Din ruină spre înălţare. Curchi, perla mănăstirească a Basarabiei

TIPĂREȘTE

Mănăstirea este aşezată la 12 km de Orhei şi 33 km nord de Chişinău, pe teritoriul satului cu acelaş nume, în pădurea Codrii Orheiului, în apropierea râului Vatici. Se întinde pe pantele unui deal cu păduri de stejar care are două terase. În partea de sus este curtea mănăstirii cu lăcaşurile sfinte iar pe terasa de jos un iaz de piatră. Complexul monastic Curchi este unul din cele mai însemnate monumente de arhitectură basarabeană. Ca frumuseţe le depăşeşte pe toate celelalte mănăstiri

Scurt istoric

Circulă ipoteza că Stefan cel Mare ar fi ridicat în Curchi un schit dar nu s-a descoperit nicio atestare documentară. Bisericile care au constituit ansamblul monahal în primele secole de existenţă XVI-XVIII au fost:

1. Biserica de lemn cu hramul Sf. Dumitru ridicată de fraţii Curchiu. Există înscrisuri că în timpul domniei lui Alexandru Ghika (1766-1768) doi fraţi boiernaşi locali Iordache şi Mihail Curchiu au ridicat un schit care în 1809 devine mănăstire. Fraţii s-au călugărit şi Iordache a devenit primul stareţ al mănăstirii cu numele de Ion. Biserica nu mai există

2. Biserica de piatră cu hramul Naşterii Maicii Domnului a fost construită în 1810 de căpitanul rus Teodor Sabău din Dubăsari. El înzestrează mănăstirea în două rânduri cu moşii care au totalizat 1300 ha pământ şi case în Chişinău. Înainte de a muri s-a călugărit şi a fost înmormântat în pridvorul bisericii clădite de el. În 1864 această biserică a fost demolată pentru a se construi o nouă biserică de vară cu acelaş hram, care există şi azi şi este minunăţia mănăstirii.

Actualul ansamblu monahal construit sec. XVIII-XXI

1. Biserica închinată Sf. Dumitru se găseşte vis-a- vis de biserica de vară. Ea fost sfinţită în 1847 împreună cu stăreţia veche şi este folosită ca biserică de iarnă. Este o biserică-sală dreptunghiulară cu tavan jos.

2. Biserica mare cu hramul Naşterea Maicii Domnului a fost înălţată în 1866-1872 din danii şi banii mănăstirei. La construcţie s-a folosit piatra rezultată din biserica demolată a lui Teodor Sabău. A fost construită după planurile arhitectului Italian Rostrelli în stil baroc şi este apropiată ca stil catedralei sf. Andrei din Kiev şi Smolnâi din Sankt Petersburg, caracteristică fiind turla centrală înconjurată de alte patru mici în formă de bulb de ceapă. Este cel mai înalt locaş din Basarabia (57m) şi atât amplasamentul pe o ridicătură de deal, cât şi proporţiile şi culorile exterioare în roşu brăzdat de coloane şi brâuri albe albe o situează în topul construcţiilor bisericeşti. În timpul războiului un incendiu i-a distrus catapeteasma poleită cu foiţă de aur şi pictura interioară. În urma unui bombardament au căzut două turle. Altarul actual a fost realizat de meşteri din România. A fost sfinţită şi redeschisă în 1993. Este folosită ca biserică de vară.

3. Biserica Tuturor Sfinţilor se află în cimitirul călugărilor. A fost constrută în 1909 şi serveşte pentru slujbele de trecere în nefiinţă ale călugărilor decedaţi.

4. Biserica Sfântului Nicolae este amplasată în apropierea bisericii mari a Maicii Domnului şi deşi începută în 1939, din cauza războiului şi apoi a perioadei ateiste din timpul comunismului a fost finisată şi sfinţită abia în 2005

5. Poarta clopotniţă cu un turn a fost construit în 1927 şi a avut ca model clopotniţa Catedralei Unirii din Alba Iulia, cu foişor la ultimul nivel şi două aripi laterale simetrice fortificate.

Anii de prigoană

Ca şi în cazul celorlalte mănăstiri basarabene după instalarea comunismului viaţa monahală a fost îngrădită în primii ani şi apoi desfiinţată în 1958. Iniţial în 1944 când ruşii au început să recucerească Basarabia, din cei 100 călugări care vieţuiau în cea mai mare mănăstire din Basarabia, 40 călugări s-au refugiat în România la mănăstirile Cernica şi Căldăruşani. Cei rămaşi au fost trimişi în localităţile natale. Lăcaşurile sfinte au fost transformate în depozite iar în chilii şi clădiri a fost instalat întâi o colonie de alienaţi apoi un spital de psihiatrie şi narcologie. Acesta a funcţionat fără autorizaţie până în 2002 deşi decizia Guvernului de reînfiinţare a mănăstirii data din 1992. În biserica Tuturor Sfinţilor de lângă cimitir a fost înfiinţată o morgă. Biblioteca cu cca. 4 mii de cărţi bisericeşti şi literatură rusă şi universală a fost distrusă, icoanele furate, picturile sfinţilor din biserici acoperite cu smoală. Mănăstirea Curchi făcea parte din edificiile protejate pe hârtie de stat dar timp de 50 de ani nu a fost alocată o rublă pentru întreţinere şi reparaţii.

Refacerea

În toamna anului 1989 sub influenţa Perestroika şi Glasznosti a lui Gorbaciov, Mitrpolitul Chişinăului îl însărcinează pe părintele Arhimandrit Siluan Şalaru, devenit ulterior stareţ al mănăstirii Curchi să reorganizeze viaţa monahală. Totul era distrus şi pângărit şi din cauza războiului transnistrean era şi o cruntă lipsă de fonduri. Lucrările de reparaţii au început târziu în 2002 s-au finalizat în 2015 de Vladislav Eşanu. Această perioadă se referă la bisericile principale pentru că la data în care am vizitat-o noi, sept. 2017 lucrările la trapeză nici nu începuseră din lipsă de fonduri. Astăzi îm mănăstire vieţuiesc 30 călugări. În 2006 compania Teleradio Moldova a organizat strângerea de fonduri sub deviza ˝Mănăstirea Curchi: Din ruine spre înălţare˝ S-au strâns lei moldoveneşti de la populaţie, euro şi dolari de la cei plecaţi să lucreze în străinătate şi astfel s-a mai pus o piatră în renaşterea acestui monument de cultură şi spiritualitate a Basarabiei. Mănăstirea Curchi a fost inclusă de UNESCO în lista monumentelor de arhitectură.

Parcul dendrologic

În curtea mănăstirii şi deîmprejurul ei a fost amenajat un iaz şi un parc cu arbori bătrâni de 200-300 de ani sub supravegherea academicianului AL. Ciubotaru fost director al Grădinii Botanice din Chişinău. Au fost aduse specii rare care s-au putut adapta ambientului şi climatului ransformând locul în grădina Maicii Domnului.

Vizitarea complexului monahal

Autocarul ne-a lăsat la marginea iazului în spatele căruia se ridica semeaţă biserica de vară Naşterea Fecioarei Maria. Nu ne mai săturam de privit peisajul care părea că e un tablou de Corot. Am intrat pe sub poarta clopotniţei de piatră păzită de un jandarm carabinier şi am urcat treptele unei scări monumentale tot de piatră în zidul căreia erau încrustate medalione de mozaic cu scene din viaţa sfinţilor. Pe marginea havuzului de marmoră o mireasă şi un mire îşi aşteptau invitaţii la nuntă. Am vizitat în ordine biserica Sf. Nicolae, minunata biserică de vară Naşterea Maicii Domnului şi biserica de iarnă Sf. Dumitru. După cum veţi vedea în poze era sezon de nunţi pentru că în două dintre biserici am văzut mirese, miri, naşi şi însoţitori. Mie mi s-au părut terminate lucrările de refacere dar părintele ghid care ne-a însoţit ne-a spus că va mai curge multă apă pe râuleţul Vatici până ce mănăstirea va ajunge la strălucirea de odinioară.

WEB, rog ataşează vederea mănăstirii din dronă

https://www.youtube.com/watch?v=dIIAScFJjQY

---

VIZUALIZĂRI: 1986 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI