mult asemănătoare, patul de jos se poate desface şi se transformă lejer în pat dublu, astfel că intră 4 persoane fără probleme, atât doar că de sus dacă ai nevoie la baie, noaptea, pot apărea anumite probleme particulare. Un alt neajuns ar fi fost faptul că prin toate camerele scările interioare aveau un scârţâit, specific pentru fiecare în parte: te trezeşte noaptea din somn partenerul dacă are insomnii.

Las deoparte camerele, care le consider cu multe plusuri şi neajunsuri mici şi puţine, ajung la hotel. Are un lobby spaţios, loc de joacă pentru copii, relativ bine pus la punct, putea să fie puţin mai spaţios, dar eu clar l-am încadrat la plus. Liftul funcţional, holurile curate şi liniştite, mari, luminate exact atât şi aşa cum trebuie. Cred că un cuvânt care ar descrie tot hotelul ar fi spaţiul, asta mi-a plăcut: nu înghesuit, dar nici enorm, fix cât să fie util.

Am vizitat şi camerele de conferinţă, şi centrul de distracţii, şi Sky-Barul (închis, totuşi, pentru noi, în ciuda unei solicitări, dar nu ne-a afectat deloc) şi restaurantul şi terasa – super terasa, păcat că noi am prins vânt şi nu ne-am putut bucura pe deplin.

Ei bine, aici e buba, din punctul meu de vedere. Restaurantul în sine e plăcut, spaţios, dar pervazul de la orice geam era plin de muşte moarte – cred că din sezonul trecut, dacă mă întrebaţi pe mine. Şeful de salon avea atitudinea aia comunistă câteodată, şi spun asta pentru că ne-am luat la ceartă, de exemplu, pentru o sticlă de apă de 0,5 lt care a fost solicitată, şi nu în plus, la masă. Am avut plăcerea să cobor la micul dejun după 10, caz în care deja se strângeau mesele, iar bufetul suedez s-a restrâns simţitor, totul transformându-se în ce a rămas. Recunosc, oferta era clar variată daca apăreai la 08:00 – 08:30, chiar şi la 09:00, se încadrează serios la 3 stele, dar după această ora clientul nu mai este stăpânul nostru. Cina, pentru că ne-am potrivit mai mereu la oră, nu a fost cu probleme, mâncarea fiind bună (nu mereu după gustul meu, dar eu sunt sclifosit rău la mâncare, deci nu se pune problema să fiu eu baza-etalon). Am avut parte şi de un prânz barbeque, care, după socoteala mea, mi s-a părut scump: cam 50 de lei de persoană pentru 2 bucăţi de carne şi 2 mici (poate 3), cu garnitura de legume din care cartofii au dispărut aproape instantaneu, dar, din păcate, servite pe durată a două ore, căci, vezi tu, s-a umplut uşor-uşor terasă, iar mulţi din cei de acolo aveau prânzul respectiv inclus în preţ, motiv pentru care ospătarul nu a făcut faţă cererilor imediate din motive tehnice: grătarul era cam pentru 10 persoane, ca dimensiune – s-a descurcat bine ţinând cont de variabile, totuşi.

Am prins noi o vreme capricioasă şi, după o ploaie cu piatră care a făcut iarnă în jur, cu o mişcare iute, un coleg a prins câteva cadre cu telefonul şi … până când să căutam canalul cu ştiri deja apăruse la televizor imaginile (e bine să ai pile, nu ?). Ei bine, culmea a fost că din acel moment ceva s-a schimbat în comportamentul angajaţilor, iar aici mă refer doar la câţiva, şeful de salon de la restaurant ar fi printre ei – nu am înţeles deloc de ce din acel moment am fost trataţi ca nişte adevăraţi clienţi chiar de tot personalul de acolo ! Mi-a părut rău să vad asta şi o consider o mare bilă neagră asupra lor, de fapt cam singura …

Peste toate trebuie să menţionez un singur nume: doamna C. B. , care este perfect descrisă de sintagma Clientul nostru, stăpânul nostru! Aceasta fiind perfect valabilă încă de la primul contact pe e-mail, dar şi pe toată perioadă şederii noastre acolo. Este o persoană cu care poţi face turism, asta am simţit, şi căreia nu te poţi duce să te plângi de două ori, nu de alta, dar nu mai ai de ce ! Nu am găsit probleme, ci, cu adevărat, doar rezolvări.

Revin oricând cu plăcere acolo, recomand locaţia cu toată căldura, însă tuturora le voi spune că oferta cu mic dejun este perfectă, dar cea cu demipensiune o consider scumpă, şi, din păcate, mai mult din pricina restaurantului, care am senzaţia că profită de faptul că nu are concurenţă (apropiată) în jur, asta ţinând cont şi de faptul că este, intr-adevăr, ultimul de lângă barieră. Dacă se umblă un pic şi la restaurant, atitudinea trebuie doar corectată pe alocuri, atunci un 10 ar fi prea puţin pentru o recomandare.

---

VIZUALIZĂRI: 1347 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI