Si marea isi cere tributul!

TIPĂREȘTE

Hello, prieteni, ce faceti? Eu deloc intr-o stare vesela. Cu un ochi la pc, cu unul la tv, pe cnn, care prezinta situatia dezastroasa din Chile, cutremurul de 8, 8!!! si tot ceea ce urmeaza. Ma gandeam la acel tsunami care ia nastere in Pacific, si primul gand imi zboara la navele care se gasesc in zona... N-as vrea sa fiu in locul lor in nici un moment, Doamne, ce groaza trebuie sa fie in inimile lor.

Afara este o ceata deasa, urata si rece, citesc pe forum strigatul fetelor dupa prezenta baietilor pentru urmatoarea Intalnire AFA, mi-am facut o mare cafea, pe care o sorb nostalgic din faimoasa Cana AFA. Sub toate aceste auspicii, caut sa regasesc in mine buna dispozitie caracteristica unei zile de wk. Saptamana trecuta eram cu toii in Poiana, distrandu-ne, acum doar ne gandim la urmatoarea intalnire.

Imi aduc aminte de foarte multi prieteni care ma felicitau in Poiana, vis-à-vis de impresiile mele referitoare la mare, incurajandu-ma sa scriu in continuare. Despre mare pot scrie foarte multe, insa consider ca toate aceste povestiri nu-si au locul aici, daca am scris acele impresii, le-am scris cu dorinta de a va face sa calatoriti in croaziere mai lungi sau mai scurte, pentru a naste dorinta in fiecare de a privi un rasarit sau apus in mijlocul marii sau oceanului, langa persoana iubita, avand martori doar pescarusii care se bucura de iubirea voastra. Nu stiu daca am reusit acest lucru, dar daca veti avea odata posibilitatea de a calatorii pe mare, nu ezitati, duceti-va, urmati-va visul, daca acesta este.

Cineva ma intreba la Poiana, cum este marea furioasa? Nu este prea placut de povestit, dar pentru ca tot am aceasta stare de nestare, vreau sa-i raspund aici, asa cum i-am promis atunci. Este ultima oara cand mai scriu ceva despre experientele mele traite pe mare, nu vreau sa plictisesc segmentul care calatoreste mai in siguranta cu auto sau avionul, de aceea rog “supervisor-ul” de serviciu SA NU PUNCTEZE aceste impresii.

Consider ca daca am scris despre marea calma, trebuie sa stiti cum este ea si pe furtuna, pentru a va face o imagine perfecta asupra ei.

Cosmarul fiecarui marinar este furtuna. Pana la urma stai pe o bucata de fier, atata timp cat respecta legile fizicii este ok, dar tot exista nesiguranta aceea. Iar aceasta nesiguranta creste rapid in raport cu o multime de factori care tin de vechimea navei, de incarcatura, felul cum a fost amplasata, cum a fost amarata, cate sisteme de siguranta are, etc. In general se cunoaste prognoza meteo pentru mai multe zile, insa este o simpla prognoza si de cele mai multe ori furtunile iau nastere din senin. Nu vorbesc despre musoni, cicloane, care sunt cunoscute din timp si care in general sunt evitate din timp, ci de “micile”furtuni care de cele mai multe ori pun viata echipajului si nava intr-un real pericol real, daca nu se iau masurile ce se impun.

Se intampla sa pleci din portul Constanta pe o vreme insorita si mare calma si sa ajungi la Istanbul pe furtuna. Marea Neagra este una dintre cele mai capricioase mari din lume, aici furtunile iau nastere foarte repede si de cele mai multe ori tot repede se potolesc.

In functie de valuri iti poti da seama de gradul marii. Cu cat valurile sunt mai mari, cu atat starea marii este mai mare, putatnd ajunge pana la valoarea maxima de 9-10, adica valuri de aproape 9 metrii. Iar pentru a va da un exemplu, cu siguranta multi dintre voi ati vazut cand marea este agitata, pe coama valurilor niste “berbeci” o spuma alba. Ei, atunci cand apar berbecii, asa se numesc, inseamna ca marea are gradul 2 si incepe sa creasca in raport cu marimea valurilor.

Au fost multe cazurile cand am navigat pe mare de gradul 8-9, cu valuri de 8 metrii care efectiv, atunci cand nava este incarcata, trec de copastie (balustrade navei) iar de cele mai multe ori ajung in partea cealalta a navei. Daca esti prins pe punte, esti maturat asa cum se matura un fir de praf, nimeni n-ar avea nici o sansa in fata valurilor, de aceea accesul pe puntile inferioare este interzis. De obicei, in functie de marimea valurilor, de vant, nava trebuie sa-si schimbe directia de deplasare, pentru ca valul sa fie cat mai din prova (adica din fata navei). Asa se poate evita valul din lateral, deci ruliul navei (adica miscarea in jurul unei axe longitudinale) pentru a nu exista probleme de stabilitate. Cel mai periculos pentru o nava este ruliul, pentru ca la valuri foarte mari exista pericolul ca amarajul sa se rupa, marfa sa se deplaseze intr-un bord, iar nava sa se rastoarne, trecand peste calculul de asieta. De aceea tot timpul, in furtuni se incearca guvernarea navei pe un drum care sa “ia valul” din prova, chiar daca se imprima un tangaj (miscare unei nave in jurul unei axe transversale) accentuat.

Pe furtuni foarte mari, mai ales daca nava este veche, ai de trait emotii foarte puternice. Nu prea ai de facut altceva decat sa te rogi ca furtuna sa se termine cat mai repede si sa nu se intample nimic neprevazut. Datoria marinarilor este sa verifice in permanenta amararea (legarea) obiectelor de pe punti, din castel si din magaziile de marfa. Am avut cazuri cand obiecte grele din fier, de 2-3 tone, desi erau legate, au fost deplasate de valurile ajunse pe punte, scari metalice au fost rupte, tubulaturi indoite. Va dati seama ce poate face cu un om prins aiurea pe-acolo.

Pe furtuna nu prea poti manca, nu pentru raul de mare, care nu-l mai bagam in seama, ci pentru ca pur si simplu nu se poate prepara mancarea. Oalele, desi legate nu stau locului, farfuriile zboara de pe masa, nici noi nu putem sta in picioare. De obicei se serveste hrana rece, cate un sandwich pe care il poti manca din picioare, tinandu-te cu mana libera.

Nici la capitolul dormit nu se sta foarte bine, in functie de miscarea navei, ruliu sau tangaj, marinarii isi pun saltele in asa mod sa nu cada din pat, asta in cazul cand se doarme in pat. Eu nu pot sa dorm in pat, de fapt nu prea pot sa dorm deloc, astfel incat acele zile de furtuna lasa asupra mea o oboseala care mai tarziu isi va spune cuvantul. Raspunderea pentru amarajul incarcaturii sau pentru echipaj, este intr-o mare masura a mea, astfel incat la fiecare val, la fiecare trosnitura, la fiecare obiect cazut tresar si ma indrept spre acel loc.

Multi isi strang documentele personale, banii, lucrurile de valoare, le pun intr-o punga de plastic la piept, alaturi de o icoana, privesc fotografiile cu familia, copii, spun o rugaciune si se inarmeaza cu toate fortele pentru a face fata furtunii. Pana la urma plutesti pe o bucata de fier care oricand se poate rupe.

Este destul de rau si pentru cei care sunt in sala motoare, langa motorul principal, langa auxiliare, balansul, desi mai mic, este inevitabil, iar daca nu te ti bine, te poti atinge de motor si pielea iti ramane amintire acolo. In comanda, timonerie, sus de tot, este si mai rau, fiind la inaltime banda (inclinarea) navei este mult mai evidenta, adica sunt cazuri cand am avut si 40 de grade intr-un bord sau altul, deci va dati seama ce "placut" este.

As fi vrut sa va arat poze, insa efectiv pe o mare inraita nu te poti bucura de priveliste, si nu ai timp de ele, voi pune insa cateva cu Marea Azov, unde in doua randuri am prins-o foarte inghetata. A fost o experienta deosebita faptul ca am mers in convoi, vreo 8 nave cu doua spargatoare de gheata rusesti in fata noastra. Gheata de vreo 40 cm foarte periculoasa pentru “ opera vie “ adica partea de nava care se afla sub linia de plutire, in apa, In repetate randuri si remorcherele au ramas intepenite, am pierdut foarte multe ore asteptand ca ele sa se puna din nou in miscare, timp in care vedeam efectiv cum gheata se formeaza din nou. Nava tremura, se aud ciocane inspaimantatoare in prova si sub chila, catargul tremura, totul vibreaza chiar si noi capatam aceasta senzatie. Nu-i placut deloc, credeti-ma!

Nu stiu daca am reusit sa zugravesc cat mai exact starea de spirit de la bordul unei nave aflate in furtuna, n-am vrut sa sperii pe nimeni, insa am vrut sa arat si fata mai putin placuta a navigatiei si a meseriei pe care o iubesc. Pentru ca ea exista si face parte din viata noastra. La navele de pasageri, mai ales la navele care efectueaza croaziere pe marile si oceanele lumii, furtuna nu reprezinta un inconvenient prea mare pentru ca sunt dotate cu tot felul de sisteme care permit trecerea fara prea mari batai de cap prin furtuni.

Sper sa nu va fi plictisit prea tare, imi cer scuze daca acest lucru s-a intamplat, promit ca nu voi mai scrie despre mare decat acelora care ma vor intreba ceva anume.

Il rog pe laurentiucapac sa ma completeze, sigur a trait impresii cu o amplitudine mult mai mare la traversarea oceanelor, eu nu am fost decat in Oceanul Indian, e drept, in plin muson, dar nu se compara cu o traversare de Atlantic sau Pacific. De asemenea, te rog pune fotografii daca ai cu marea agitata, eu chiar nu am avut timp sa fac

O seara buna si aveti grija de voi!

---

VIZUALIZĂRI: 3650 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI