Los Gigantes și satul Masca - musai, musai de văzut în Tenerife!

TIPĂREȘTE

Unul dintre obiectivele musai de vizitat în Tenerife este satul Masca. Toate, dar absolut toate ghidurile turistice îl recomandă călduros; să ajungi în Tenerife și să ratezi Masca este de neconceput!

Ce este Masca și prin ce se face remarcat? Masca este un cătun ascuns în munții din vestul insulei (Teno pe numele lor), la o altitudine de 600 m, doar câteva case răspândite pe versanții abrupți, dispuși în formă de pâlnie. Până în 1911, când a fost construită șoseaua ce-l leagă de Santiago del Teide și de Buenavista del Norte, era accesibil doar de la nivelul oceanului, pornind de pe o mică plajă, după un urcuș dificil de 3-4 ore. Se spune că ăsta era drumul pe care-l parcurgeau pirații încărcați cu prada „culeasă” de pe vasele ce tranzitau împrejurimile, micul sat fiind cuibul lor, încropit departe de ochii autorităților. În zilele noastre, cărarea aceasta bolovănoasă se poate folosi încă, de obicei în sens invers (nici măcar coborârea nu-i floare la ureche, din câte am înțeles!), din sat spre plajă, de unde poți lua o barcă până în portul din Los Gigantes.

Locul este accesat zilnic de sute de turiști pentru peisajele minunate, pentru serenitate, într-un cuvânt pentru atmosferă. Cei aproximativ 100 de locuitori s-au adaptat între timp și au transformat o parte din locuințe în taverne, cafenele și magazine cu suveniruri; există și ceva ofertă de cazare, dar destul de subțire, în general lumea vine, stă o oră-două, apoi se grăbește să coboare către una din zecile de plaje însorite ale insulei.

Cel mai simplu de ajuns acolo este cu o mașină închiriată; mă rog, „simplu” e un fel a spune, căci abia încap două autoturisme să treacă unul pe lângă celălalt (au fost totuși prevăzute alveole pe margini, din loc în loc) și, în plus, șoseaua urcă și coboară în permanență, fiind extrem de virajată. Din punctul meu de vedere, drumul acesta (TF-436), ce leagă Santiago del Teide de Buenavista del Norte, este unul dintre cele mai spectaculoase pe care le-am străbătut în Tenerife!

Se mai poate ajunge cu transportul în comun, sunt câteva curse ce conectează Masca în fiecare zi cu cele două orașe menționate. Cei mai comozi turiști pot achiziționa excursii organizate, care de obicei „leagă” satul Masca de vizitarea altor obiective din zonă.

... Așa decidem și noi, să-l includem într-un ambițios traseu de o zi turistică: vom porni din Puerto de Santiago imediat după micul dejun, vom începe dedicând câteva minute celor 3 puncte de bevedere (mirador) pentru a admira vecina „Faleză a Giganților” , apoi vom vizita Masca, pe urmă Parcul Național El Teide (via Buenavista)... A, și musai să ne mai rămână o oră-două de lâncezit la Playa del Arena, zice Tati! :) Sau măcar cât să savurăm apusul, zic eu.

Acantilados de Los Gigantes (Faleza Uriașilor) reprezintă un versant stâncos, înalt de vreo 800 m, prăbușindu-se aproape vertical în albastrul oceanului; o priveliște impresionantă, „vânată” și ea cu insistență de turiști. În umbra ei s-a dezvoltat o adevărată stațiune, numită tot așa, Los Gigantes, nu prea există vreo linie de demarcație clară între ea și Puerto Santiago; practic, treci mintenaș din una în alta. Fiind atât de aproape, nu concepem să nu facem un mic ocol în drumul nostru spre Masca.

Am identificat din timp pe harta Google cele 3 „miradoare” despre care vorbește ghidul nostru și, precum v-am obișnuit, le-am marcat cu câte un steguleț colorat („vreau să merg”). Primul se cheamă simplu Mirador Los Gigantes și pare a fi cel apropiat de noi pe orizontală și pe verticală. Într-adevăr, ne foim un pic pe străduțe și aproape că ajungem. Lăsăm mașina pe Calle la Hondura, pe marginea șoselei și facem câțiva pași până la un soi de balcon suspendat deasupra unui golfuleț ce mușcă adânc din țărmul stâncos. Priveliștea este într-adevăr foarte frumoasă, mai ales spre dreapta, peste acoperișurile cărămizii ce contrastează cu vegetația luxuriantă, până la celebrul masiv golaș răsărind din oglinda oceanului! În prim plan, ascunsă după o stâncă, remarcăm una din piscinele naturale: Charco de Isla Cangrejo – pustie, desigur, la orele încă tinere ale dimineții de februarie.

Al doilea punct de belvedere, Mirador Puerto de Los Gigantes, îl găsim la capătul unei străzi înguste, cu pantă accentuată, Calle el Pino. Între timp am mai avansat câțiva metri pe verticală și cam aici se termină localitatea, fix în peretele muntos. Priveliștea e de-a dreptul spectaculoasă: în stânga, jos, departe, dane de beton închid într-un pătrat uriaș zeci de bărcuțe albe, frumos aliniate pe mai multe rânduri; sub noi, valurile înspumate se sparg într-o plajă cu nisip negru; iar spre dreapta, nu ne mai săturăm privind maiestuoșii „giganți” prăbușindu-se aproape vertical în ocean...

Mirador Archipenque se află practic imediat la ieșirea din localitate, într-o serpentină „în ac de păr” , pe TF-454. O vedere de rămas cu gura căscată, asupra întregii zone Puerto del Santiago – Los Gigantes, dar, desigur, tot Faleza Uriașilor e vedeta! În capătul balconului există un bar-restaurant, orice ar fi extrem de apetisant, condimentat cu o asemenea priveliște, doar că noi abia ne-am ridicat de la masă... Îmi place că zona de pământ cuprinsă în bucla șoselei este amenajată ca un mic parc, cu ronduri de flori, avem și o barcă vopsită în alb și albastru, iar florile de migdal parfumează discret și divin aerul călduț!

În sfârșit, ne lansăm spre Masca! Șoseaua șerpuiește veselă printre mici ferme și culturi de banane, relieful începe să se schimbe, urcăm consistent. În Santiago del Teide, cam în dreptul bisericii, se face drum la stânga, către destinația noastră; „doar” 5 km. Șoseaua e impecabil asfaltată, pe alocuri cam îngustă, precum vă spuneam, dar înaintăm fără probleme, oftând încontinuu de frumusețea peisajului ce ne înconjoară.

Din loc în loc întâlnim „miradoare” , ratăm vreo două din lipsă de locuri de parcare, la al treilea ne ambiționăm să lăsăm mașina așa, pe-o dungă. O cărăruie ne conduce după câțiva pași până la un balconaș betonat, de unde putem admira jos, departe, în fundul unei „căldări” , cele câteva case ce compun satul Masca. Și, desigur, meandrele pe care le face șoseaua până acolo. Și pereții muntoși ce ne împresoară, parțial golași, parțial pătați de vegetația pitică.

La intrarea în sat e o parcare nu prea mare (spațiul e principala problemă în locul ăsta, după cum bănuiți), o găsim plină deja, deși ne-am străduit să ajungem în afara orelor când am citit că năvălesc turișii excursiilor organizate (11-17, conform ghidului nostru). Înaintăm ușurel, alte mașini sunt parcate pe marginea șoselei, fiecare potențial loc e valorificat la maxim, până la urmă găsim și noi unul – cu chiu, cu vai – spre ieșirea din localitate (între cele două capete să fie maxim 1 km!).

Ne întoarcem pe jos pe șosea, în dreptul Restaurantului Aqui Me Quedo se face o alee pietruită ce coboară destul de abrupt, pe acolo se precipită puținii turiști, îi urmăm și noi. Pe dreapta ne întâmpină un bust de bronz pe un soclu de piatră, aparține lui Jose Perez Gonzales, unul din foștii primari, cel căruia localitatea îi datorează construirea drumului de acces. Imediat ajungem într-o piațetă umbrită, chiar în mijloc se află un copac uriaș, iar alături un mic stand cu suveniruri colorate. Există și o bisericuță, ne așteaptă cu ușa larg deschisă, interiorul e simplu și cald. La intrarea în restaurantul din apropiere stă un panou care atenționează turiștii, în mai multe limbi, asupra pericolului hoților de buzunare. Hmm... Dacă ați crezut că aici, la capătul lumii, ați scăpat de pleava omenirii, vă înșelați amarnic!...

Cărăruia noastră continuă să coboare, se bifurcă, se îmbirligă cu alte cărări... În față se înalță un masiv în trepte, ca o piramidă mayașă, câteva case stau aliniate la baza lui. Urcăm o mică pantă ce se face spre stânga, găsim aici un adevărat complex format din restaurant și magazin de suveniruri (La Fuente) ; terasa suspendată, decorată cu zeci de flori multicolore, oferă câteva mese cu vederi fabuloase. Mă entuziasmez maxim când o descopăr pe cea care apare în toate ghidurile, cu palmierul în colțul de jos-stânga și acoperișurile cărămizii în dreapta, înaintând până într-un pinten ascuțit de munte!

Ne continuăm plimbarea, cărăruia coboară accentuat, pe sub o boltă de frunze de palmier și flori înflăcărate de bougainvillea; trebuie să te oprești în loc să pozezi și să admiri, altfel riști să te împiedici de cioturile de pietre, noroc cu balustrada metalică din margine! Ajungem la o altă răspântie, în stânga și în dreapta se fac alte cărări ce duc spre cele 2-3 aglomerări de case de piatră. Noi o ținem tot în față, depășim în curând Restaurantul Blanky, aleea mai merge un pic și se înfundă într-un mirador, chiar în dreptul pintenului de mai devreme. Sub noi, o vale impresionantă; de jur împrejur, doar munții colțuroși, pe care se sprijină deasupra bolta albastră!...

Ne desprindem cu greu din acest decor, parcă ar merita prelungită un pic experiența „Masca” ... Și ce pretext mai bun decât o ceașcă de cafea?! Ne atrag măsuțele multicolore de pe mica terasă Blanky, pe lângă care ne întoarcem, dar până la urmă câștigă tot priveliștea de la Fuente. De data asta, găsim o masă cu view și, pe lângă licoarea aburindă, ne delectăm și cu câte o porție de... înghețată de cactus cu miere de palmier! Produs specific zonei, după cum deja citisem, doar nu era să plecăm de aici fără să-l gustăm! Am fost totuși inspirați să împărțim 2 porții (4,95 euro bucata) „la 4 magari” , au fost delicioase, dar mult prea mari pentru noi. Acum, mă rog... Cârcotași se găsesc peste tot... La cum ni s-au colorat limbile, unii susțin că n-ar fi fost tocmai natural maclavaisul ăla... Și sfecla roșie colorează, și abitir chiar!

... Părăsim Masca, ne mai așteaptă multe surprize frumoase pe ziua de azi! Șoseaua ne poartă tot înainte printr-un peisaj de poveste, ne mai oprim de 2-3 ori să admirăm culmile semețe, satele cocoțate pe versanți, înconjurate de vaste zone terasate artificial spre a fi cultivate. Din loc în loc pleacă trasee turistice spre inima muntelui, poate ne vom întoarce cândva să parcurgem o parte dintre ele...

După un scurt popas în Buenavista și încă unul și mai scurt în Garachico... pornim spre Marte! Sau spre Lună poate! Sau... ați ghicit, urmează vulcanul El Teide! Dar asta e o altă poveste...

---

VIZUALIZĂRI: 2866 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI