Manastirea Predeal - Un loc de liniste si pace sufleteasca

TIPĂREȘTE

Acum sunt convinsa ca vor fi destui carora nu le vor placea acest articol, unii pentru ca este vorba de lacasuri de cult, altii pentru ca nu o sa dau detalii “tehnice” , asta e, mi-o asum si sper ca vor fi cativa care citind articolul poate ca vor ajunge si acolo.

Am sa incep insa cu niste mici detalii “tehnice” , nu stiu cum sa va spun sa ajungeti acolo, venind dinspre Bucuresti se pare ca inainte sa intrati in Predeal se poate face stanga (normal, dupa ce vor fi binevoitori care sa va lase sa faceti acest lucru). Venind dinspre Predeal, desi teoretic ati putea face dreapta, nu aveti voie deoarece curba este atat de stransa incat poate nu va iese virajul din prima, si poate ca de pe acel drum va vine si o masina din fata, asa ca vedeti voi cum ajungeti acolo, noi desi scria ca nu avem voie sa facem dreapta ne-am gandit ca poate e vreun indicator ce nu are legatura cu manevra noastra, asa ca noi am facut dreapta si asta e. Oricum la viteza mirifica care era, pe jos as fi facut acelasi timp asa incat greu sa spui ca incurci traficul, acesta era deja incurcat.

Oricum manastirea este indicata destul de vag, exista un indicator care te indruma spre Biserica Sf Nicolae, asta deoarece manastirea poarta hramul Sf Nicolae, astfel incat in fiecare an de 6 Decembrie aici are loc o mare sarbatoare.

Am ajuns si in dreptul manastirii, aici alte momene de ingrijorare, nu se vedea nici o masina, nici un om si poarta era inchisa.

M-am dat jos din masina si am verificat poarta, era deschisa, doar ca se inchidea singura, asadar toate lucrurile ok. Am patruns in incinta curtii trecad pe sub clopotnita unde am admirat picturile cu care era decorat locul si primul lucru care ne-a furat ca si vedere a fost micuta bisericuta aflata undeva pe fundal. Am ajuns acolo facand niste poze si am vazut un afis ce spunea ca fotografiatul este interzis, suparare, asta e, am furat vreo 2 instantanee (Doamne iarta-ma!) in rest doar am admirat. Nu stiu daca mi-era ca ma vede cineva sau nu, daca au camere instalate sau nu, oricum ma vedea Cel de Sus (desi nu cred ca el impusese regulile ????). Biserica dateaza din 1744 (de fapt in locul celei din 1744 distrusa in 1788, a fost inaltata aceasta bisericuta in 1819) si se pare ca nu este la fel de cunoscuta precum Manastirea Caraiman (o sa va spun in articolul urmator de ce spun asta) sau Sinaia, si asta mi-a placut cel mai mult, sa nu credeti ca sunt egoista, dar am avut parte de acea liniste plina de calm.

Am iesit mai apoi in curte, am admirat curatenia si florile din curte, am vazut si un monument inchinat legionarilor ucisi (pe acesta sunt trecute numele legionarilor respectivi, insa afli ce reprezinta acest monument doar daca citesti pe net, altfel nu stii).

Aici langa aceasta bisericuta sunt doua morminte ale unor stareti despre care ulterior am aflat ca sunt ale: staretului Pantelimon, numit in predeal si “tatal educatiei” fiind cel ce a implementat “legea instructiunii publice a lui Alexandru Ioan Cuza” in 1864, iar cel de-al doilea fiind al staretului Antonie Naescu.

In timp ce ne plimbam noi pe acolo a aparut si o maicuta ce tocmai deschidea magazinul (in speranta unor vanzari mai ales ca intre timp a mai aparut vreo 2 sau 3 persoane). Am intrat cu atentie in acest mic magazin, asta deoarece maicuta ne-a avertizat sa plecam capul ca sa nu ne lovim, ulterior spunandu-ne ca suntem sub altar si din acest motiv nu au putut construi magazinul altfel (in interior este ok, la usa trebuie sa fiti atenti). Mi-au placut diverse prin magazin, asa ca am lasat in final putin peste 100 lei, am luat si niste lumanari pe care sa le aprindem (pentru cei dusi si pentru cei ce sunt inca alaturi de noi), si am plecat multumita din magazin. Si pentru ca acum ne aflasem sub altar, ne-am spus ca trebuie sa vedem si biserica noua, am vizitat-o si pe aceasta (construita in perioada 1835-1841 si refacuta in 1966) si nu am putut sa nu constat curatenia desavarsita care exista acolo, si de asemenenea lipsa altor vizitatori din pacate). De aici insa ai o vedere minunata asupra acestui asezamant, vezi locuintele maicutelor, iarba si florile ingrijite, o sa vedeti mai mult in poze.

Am sa ma repet, desi este o bisericuta mica, este destul de putin vizitata asa cum am constatat si nou, insa este un loc tare ingrijit si care iti incanta ochii, si sa stai acolo pe o bancuta in liniste, ce poate fi mai frumos.

Alegeri intelepte va doresc si sa ne auzim de bine, iar in articolul urmator o sa vedeti de ce v-am spus ca mi-a placut mult de tot linistea acestei manastiri.

---

VIZUALIZĂRI: 444 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI