Salina Wieliczka, Muzeu subteran deosebit!

TIPĂREȘTE

În vezi impresii părăseam Wadowice pentru a merge la Wieliczka, localitate aflată la circa 52 de kilometri.

Wieliczka este un oraș cu circa 27.000 de locuitori aflat în sudul Poloniei, la circa 15 kilometri sud-est de Cracovia. Este cunoscut prin salina pe care o exploatează din secolul 13, una din cele mai vechi saline din Europa care produce sare și azi. În 1978 salină a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.

A fost cunoscut din secolul 12 sub numele latin Magnum Sal, (Marea Sare) devenit mai apoi Wieliczka. A avut perioade de dezvoltare și, sub influența unor factori externi, invazia mongolă, ciumă, invazia suedeză, ocupația fascistă, eliberarea sovietică, perioade de stagnare. Astăzi este un oraș turistic vizitat anual de peste un milion de turiști. Am Fost Acolo pentru a vedea Salina despre care aflasem în urmă cu trei ani când am revăzut Salina Cacica, amfostacolo.ro/hotel9.php ... ica-sv&id=17758, ce a fost pusă în funcțiune cu ajutor de la Wieliczka.

Kopalni Soli Wieliczka (Salina Wieliczka)

Am mers fără să ne grăbim și am ajuns la Wieliczka în jurul orei 14, mult prea devreme pentru turul de la ora 15:15 la care făcusem rezervarea on-line pe site-ul wieliczka-saltmine.com, 109 zloți senior, cost neredus 119 zloți biletul.

În zonă erau mai multe parcări, cea mai mare Parking Kopalni Soli Wieliczka, cost 30 zloți pentru o zi, era cam aglomerată, am parcat foarte aproape la o parcare mai mică, 5 zloți ora.

Am mers la Casa de bilete on-line de la intrarea în Salină, am arătat rezervarea și am primit biletele pentru turul în franceză de la ora 15:15, mai era destul timp până atunci așa că am făcut mai întâi o scurtă plimbare prin exteriorul Salinei de azi. De la un chioșc am cumpărat un ghid cu salina care avea și harta explicită a ei pentru a putea scrie mai ușor ce am văzut acolo. Merită!! ????

Salina a fost descoperită de Kinga, fiica regelui ungar Bela al IV-lea, care, căsătorindu-se cu prințul polonez Bolesław al V-lea, primise ca dar de nuntă de la tatăl ei o salină din Maramureș. Când a plecat spre Polonia și-a aruncat inelul de logodnă în salină, era simbolizarea preluării salinei de către prințesă. Ajunsă în Polonia a rugat minerii să sape într-un loc unde au găsit un bulgăre de sare în care se afla inelul ei. Inelul împreună cu depozitele de sare o urmaseră pe prințesă în Polonia, spune povestea. Prințesa, mai apoi ducesă poloneză și călugăriță, a fost beatificată în secolul 17 și canonizată de Papa Ioan Paul al II-lea în anul 1999, devenind Sf. Kinga.

Salina s-a dezvoltat pe depozitele de sare formate pe fundul Mării Miocene prin cristalizarea sării dizolvate în apa de mare și formarea sedimentelor și a rocilor rezultând bucăți de sare gemă de diferite volume, de la bolovănei la blocuri uriașe. Mai întâi s-a obținut sare din saramura izvoarelor ajunse la suprafață, după ce izvoarele au secat au fost săpate fântâni cu apă sărată care mereu adâncite au ajuns până la zăcămintele de sare. În secolul 13 s-a construit Primul Puț apoi căutând sare au fost săpate coridoare, peste 300 de kilometri, coborând pe 9 nivele.

Astăzi minerii mai lucrează încă în subteran, nu extrag sare ci întrețin salina, trimit la suprafață saramura acumulată în salină unde după evaporarea apei se obține sarea sau lucrează la amenajarea de noi atracții pentru turiști. Salina unde temperatura este tot timpul anului 17 – 18 grade Celsius are un Centru de Conferințe cu peste 1.000 de locuri, o Sală pentru organizarea de spectacole și competiții sportive sub pământ, un Sanatoriu la peste 200 metri sub pământ și Trasee pentru plimbări subterane, Traseul Turistic și Traseul Muzeului vizitabile de toți turiștii, Traseul Copiilor și Traseul Minerilor vizitabile cu grupuri dedicate.

Am trecut pe lângă Sediul Salinei și Puțul Daniłowicza aflate lângă intrare îndreptându-ne spre Tężnia (Turnul de absolvire, de graduare) Solankowa, un turn de lemn înalt de 22 de metri umplut cu crenguțe spinoase peste care curge apa sărată, mineralele rămânând pe crenguțe, sarea rămânând în saramură, crescându-i concentrația de sare. În final apa se evaporă rămânând sarea cristalină.

Am achiziționat bilete de acces cu discount dublu, seniorii cu bilet la Salină, 4 zloți de persoană, fără reducere 9 zloți, am urcat în turn, ne-am plimbat și am făcut poze de sus, nu este ceva deosebit dar aveam destul timp disponibil. Ploua mocănește, nu era ceață și am putut poza parcul și clădirea salinei ce se vedea în depărtate.

Apropiindu-se ora de începere a turului, am mers la salină unde se formau grupurile pentru vizite: un grup polonez, unul englez și unul francez, e vorba de limba în care prezintă ghidul, al nostru, francez, cu 35 de persoane fiind mult mai mic decât celelalte două.

Traseul Turistic, amenajat spre sfârșitul secolului 18 și dezvoltat permanent până la închiderea salinei, este un „muzeu subteran în aer liber” , lung de 3,5 kilometri ce coboară pe 800 de trepte trecând prin 20 de camere până la 135 m sub pământ fiind parcurs în circa 2 ore. Este amenajat pe 3 nivele, la diferite adâncimi, Nivelul I Bono la circa 64 metri, Nivelul II superior Frații Markowski la circa 90 metri, Nivelul II inferior Mickiewicz la 110 metri, Zona intermediară, Kazanów până la 125 m și Nivelul III Słowackiego până pe la 135 metri.

Am plecat prin Szyb (Puțul) Daniłowicza, vechi de peste 200 de ani, coborând o scară de lemn cu circa 480 de trepte din cele aproximativ 800 câte are traseul. Fiind grupate câte 10, am coborât lejer, cu pauze în care ghidul vorbea și noi pozam. Prima oprire am făcut-o la Nivelul I la Szybik Antonia o zonă a turnului unde Doi Mineri, Manechine îmbrăcate în uniforme din secolul 17, pregăteau și expediau blocurile de sare. Am văzut apoi Komora (Sala) Urszula în care sute de trunchiuri de castani ingenios îmbinate formează schelele care, de sute de ani, asigură tavanele Salinei. A urmat Komora Mikołaja Kopernika numită așa în memoria lui Nicolaus Copernic, cunoscutul astronom polonez care a vizitat Salina la sfârșitul secolului 15. L-am salutat pe omul de știință, o semicentenară Statuie de sare, am făcut câteva poze și am mers la Kaplica (Capela) Św. Antoniego pe care am găsit-o închisă. Am găsit deschisă Komora Janowice unde Prințesa Kinga primea inelul de logodnă nu de la Bolesław ci, într-un bulgăre de sare, de la minerii ce-l găsiseră în Wieliczka, un grup de Statui de sare ce ilustrează legenda Salinei și a Sf. Kinga cu frumoase efecte multimedia.

Am văzut Komora Spalone (Arsă) ce prezintă pericolele și arderea gazului metan în mină, ni le-a prezentat și ghidul nostru, acumularea de gaz era arsă prin incendierea unor bastoane lungi de lemn și provocări de „explozii controlate” , în Komora Sielec am văzut o Expoziție ce prezintă mijloace de transport a sării tractate de cai, iar în Komora Kazimierz Wielki (Cazimir cel Mare) se află Bustul de sare al Regelui care a cerut ca regulile de funcționare a Salinei să fie puse în ordine și scrise sub forma unui statut.

Am mers apoi la Podszybie (Groapa) Kunegundy numită și Grota Piticilor în care minerii sunt Solilubki, Piticii din Salină, Gnomi, Spiridușii de Sare, cum sunt numiți, ce muncesc din greu ajutându-i pe oameni. Piticii sunt acolo și pentru a amuza copiii, există un traseu special pentru copii. Piticii ajută și vizitatorii; cei ce sărută un pitic pe nas se vor căsători în decurs de un an, iar cei ce sărută un pitic pe fund se vor despărți rapid spune povestea.

Am trecut printr-o sală unică, Skala (Scara) dintre două nivele unde am văzut cum era ridicată sarea la suprafață și am ajuns la Nivelul II, la Kaplica Św. Krzyża (Sf. Cruce) . Este o capelă săpată în a doua jumătate a secolului 19. Este mobilată simplu, în Altar cu „Hristos răstignit pe cruce" și vizavi „Maica Domnului" o Statuie policromă din secolul 17.

De aici am mers la Kaplica Św. Kinga care cu peste 50 de metri lungime este cea mai mare biserică din lume construită în subteran. Are elemente din lemn și o mulțime de sculpturi din sare așezate pe o podea de sare și iluminate de candelabre din cristale din sare, este cea mai mare, mai împodobită și mai impresionantă sală din salină.

Sculpturile și basoreliefurile realizate în blocuri de sare prezintă scene cunoscute din Biblie sau din viața de zi de zi, precum și capodopere ale unor mari artiști. Am văzut Statuile „Maica Domnului cu Pruncul" și „Papa Ioan Paul al II-lea", Basoreliefurile „Cina cea de Taină" și „Fuga în Egipt", o Cruce cu „Hristos răstignit" și alte blocuri de sare cioplite. Cel mai important element al Capelei este Altarul cu un Retablu din trei părți, în centru Sf. Kinga din sare, orbitoare, învăluită în lumină albastră și albă, cu cristale de halit încorporate în peretele din spatele ei, strălucește ca un diamant, cu Sf. Iosif în dreapta și Sf. Clement, patronul parohiei locale, în stânga. În Altar se află și Comoara Salinei, Moaștele Sf. Kinga, ocrotitoarea minerilor din saline. Aici, duminica, în Ajunul Crăciunului, pe 24 iulie de Sf. Kinga și pe 4 decembrie de Sf. Barbara se țin slujbe la care pot participa mulți credincioși.

Ne-am plimbat pe Pochylnia (Rampă) , promenadă pe malul Lacului subteran verde cu apă sărată din Komora Erazm Barącz ce poartă numele șefului Salinei de la sfârșitul secolului 19. Aici am aflat Salutul minerilor „Szczesc boze (Doamne ajută!!) ", am salutat și noi și am continuat traseul.

Am ajuns la un Loc de popas cu un Restaurant, Grupuri sociale, unde am făcut o pauză de 15 minute, așa a hotărât ghidul.

De aici am mers la două săli vecine, asemănătoare, înalte de circa 35 de metri, cu protecții din lemn până la tavane, frumoase structuri, cea din Komora Michałowice iluminată de un candelabru de cristale de sare, cea din Komora Drozdowice vegheată de Monumentul Minerilor cioplit în sare.

Am ajuns la Nivelul III la Grotą Piłsudski, sală ce poartă numele mareșalului Józef Piłsudski, șef de stat și prim ministru polonez în anii 1920 – 1930, două camere legate printr-un tunel. În trecut tunelul plin cu apă era vegheat de Sf. Ioan Nepomuk și se trecea cu plutele, azi a rămas doar un Mic Lac și Statuia „Sf. Ioan Nepomuk” .

De aici am mers la Kaplica Św. Jana al cărei Altar încastrat în peretele de sare are o Cupolă de lemn, un Crucifix și Pictură „ce simbolizează Ierusalimul” .

Următoarea escală a fost la Podszybie Szybu Daniłowicza unde se află Stația Liftului din Puțul Daniłowicz. Mai erau câteva săli de văzut, nu știu nici acum de ce nu am trecut pe la ele. Aici se termină Traseul turistic care se parcurge în mai puțin de 2 ore, l-am parcurs și noi, singurii seniori din grup, în ritmul impus de ghidul nostru. Vizita cuprinde în program și muzeul aflat în altă parte. Se face o coadă separată pentru doritori, erau mulți turiști englezi și polonezi.

De aici marea majoritate a vizitatorilor au mers la lift și au ieșit la suprafață, noi am rămas cu ghizii care așteptau turiștii ce voiau să viziteze Muzeul. Mi-au plăcut uniformele lor, asemănătoare cu cele ale minerilor care conform tradiției au câte 29 de nasturi, comemorarea Sf. Barbara, patroana minerilor, care a fost martirizată la 29 de ani.

Ghidul nostru ne-a spus că Muzeul nu este ceva deosebit, că putem să-l vedem cu grupul englez, nu am fost de acord așa că a trebuit să aștepte să vină toți francezii pentru a ne conduce la Muzeu. A venit și grupul nostru de trei persoane, noi și un tânăr francez, am plecat spre Muzeu.

Muzeum Żup (Muzeul Salinei) Wieliczka se află la Nivelul III al Salinei, are o lungime de aproximativ 1,5 kilometri și prezintă materiale geologice, instrumente, echipamente și documente vechi chiar și de sute de ani. Se vizitează în circa o oră, este imens și bine structurat. Este organizat în Săli, Colecții și Expoziții ce prezintă aspecte din munca de miner și din istoria sării, pe cei ce munceau în mină alături de mineri.

Am mers circa 400 de metri printr-un tunel bine amenajat, podeaua din pavele de sare mai păstra încă șinele cărucioarelor de transport, avea tavanul și pereții placați cu scânduri, cu câteva uși antifoc descuiate de ghid doar ca să trecem noi, vizitatorii.

Ghidul, care nu prea avea chef de muzeu, ne-a condus mai întâi la Kaplica św. Jana Pawła II din Komora Aleksandrowice. Aici am văzut mai multe statui care mobilau capelele din mină, unele nu mai există, de menționat Statuia Św. Kinga care era în Capela Św. Kinga astăzi cioplită în sare.

Am mers apoi în Camerele Russegger ce au numele arheologului austriac administrator al Salinei la mijlocul secolului 19. Prima văzută a fost Komora Russegger VI, unde în Expoziția Geologia Zăcămintelor de Sare din Polonia am admirat cristale din peșterile din saline, stalactite și stalagmite de sare, fragmente de sare diferit colorate, parcă erau pietre prețioase, o expoziție deosebită care mi-a plăcut foarte mult, este una dintre cele mai frumoase sali din Complexul Muzeal. În Komora Russegger V am văzut Expoziția Salinele din Cracovia - Întreprinderea Regală în care este prezentată istoria salinelor din Wieliczka și Bochnia (o altă salină vizitabilă aflată la circa 30 kilometri). Am întâlnit aici unii dintre Regii care s-au implicat în dezvoltarea salinelor, Św. Kinga și Bolesław, Cazimir cel Mare, Vladislav Wasa și alții, cel mai valoros exponat fiind Cornul Frăției Săpătorilor vechi de aproape 500 de ani, simbol al prosperității adusă comunității de către saline. Am trecut apoi în Komora Russegger IV care găzduiește Expoziția Dispozitive și Echipamente pentru Transportul Orizontal sau Vertical unde am văzut cufere, cuști și cărucioare pentru transportul sării și frânghiile de puț cu care se trăgeau acestea, dar atenția mi-a fost atrasă de niște Desene care arată cum coborau caii și minerii în salină, dar nu și cum ieșeau la suprafață. Minerii urcau în aceleași chingi și sfori, caii nu prea urcau pentru că stând în întuneric orbeau și nu se mai adaptau vieții de la suprafață. Într-o perioadă au fost folosiți și pentru plimbarea turiștilor prin mină, nu mi-ar fi plăcut!! , bine că n-Am Fost Acolo în urmă cu 20 de ani, îl întâlneam pe Baśka, ultimul cal ce a părăsit salina. Am trecut prin Komora Russegger III pe la Expoziția Fabricarea Sării și Drenajul Minelor ce prezintă obținerea sării cristaline în Neolitic din saramura ce ieșea din pământ. Saramura se fierbea în vase mari de lut până se obținea o pastă care se punea în vase mai mici în care apa se evapora rămânând sarea cristalină. Am văzut și diferite dispozitive cu care saramura era evacuată din saline: Roți cu găleți, Pompe pendulare sau pneumatice, de menționat fiind Roată cu găleți ce a lucrat în secolul 18 la Salina Bochnia. A urmat Komora Russegger II cu Expoziția Dispozitive și Echipamente Miniere Vechi cu o interesantă Colecție de lămpi cu seu și ulei, lămpi cu carburi și lămpi electrice și la fel de interesante Felinare speciale care prin culoarea pe care o avea flacăra indicau concentrația de gaze și gradul de pericol de explozie din salină.

De aici ghidul ne-a condus la Komora Maria Tereza II, dar mai întâi am trecut pe lângă Statuile Sf. Kinga și Sf. Barbara, cele două protectoare ale minerilor din Wieliczka. Aici sunt organizate trei expoziții, în prima, Turism în Mina Wieliczka, am întâlnit cele mai importante personalități istorice, laureați ai Premiului Nobel, muzicieni, oameni de știință care au vizitat salina. L-am văzut pe Fryderyk Chopin sculptat în sare, pe Papa Ioan Paul al II-lea în tablou, normal, suntem doar în Polonia, patria celor doi mari. Urmează una dintre cele mai frumoase și spectaculoase săli, Rezerva Minieră, un loc cu adevărat uimitor: plafoanele acoperite cu conopidă de sare și cu stalactite, elementele din lemn îmbrăcate în sare și în liniștea deplină, eram doar patru persoane în sală, auzeam apa picurând din tavan. Prin Expoziția Mecanizarea Lucrărilor Miniere am trecut mai repede, mai văzusem astfel de exponate.

A urmat Komora Miejska cu Expoziția Istoria Orașului Minier Wieliczka unde sunt expuse unelte din piatră, vase de lut, un molar de mamut, mărturii ale prezenței omului în Wieliczka și, interesantă, Macheta orașului din anii 1630 .

Am mers împreună cu ghidul și grupul nostru de trei persoane circa 300 de metri până la Szyb Regis, am urcat cu liftul, am trecut pe la magazinul cu suveniruri și am părăsit salina despărțindu-ne de ghid și de companionul francez. Eram ultimii vizitatori din acea zi. Trecuseră cam 3 ore de când intrasem în salină. Am plecat prin parc spre Intrarea în Salină de la Puțul Daniłowicza, circa 400 de metri, am trecut pe lângă o biserică Kościół św. Klemensa (Sf. Clement) și am ajuns la parcarea unde lăsasem mașina.

De aici am plecat spre cazarea din Cracovia pentru odihna necesară după o zi plină.

Vizita la Salina Wieliczka a fost o experiență plăcută, interesantă, am văzut multe lucruri unice, deosebite. Este o salină imensă, nu se compară cu cele de la noi, mă refer la traseul turistic și la muzeu, are efecte multimedia, sonore, lumini, diorame mecanizate, capele, statui. Aș dori să fie văzută de cât mai mulți colegi de pe AFA și nu numai. Mergeți acolo și nu veți regreta!

Salină imensă, deosebită, traseul turistic are 3,5 kilometri, se coboară până la 135 metri, cu un muzeu interesant de 1,5 kilometri, de neratat!

Atenție pentru seniori, sunt foarte multe scări de coborât la început, circa 480. Se mai coboară apoi dar pe porțiuni mai mici, este mai lejer.

Salina este foarte bine amenajată, are multe și diverse puncte de atracție, se vizitează 20 de săli din cele 28. Cumpărați înainte de vizită un ghid ce are harta și poze bine explicate.

---

VIZUALIZĂRI: 3970 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI