La pomana inainte...

TIPĂREȘTE

Cu riscul de a-mi sari in cap Mirelutza care a vorbit atat de frumos de acest sfant locas, haideti sa va povestesc si eu o vizita memorabila pentru mine la Manastirea Sihastrie.

Fiind mult prea frumos ca sa mergem acasa devreme, eu si gasca ne-am hotarat sa ne abatem in drumul nostru si pe la niste manastiri pe care nu le vizitasem de mult. Ultima din plan era Sihastria unde am ajuns in jur de ora 3 dupa amiaza, rupti de foame dar coplesiti de peisajul superb ce ni se infatisa de o parte si de alta a drumului. Si cum putina piosenie nu strica din cand in cand ne-am dat jos din masini cu toata ploaia marunta care cadea din cer si am intrat pe poarta manstirii.

Ultima vizita aici fusese cu multi ani in urma cu parintii mei cand am optat si pentru cazare 2 nopti, pe atunci erau cozi imense pentru a putea sta putin de vorba cu parintele Cleopa, Dumnezeu sa-L odihneasca in pace!

prima impresie de cum pasesti pe poarta este una de uimire, pe langa peisajul rupt din povesti ce inconjoara contructiile, linistea si curatenia te lasa cu gura cascata si nu iti vine sa vorbesti de frica sa nu faci nota discordanta cu imprejurimile. In stanga intrarii calugarii au amenajat un magazin de obiecte bisericesti, cu icoane superb pictate, sticlute deosebite cu mir de la Muntele Sfant, ziceai ca cine stie ce parfum scump o fi acolo, invelite in pungute transparente de organza brodate.

Era foarte multa lume in acea zi, poate fiindca era si sarbatoare si pentru ca fusese in acea zi hramul Manastirii Secu, aflata la 4 km de Sihastria. Ne am dus sa vizitam biserica cea noua, amplasata in stanga cum intri in curtea manastirii, ascunsa privirilor de vegetatie, am aruncat un banut in fantana care indeplineste dorinte urmand ca apoi sa facem restul turului asezamantului. Nu am sa va tin o lectie de religie sau istorie, nu ma caracterizeaza si de altfel au facut-o altii foarte bine inaintea mea. pentru noi era de ajuns ca ne-a ajutat Cel de Sus sa ajungem si pe aici, sa punem un acatist si sa ne rugam putin pentru sufletele noastre pacatoase. Asa ca plecand din biserica cea noua, am luat aleee dupa alee incercand sa imi aduc aminte de locurile care imi ramasesera in suflet cu ani in urma. Asa am ajuns si la beciurile manastirii, curioasa din fire nu am putut sa ma abtin sa nu trag cu ochiul printre gratiile inchise cu lacat, cand colo, ce sa vezi, m-a prins unul dintre calugari. S-a intamplat ceva?

AAaaaa, nu, ma uitam doar, am replicat ca Nica prins la furat de pupeze. Pai atunci hai inauntru. Si uite asa, am beneficiat de o lectie gratuita de pus muraturi, cu degustare, ca la carte. Si pentru ca mi-s pasionata, am cerut tot felul de indicatii pretioase pana cand cei din gasca m-au dat la disparuti si cautandu-ma, m-au prins cu mana in sac, cu vreo 4 castraveti murati in mana si unu in plina procesare si sa te tii ca au intrat toti 10 dupa mine de se facuse o aglomeratie acolo mai ceva ca in biserica. In cele din urma am multumit pentru amabilitate si am continuat turul manastirii. Eu ma oprisem putin si la beciul cu vinuri, bat-o vina de curiozitate, cand vad ca vine repede cineva din gasca si imi spune ca au intrat cu totii la sala de mese, invitati fiind de un calugar sa ia masa. Si cum ne era o foame de ne mancam unghiile si cum pomana ingrasa iar mie mi-e fria sa slabesc, m-am grabit si eu intracolo. Sala de mese este frumos amenajata, cu picturi pe toti peretii, si din niste boxe rasuna mereu melodii religioase foarte frumoase. Am ramas putin surprinsa vazand ca suntem doar noi in ala de mese. SI mai surprinsa am fost vazand ca masa aia copioasa la care ne asteptam mai ales stiind foarte bine cum se mananca la manastire s-a trasformat in niste castroane uriase cu pepene verde, taiat felii si paine coapta pe vatra. SI asezandu-ne frumos la masa ne -am pus la povesti cu parintele care ne invitase, tinerel si cu spirit de gluma. Si dai si dai, si la un moment dat era o veselie acolo de ziceai ca veniseram la o cumetrie. Si ne-a lasat parintele sa ne desfasuram pana la un moment dat cand ne-a luat la intrebari, de unde suntem, daca suntem casatoriti, daca avem copii si multe altele. Si noi, fara retineri i-am povestit de toate, 2 perechi eram casatoriti si 4 nu. Si sa te tii frate ce potop de "amenintari "cu iadul si cu chinurile vietii vesnice au urmat, si ce morala si teorie duhovniceasca de ziceai ca ne-am inghitit limba cu totii instantaneu. Si nu se mai auzea nici musca si ne uitam unii la altii jenati, tocmai trecuseram printr-o spovedanie colectiva ca ne-a luat la bani marunti pe toti pe rand. Si de unde in ruma cu cateva clipe radeam si ne amuzam, acu ne-a intrebat: ce ati patit, nu mai spuneti nimic ca mai devreme radeati ca prostii?

Si uite asa ne-a tinut parintele o ora si jumatate in focurile mantuirii de ne trecuse de foame, si nu mai stiam cum sa spalam putina mai repede. Noroc ca se anuntase masa de seara si am profitat de ocazie s-o stergem cu toate ca am fost invitati, nu de alta, da cine stie ce mai pateam. Bineinteles, ca se ne mai indulceasca parintele nu ne-a lasat pana nu ne-a umplut porbagajul cu pepeni verzi gustosi si ne-a dat si o paine de casa. Am facut repede restul turului manastirii, am aprins o lumanare la mormantul regretatului parinte Cleopa si pe-aici ti-e drumul!

Si acum cand ne mai intalnim in gasca si ne aducem aminte de spovedania colectiva fortata ne pufneste rasul, asa se intampla cand te lasi ispitit de cel rau si te gandesti doar la cele lumesti, mai iei si teapa.

Si pentru ca aceasta povestire s-a vrut a fi una cu povete, urmati-mi sfatul si de cate ori mergeti intr-un locas bisericesc fiti piosi si lasati cele lumesti la poarta, nu se stie cand veti da peste vreun duhovnic habotnic care sa vrea sa va mantuiasca cu orice pret.

Iar manstirea, desi v-am descris-o in putine cuvinte, va las sa o descoperiti prin pozele mele care sunt superbe, o vizita aici iti aduce o amintire frumoasa pe viata, nu ratati!

---

VIZUALIZĂRI: 5115 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI