Complexul Memorial de Război de la Mateiaş

TIPĂREȘTE

Una din primele mele ieşiri „în lume” a fost pe vremea copilăriei, când am făcut o excursie cu şcoala la peştera Dâmbovicioara. Evident, în drum am făcut un popas şi la Mausoleul de la Mateiaş. Pe vremea aceea, el arăta cu totul atfel decât acum şi îmi aminesc că am fost puternic impresionat de cele văzute la osuar, unde erau aranjate în rastel osemintele celor căzuţi în luptele de aici.

De-a lungul timpului am revenit de nenumărate ori, ultima dată recent, în februarie 2010.

Scurt istoric

În 1928, cu ocazia sărbătoririi a 10 ani de la Marele Război de Reîntregire a Neamului, un comitet de iniţiativă din Câmpulung a propus construirea unui monument în memoria celor originari din această zonă, , care s-au jertfit în acest război, dar şi a tuturor celor căzuţi în crâncenele lupte purtate în octombrie-noiembrie pentru apărarea culoarului Rucăr-Bran.

Aceste lupte s-au desfăşurat în contextul presiunilor formidabile exercitate asupra armatei române, pe două fronturi (arcul carpatic şi cel din sud, pe Dunăre), de către armatele austro-ungară, germană, turcă şi bulgară şi au avut meritul de a fi oferit răgazul necesar retrageii spre est a celei mai mari părţi a trupelor române din Muntenia. În trecătoarea Branului, la Câmpulung s-a dat a treia luptă pentru apărarea trecătorilor, câştigată şi ea de armata română (11–17 noiembrie 1916).

Amplasarea viitorului mausoleu a constituit motiv de ample dezbateri, locuitorii comunei Dragoslavele (situată ceva mai la nord, spre Rucăr) insistând ca acesta să fie ridicat în comuna lor şi aducând drept argument faptul că o bună parte din cei care au participat la lupte erau de loc din această localitate.

În final, s-a decis construirea mausoleului pe amplasamentul actual, aflat pe DN73, la vreo 10 km de Câmpulung-Muşcel, în dreptul carierei de piatră.

Construcţia a fost finalizată în 1935. În timp, ea a suferit deteriorări importante, ca urmare a infiltrărilor de apă şi a cutremurului din 1977.

Ca urmare, între 1980-1984, mausoleul a fost refăcut şi s-au adăugat elemente noi, cele mai importante fiind sălile care găzduiesc expoziţia permanentă de istorie, esplanada, basorelieful, decorarea artistică a mausoleului, reamenajarea osuarului, inscripţiile interioare şi exterioare. Ultima realizată, după 1990, este diorama din muzeu.

Structura actuală

Odată ajunşi în parcarea de la baza mausoleului, privind spre nord, se desfăşoară în toată splendoarea lui, Complexul Memorial de Război de la Mateiaş.

Scări monumentale urcă spre esplanadă. Mai întâi se ajunge la corpul sălilor expoziţionale, format de fapt din două aripi, dispuse simetric, de o parte şi de alta a scărilor. În dreptul fiecăreia este montat câte un tun.

Intrarea în muzeu se face prin aripa din stânga. Costul biletului este de numai 4 lei. Dacă aveţi răbdare, ascultaţi-l pe muzeograf, vă va povesti frumos multe lucruri interesante. O face cu plăcere, pasiune şi talent.

Urcând mai sus, se ajunge la basorelief, o lucrare amplă, de 16x3, 5 m, executată în piatră de Albeşti, reprezentând trei teme: Lupta la baionetă, Apărarea drapelului de luptă şi Spre linia I, în care apar 18 personaje (soldaţi şi ofiţeri români).

De o parte şi de alta a basoreliefului se află câte un perete vertical, pe care sunt inscripţii al căror conţinut îl puteţi vedea în fotografiile ataşate.

Deasupra basoreliefului, la mijlocul acestuia, se află un vas în care arde flacăra veşnică, în memoria celor căzuţi la datorie.

Urcând mai departe câteva trepte, se ajunge la mausoleul propriu-zis, format din două corpuri. Corpul principal este sub forma unei capele, loc de pioasă reculegere, iar în stânga intrării se ridică spre cer un turn cu foişor, ca o rugă pentru odihna veşnică a celor înmormântaţi aici.

Corpul principal are două niveluri: parter şi subsol. Sala de la parter a fost redecorată în anii 1981-1983 cu cu o compoziţie realizată din mozaic de Murano, având tema Glorie eternă eroilor neamului românesc. Ea este de fapt un triptic, ale cărui secţiuni se intitulază: Pe câmpul de bătălie, Contribuţia muscelencelor la lupta de apărare şi Victoria.

Cupola este şi ea decorată cu mozaicuri reprezentând oameni de semă din istoria românilor.

Subsolul, decorat şi el cu mozaic de Murano şi marmură, este format dintr-o sală ce aminteşte de interioul unei biserici, având la capătul de sud o încăpere ce adăposteşte osuarul. Aici nu se poate intra, dar se poate arunca o privire prin geam. Încăperea este placată cu marmură neagră şi în mijloc se află un sarcofag în care sunt depuse osemintele.

Sala principală are pe pereţi plăci de marmură, pe care sunt înscrise numele celor căzuţi în luptele purtate pe aceste locuri.

Este imposibil ca, odată intrat aici, să nu te opreşti pentru o clipă, cu un gând de recunoştinţă pentru cei cărora li s-a dedicat mausoleul.

Din sala de la parter se poate urca pe scările în spirală în foişorul turnului, dar pentru vizitatorii obişnuiţi acest lucru nu este posibil, deoarece, în mod obişnuit, uşa de acces în foişor este încuiată.

Odată ieşiţi din mausoleu, de pe mica platformă din faţa acestuia, spre sud ni se deshide o frumoasă perspectivă, spre Valea Vâlsanului, stricată totuşi un pic de fabrica de ciment.

În loc de încheiere

Dacă sunteţi în trecere pe aici, opriţi-vă pentru o clipă, să vizitaţi muzeul!

Intraţi apoi în mausoleu (nu costă nimic altceva, decât puţin timp) şi aprindeţi o candelă în suflet pentru aceşti eroi care şi-au dat ce au avut mai de preţ, pentru ca noi, acum, să avem acest loc în care trăim şi care se numeşte ROMÂNIA.

---

VIZUALIZĂRI: 3684 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI