Manastirea Horaita si Schitul Horaicioara - poienile rugaciunii!

TIPĂREȘTE

Peregrinarile noastre prin tinutul binecuvantat al Neamtului - caruia imi place sa-l numesc Athosul romanesc, ne-a adus si in doua poieni de rugaciune crestina Horaita si Horaicioara, a caror aura de divinitate o simti coplesindu-te de la intrare!

Dealtfel, prietenii nostri care ne-au indrumat spre aceste locuri, erau incantati de linistea si regasirea sufleteasca pe care le-o aduceau in permanenta venirea aici!

Departe de noi de a fi niste habotnici in ale religiei sau incorsetati in norme neintelese pentru muritorii de rand, dar mereu, purtand poate o grija, nevoie sau... Dumnezeu stie! am cautat sa nu uitam niciodata ca un strop de umilinta si rugaciune intr-un locas duhovnicesc iti poate aduce in albia sufletului linistea si iertarea pe care o cauti!

Frumoasa manastire Horaita este asezata la o altitudine de 600 m, nu departe de poalele muntelui Horaiciorul, langa versantul rasaritean al muntilor Stanisoarei din Carpatii Orientali si intre manastirile Almas si Varatec. La manastirea Horaita se poate ajune atat pe jos cat si cu masina. De pe DN 15 C Piatra Neamt-Targu Neamt din dreptul localitatii Dobreni se mai parcurg 15 kilometri pe drumul judetean 156A, prin localitatile Negresti si Poiana, sau din dreptul localitatii Cracaoani pe un drum comunal nemodernizat se mai parcurg 6 kilometri.

Ca orice lacas de cult romanesc si Horaita prezinta o istorie incarcata de valente culturale si artistice specifice, pastrand urmele unor inaintasi marcanti ai istoriei noastre. In prima jumatate a secolului al XIX lea, intre anii 1822-1824, cuviosul parinte Irinarh Roseti ridica prima biserica din lemn a manastirii Horaita cu hramul “Pogorarea Sfantului Duh”. Denumirea manastirii Horaita este data de la numele proprietarilor de pamant in stapanirea carora se afla comuna Cracaoani.

Actuala biserica a manastirii a fost construita in timpul staretului Ermoghen Buhus intre anii 1848-1867 si sfintita de catre mitropolitul Moldovei – Calinic Miclescu. La constructia bisericii au contribuit si domnitorii Grigorie Alexandru Ghica si Alexandru Ioan Cuza.

Biserica de la manastirea Horaita este unica din punct de vedere architectural pentru ca prezinta elemente din arhitectura romano-bizantina dar si influente rusesti surprinse in numarul si configuratia celor 8 turle. Biserica are 30 de metri lungime, 17 metri latime si 20 de metri inaltime. Zidurile acesteia cu o grosime de 1.6 – 4 metri sunt construite din piatra, iar boltile sunt din caramida. Pictura din interiorul bisericii de la Horaita a fost executata in stil neobizantin, pe un fond caramiziu de catre Mihai Chiuaru cu ucenicii sai, intre anii 1988-1993.

Catapeteasma de la Manastirea Horaita care a fost lucrata la Viena este unicat in tara, probabil si in lume, datorita asezarii amvonului deasupra usilor imparatesti dar si dispunerii neconforme cu traditia ortodoxa a doua registre: Registrul Sfintilor Apostoli si Registrul profetilor Vechiului Testament. Sculptura releva ultima supravietuire a stilului baroc din tara si are in structura ei trei tipuri de lemn: tei, par si tuia.

Nu poti decat sa te inchini si sa multumesti clipei care te-a purtat in fata acestui locas de spiritualitate crestina si daca te abati in dreapta manastirii, pe o panta strajuita de brazi de circa 1 km., ajungi si la schitul Horaicioara.

Schitul Horaicioara sau Horaita Veche asa cum o denumesc localnicii, a luat fiinta in a doua jumatate a secolului XV. Dupa traditia orala consemnata in biserica existenta, schitul dateaza din anul 1466, iar in anul 1480 la porunca Voievodului Stefan cel Mare si Sfant, Arhimandritul Chiriac ridica prima biserica din lemn a acestui asezamant monahal. Biserica construita atunci a primit hramul “Buna Vestire” si astazi, in locul Sfintei Mese a bisericii, exista o lespede de piatra asezata din anul 1973 de catre sotii Epifanie si Aglaia Curcut.

Aici, lumina rugaciunii inunda intreaga poiana a culmii, o sfintenie nefireasca lasata parca din timpuri imemoriale de truditori tacuti!

Nu rostesti cuvinte fara rost, doar te pierzi in ochii sfintilor pictati, in muzica ingerilor ce se pogoara din padure si din stancile inconjuratoare!

E liniste sfanta, te eliberezi de toate pacatele si grijile, te inchini! si... iei drumul inapoi peste munte, in lumea ta zbuciumata si involburata!! Dar stii in sufletul tau ca oricand te poti intoarce in poienile de la Horaita si Horaicioara pentru a scapa pentru o clipa de durere si nevoi, ca oricand esti asteptat aici de sfinti si ingeri nevazuti si iertatori!

Sublim si sfant!

Si aceasta-i o clipa din Romania pe care o iubim!

---

VIZUALIZĂRI: 2465 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI