Mausoleul Eroilor de la Mateiaș, Argeș

TIPĂREȘTE

”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”-Cezar Petrescu,

”Întunecare”-Cezar Petrescu,

”Ochii strigoiului”-Cezar Petrescu sau

”Sacrificiul”-lui Mihail Diaconescu și încă multe altele.

Sunt romane-document, care ilustrează momente din primul război mondial, care a întrerupt o lungă perioadă de pace, pe drept numită, La belle epoque.

Asasinarea la Saraievo în iunie 1914 a prințului moștenitor Franz Ferdinand a pus capăt planului acestuia care, după moartea Împăratului Franz Josef, urma să renunțe la dualismul austro-ungar, înlocuindu-l cu o federație a statelor componente, după modelul Statelor Unite ale Americii. Tocmai politicienii români, în frunte cu Al. Vaida Voievod, erau autorii acestui plan, care ar fi schimbat viitorul Europei.

După atentat, Austria declară război Serbiei. În Rusia, țară de aceiași origine cu Serbia, s-a ordonat mobilizarea generală. Lucrurile complicându-se, s-au format cele două grupări: Puterile Centrale, formată din Austria și Germania și Antanta, sau Tripla Alianță, din Rusia, Marea Britanie și Franța.

Într-o lună de zile, Marile Puteri au reușit să transforme o minoră criză balcanică într-un război mondial.

Din ”Istorii Regăsite”: Primul Război Mondial a fost probabil cea mai nimicitoare înfruntare a tuturor timpurilor. Peste 25 de ţări au luat parte la conflict, fie de partea Antantei, fie de cea a Puterilor Centrale. Printre marile puteri aliate, victorioase în cele din urmă, se numără Franţa, Marea Britanie, Rusia, Italia, Japonia şi, din 1917, Statele Unite ale Americii. Nucleul Puterilor Centrale îl constituiau Germania, Austro-Ungaria şi Imperiul Otoman (Turcia).

În jur de 8 500 000 de oameni au pierit şi peste 21 000 000 au fost răniţi. Pe deasupra, populaţia civilă a trudit la făurirea unui număr impresionant de arme, muniţie, aprovizionare şi alte necesităţi.

Pentru noi, a fost momentul propice de realizare a reîntregirii.

Consider că puțină documentare nu strică înainte de a păși la Monumentul Eroilor de la Mateiaș, Argeș.

Suntem în An Centenar și măcar noi, ăștia mici, dacă guvernanții nu, să cinstim prin vorbe marele eveniment. Cu alte cuvinte, nu puteam părăsi orașul Câmpulung și împrejurimile sale, fără o vizită la Monumentul Eroilor de la Mateiaș și mai ales fără a prefira câteva vorbe acum, pe AmFostAcolo.

Îl mai văzusem și altădată, din mersul mașinii, dar niciodată nu l-am vizitat. Acum, la anii maturității, am citit romanele menționate, deși ”Întunacare”-a lui Cezar Petrescu era studiată la Literatură în anii liceului, dar gândul nostru, al celor tineri, era la The Beatles și Rita Pavone! Abia acum am înțeles marele război, în special din romanul ”Sacrificiul” a lui Mihai Diaconescu.

Am ajuns la Monument. Ghidul spune despre istoricul construcției, materiale și nu mai știu ce, dar pășind cu smerenie și urcând treptele mi-am dat seama că NU poți trece prin fața acestor Eroi, fără a te simți incapabil de a ridica ochii.

În Muzeul Militar am avut ghid un băiat tânăr, care a prezentat istoricul luptelor date în Culuarul Rucăr-Bran, foarte documentat și atât de pasionat, încât la plecare l-am sărutat pe amândoi obrajii, mulțumindu-i.

Mi-a plăcut interiorul Capelei. Mi-au plăcut mozaicurile și prezentarea șirului nesfârșit de nume, de adevărați eroi căzuți pe aceste locuri, printre care și prahoveni.

Am plecat cu inima strânsă. Soldații ăștia și-au dat viața pentru țară. Cu o seară înaintea plecării spre Câmpulung, în Piața Victoriei demonstranții pașnici au fost gazați de monstruoasa jandarmerie. Nu poți rămâne indiferent, nu pot trece peste faptul de a menționa măcar, josnicia apărătorilor de azi.

Regret enorm, un lucru: că nu am luat o floare din flora spontană din jur, o floare sălbatecă, pentru Ei.

Dacă ajunge-ți la Mateiaș, depuneți o floare pentru Eroi!! Mulțumesc!

---

VIZUALIZĂRI: 945 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI