La Schitul Crasna – judeţul Gorj, frumosul este la el acasă

TIPĂREȘTE

Si această mânăstire acest schit am avut plăcerea de a o vizita în miniconcediul ce l-am petrecut pe plaiuri gorjene în luna octombrie, fiind cazaţi în Rânca, la pensiunea Valea Mariei. După ce am vizitat mânăstirea Icoana din satul Cărpiniş (click aici) ne-am continuat drumul prin satele comunei Crasna, iar în centrul localitaţii Ungureni am dat de un indicator care ne arată că mai aveam de parcurs 2 km până la mânăstire.

In dreapta porţii se află o cişmea zidită din piatră cu o cruce din marmura albă.

Intrăm pe poarta mare, din lemn, sculptată în stil gorjesc şi mergem pe o alee pietruită spre mânăstire. De-o parte şi de alta acestei alei sunt livezi îngrijite de pomi fructiferi şi stupi de albine, aliniaţi soldăţeşte.

Denumirea localităţii Crasna vine din slavonă care înseamnă „frumoasă”, ceea ce explică zona deosebit de frumoasă în care se află mânăstirea.

Aici aflăm că de fapt suntem la Sfântul Schit Crasna, situat la poalele munţilor Parâng, la 30 km est de Târgu Jiu şi 15 km vest de oraşul Novaci.

Pe tăbliţa de la intrare citim că acest schit este monument istoric, atestat documentar pentru prima dată în anul 1486. La sfârşitul secolului al XVI-lea apare documentar pentru prima data biserica din lemn, închinată Sfântului Nicolae, unde se rugau câţiva călugări retraşi de lume. In anul 1636 apar primele chilii ale călugărilor şi se începe la construcţia noii biserici din piatră de râu şi cărămidă. Ctitorul bisericii este Dumitru Filişteanu, proprietarul satului Crasna, văr cu doamna Stanca, soţia lui Mihai Viteazul.

Textul pisaniei care se află la intrarea în biserică spune că:

“Cu vrerea Părintelui, a Fiului şi a Sfântului Duh, eu, robul lui Iisus Hristos, jupânul Dumitru cel mare cu feciorii lui i-au dat lui Dumnezeu şi n-am cruţat avuţia ce au zidit această Sfântă mânăstire în zilele bunului voievod Matei Basarab Valeat (7145) 1637 luna septembrie ziua 24″.

Datorită infuenţei bizantine biserica a fost iniţial sfiinţită fără pictură, împodobită fiind numai cu icoane. Mult mai târziu a fost pictată de Grigore Zograf şi fiul lui, astfel pe pereţii bisericii apar portretele lui Matei Basarab Voievod şi al lui Stefan, Mitropolitul Tării Româneşti.

In timpul domniei regelui Carol al II-lea se fac importante reparaţii de restaurare a bisericii şi ale chiliilor. După anii 1990, prin grija Mitropolitului Olteniei acad. dr. Nestor Vornicescu, au loc lucrări de renovare a întregii mânăstiri, păstrându-i-se configuraţia şi arhitectura iniţială.

Biserica este impresionanta datorita picturilor autentice, deosebite. Pereţii exteriori sunt albi cu un brâu de cărămidă roşie sub streaşina, sub formă de arcuri. Biserica are o singură turlă asezată deasupra naosului, sub forma octagonală, cu opt ferestre înguste. In interior, naosul şi pronaosul sunt spaţioase, despărţite de un zid înalt. Pridvorul bisericii este închis cu ziduri groase, pictate.

Am fost impresionaţi de catapeteasma, care este cel mai vechi obiect al mânăstirii, fiind autentic, al bisericii iniţiale. Este din lemn sculptat poleit cu foiţe din aur.

In paraclis am fost să ne închinăm la racla de argint cu moaştele a mai multor sfinţi cum ar fi Sfinţii Martiri de la Niculiţel: Zotic, Atal, Filip, Camasie sau Sf. Mucenic Nectarie. Am petrecut câteva clipe în interiorul bisericii unde ne-am rugat pentru linişte, pentru sănătatea trupească şi sufletească a noastră şi celor dragi nouă.

In curtea plină de verdeaţă, într-un colţ era o cişmea din piatra şi marmură pe care scria:

„ Cel care este de la Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu „

In spatele cişmelei, într-un foişor construit din piatră cu şase coloane în stil brâncuşian, am găsit o fântână cu apă rece ca gheaţa, care ne-a potolit setea.

Această mânăstire părea pustie, nu am întâlnit nici un călugar, probabil fiecare era prins cu treburile gospodăreşti precum şi cele bisericeşti.

In spatele chiliilor, mânăstirea este înconjurată de pădure, astfel cei care vin aici găsesc o oază de linişte şi un popas pentru rugăciune. Chiar dacă ne aflam în mijlocul toamnei, curtea mânăstirii era plină de trandafiri înfloriţi şi de gazon cu iarbă verde şi proaspătă.

Recomand acest locaş sfânt celor care vor să fie mai aproape de Dumnezeu si celor care vor să găsească un strop de linişte sufletească.

Cei care vor să afle mai multe detalii despre mânăstire, click aici.

---

VIZUALIZĂRI: 8614 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI