Sfantul nostru

TIPĂREȘTE

Imi cer iertare Bunului Dumnezeu si Sfantului Nectarie pentru ca nu am postat minunile care ni s-au intamplat noua (mie si sotului meu) in calatoria pe care am facut pana in insula Eghina la Sfantul Nostru.

Am relatat trairile noastre de atunci oamenilor cu care m-am intalnit –persoanelor cunoscute care cred, mai putin celor care rad de lucrurile astea- ma doare atunci cand cineva batjocoreste cuvantul lui Dumnezeu si prefer sa nu mai vorbesc deoarece de cele mai multe ori am ajuns la discutii contradictorii care nu se mai terminau.

Cu ceva ani in urma, duhovnicul nostru tot timpul ne indruma si ne povatuia sa mergem la Sfantul Nectarie la Manastirea Radu Voda sa ne rugam acolo pentru a trece mai usor peste greutatile pe care le aveam dar parca era un facut – nu ne duceam, in cele din urma tot mama mea ne-a mobilizat sa mergem pana cand ajunsi acolo parca Sfantul ne asteapta si eu una ma simteam binevenita si protejata acolo.

Sora mea, din cauza problemelor in casa intre parinti si a dorintei de a fi prima in tot ceea ce face si-a obosit creierul atat de mult incat are perioade in care practic ne luptam cu ea sa se atinga de lucrurile din casa, daramite sa se apropie de cineva – din cauza tatalui meu a prins o frica …. o stare de furie pe el din cauza lucrurilor pe care le face, mama este bolnava din cap pana in picioare – cand mergem cu ea… des… la urgenta se mira doctorii cum de inca mai este… dar, Dumnezeu e langa noi si cu ajutorul lui si al Fecioarei am reusit pana acum sa fim puternici.

Din cauza tuturor problemelor pe care le am in familie si eu am momente in care clachez si ma lupt cu o frica interioara de a nu o pierde pe mama…. de a pati sora mea ceva… de tot. Asa am hotarat ca trebuie sa ajungem la Sfantul NECTARIE in Eghina pentru a ne putea ruga la mormantul lui sa-mi linisteasca de suferinta familia si am zis ca o iau si pe mama si sora mea cu noi, dar din cauza problemelor de sanatate ele nu au putut ajunge cu noi si am plecat singuri.

Era pentru prima data cand ieseam din tara noi doi – eu si sotul meu – singuri, ne-am urcat in masina si am plecat, pe drum nu am patit nimic, am mers foarte bine, chiar daca ne-am mai ratacit noi, fata de alte personae care spuneau ca au avut probleme si cu politia, pe noi ne-a calauzit Sfantul. Era sambata spre duminica dimineata 15 septembrie 2013 cand am plecat, am ajuns seara in portul Piraeus, dormind peste noapte acolo deoarece nu am mai prins vapor spre insula, cazarea era a doua zi pe 16 septembrie.

Ajunsi pe insula luni dimineata am spus ca astazi mergem la hotel, ne cazam, dupa care marti ne ducem la Sfant, chiar daca in drumul nostru am trecut pe langa manastire. Noaptea, Sfantul mi-a aparut in vis dinspre rasarit de 3 ori ca si cum ma asteapta. A doua zi de dimineata, primul lucru dupa ce ne-am trezit a fost sa mergem la Manastire. Am fost prima data in cea noua construita de jos, dupa care sus unde a slujit Sfantul… dar parca nu simteam nimic, eu tot asteptam sa se intample ceva. O sun pe mama mea seara si Ii povestesc, mama atunci imi zice: manastirea este SFANTA TREIME, nu? Sfantul ti-a aparut de 3 ori in vis, atunci te vei mai duce de 2 ori la el.

Zis si facut … vineri din nou prezenta la manastire pentru rugaciune…. din nou... nimic nu se intampla.

Duminica inainte sa plecam acasa, in drumul nostru am trecut din nou pe la manastire pentru o ultima binecuvantare. Era SFANTA LITURGHIE si era plin de oameni, de pelerini si din tara noastra. In momentul in care am intrat m-a izbit un miros de mir pe care nu-l mai simtisem pana atunci…. eram fascinata de acel miros si imi doream sa-l simt tot mai mult, sa iau binecuvantarea Sfantului, m-am dus sus la mormant si cand am pus urechea pe mormant am simtit de 3 ori cum batea inima… ca la ekg... l-am intrebat pe sotul meu daca el a atins ceva si mi-a spus ca nu…. dupa care in bisericuta unde era capul Sfantului unde toate icoanele miroseau a mir…... parca te inalta la ultima icoana de la iesire I-am spus sotului, eu mai ma intorc o data sa mai simt mirosul... in momentul in care am sarutat icoana mirul mi-a intrat in nas… s-a dus in maini… l-am simtit in tot corpul si cand a ajuns in picioare parca cineva mi-a spus: “Gata, acum este pregatita sa pleci ”… cand am iesit din biserica, sotul meu m-a intrebat ce s-a intamplat cu tine? Esti schimbata la fata si am inceput sa plang, spunandu-I ca simt ca plutesc in momentul asta si ca Sfantul m-a binecuvantat pentru drum, dupa care cu greu mi-am luat ramas bun si ne-am urcat pe vapor, iar din port spre casa cu masina.

In jurul orei 11-11.30 noaptea eram in Grecia la intrarea spre Bulgaria, deodata ne-am pierdut undeva intr-o infundatura unde nu mai stiam cum sa iesim..., . nu trecea nimic pe acolo si nu stiam incotro sa apucam sa putem ajunge la granita, cand, in spatele nostrum trec doua masini una galbena si una gri deschis, dupa care sotul meu zice –de unde au aparut, ca in spate nu era nimic…. si zice sa ne luam dupa ele, erau cu numar de Bulgaria, ne-or duce ele pana in Bulgaria… ca nu au unde sa se duca la ora asta… zis si facut – ne-am luat dupa ele pana la granita cu Bulgaria, unde masinile au disparut din fata noastra, chiar au disparut, am ramas inmarmuriti, iar in partea dreapta a umarului luna mi-a batut in masina si l-am simit pe Sfant langa noi si miros de mir in masina, iar sotul meu pana sa apuc sa deschid gura zice: masinile erau ingeri, stii, nu? Ca nu aveau de unde sa apara. Si asa cu ajutorul Sfantului Nectarie am ajuns acasa cu bine, nici macar nu am fost controlati la granite pe nicaieri, cei de acolo ne faceau semn sa trecem, nici nu am oprit, iar toate masinile de langa noi le opreau….

Cand am ajuns acasa si i-am povestit mamei mele, mi-a spus ca ea s-a rugat incontinuu sa traiesc o minune… sa pot sa o spun mai departe sa ma simt implinita ca Sfantul este langa noi si parca in momentul in care ii povesteam o vedeam cum traia si ea toate clipele noastre … a fost ceva ce nu am mai trait, si cand am ajuns la munca ma intreabu colegii ca ce am … am venit foarte schimbata-era ceva in privirea mea, simteam cum imi tresalta inima si o perioada de timp de atunci orice ma rugam, a doua zi mi se indeplinea… si sora si mama se simteau mai bine, dar acum sunt tot asa... poate chiar mai rau …. si chiar ieri, mi-a citit mama din cartea Sfantului ca trebuie sa scriu sa citeasca si alti oameni minunile mele, daca te rogi si crezi o sa putem vedea toate minunile de langa noi, pe care altfel nici nu le bagam in seama… Acum e momentul sa ne rugam iar, din ce in ce mai mult decat pana acum, sa reusim sa izbutim, sa ne dea Sfantul Nectarie putere, sanatate si forta sa putem trece peste aceste incercari.

De atunci si pana astazi ne-am rugat continuu, dar parca puterile ne-au lasat, dar nu trebuie sa deznadajduim, o sa fac tot posibilul sa ma rog si mai mult, deoarece acum familia mea are nevoie de rugaciunea si suportul meu.

Poate pentru multi minunile nostre nu sunt atat de mari, dar pentru noi – pentru mine – a fost ceva ce nu am trait.

Domnul sa va binecuvanteze!

---

VIZUALIZĂRI: 4080 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI